luni, 2 februarie 2009

Eleganta prostiei,moartea filozofiei


Odata am citit o fraza interesanta. Era scrisa pe capota din spate a unei masini si am inteles ca de fapt se potrivea mai bine acolo decat oriunde altundeva. 

"Lui Dumnezeu trebuie sa-i fi placut oamenii prosti. Altfel nu ar fi facut asa multi…". Tocmai depasisem cu pricepere o groapa din asfaltul soselei si mi-au cazut ochii pe masina din fata mea. Va jur ca asa scria… 

Atunci am inceput sa ma gandesc. Probabil ca daca as aminti despre acest citat unei mase mari de oameni, ar fi cu totii de acord ca asa e. Probabil ca ar fi chiar unul dintre momentele in care obtii unanimitate de opinii asupra unui lucru. Atunci, fara sa incerci sa fii cel care da cu piatra, te gandesti: unde or fi de fapt acei prosti pe care ii amintim cu totii?

Sau, mai mult, incepi poate sa faci o teorie a prostiei. Pentru ca uneori oamenii au curajul sa se aseze singuri in groapa cu lei si sa constientizeze ca nu sunt atat de nemaipomeniti pe cat si-au impus sa fie. Prostia este acea stare a lucrurilor pe care o simtim cu totii in fiecare zi atunci cand ni se vorbeste urat la ghiseu, cand un functionar public obosit de munca lui zilnica sau nemultumit de salariul prea mic se gandeste ca ar fi mai bine daca ne-ar trata cu refuz. Aceeasi prostie se poate identifica atunci cand cedam presiunilor unor patroni care ne dispretuiesc si continuam sa cumparam produse cu termen de garantie expirat. Atunci cand ne batem cu pumnul in piept ca pila noastra de la… o sa le rezolve pe toate si o sa-l dea afara de la serviciu pe politistul care tocmai ne-a luat carnetul. Tot prostie.

Odata, am vazut o emisiune televizata in care un faimos prezentator american intreba „ce expira oamenii?”. „Nu cumva oxigen?” I s-a explicat ca oamenii inspira, in general, oxigen, si expira dioxid de carbon. Aha, deci nu expira oxigen? „Ce prost…”, ne-am putea gandi! Emisiunea continua insa cu prezentarea vilelor de la Miami, New York, Huston, etc., pe care acest prezentator le detine. Dintr-o data parca ne-am schimbat opinia. Omul nu ne mai apare chiar asa de prost. Si daca e..., ce-i cu asta ! S-a descurcat in viata.

Am calculat ca imi pierd aproape o ora zilnic stergand spam-urile pe care le primesc zilnic in mail. Din ce in ce mai multe provin de la companii romanesti. De multi n-am auzit in viata mea. Uneori, imi gasesc timp sa dau o replica unelor mesaje. Am o semnatura la email de vreo 12 randuri. Mi se raspunde imediat ca isi cer scuze. Se gasesc insa intotdeauna altii care sa ma considere potential client. Si imi trimit oferte. La termopane, faianta, gresie, case de lemn, carti, seminarii, etc.
Atunci ma gandesc la prostie. La prostia unora, care este responsabila pentru timpul nostru pierdut. La prostia celor putini, care determina insatisfactia celor multi.

Nimeni n-ar trimite spam daca nu ar exista si un raspuns la aceste mesaje. Cineva isi face, in fiecare zi, timpul sa dea click pe o astfel de oferta si sa acceseze websiteul din spatele ei. Acel cineva ne determina, pe noi ceilalti, sa ne simtim prosti. Prin simplul fapt ca exista. Prin simplul fapt ca gandeste: „spam-ul e bun. asa aflu de produse interesante.” 

In cazul alegerilor, majoritatea dicteaza. In cazul referendum-urilor, directia se cladeste pe forta celor multi. Ca sa avem o decizie proasta, in urma unui vot, avem nevoie de o majoritate de prosti. Lucru pe care, daca stati sa va ganditi, e greu sa il obtinem. Sau nu...?!!n internet, din pacate, minoritatea dicteaza majoritatii. E o forma interesanta a democratiei, care se va extinde probabil asupa unor largi portiuni din lumea virtuala. E flagelul cu care ne vom bate in anii care urmeaza. Si nu putem decat sa traim cu speranta ca prostia nu e contagioasa.

Altfel, ar trebui sa il credem pe Einstein: „Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Inca nu sunt sigur de primul.”

Sursa : http://makavelliro.wordpress.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu