Mass-media şi prostituţia intelectuală

“Presa are funcţia de a dezlănţui şi de a înflăcăra pasiunile unui popor; marea masă nu are nici cea mai mică idee cui îi serveşte presa într-adevăr. Printre ziare există şi unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondăm, iar punctele în care ne atacă, tot noi le alegem. Nici o ştire nu va ajunge în public fără permisiunea noastră. Acest lucru este posibil deoarece toate ştirile din lume se centralizează la câteva agenţii de ştiri, iar aceste agenţii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuanţele politice: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineînţeles atât timp cât există constituţie.” Protocoalele maeştrilor francmasoni 
Omul obişnuit nu are acces direct la evenimentele vieţii sociale, politice şi economice, cu alte cuvinte la ceea ce se petrece în societatea în care trăieşte. În cel mai bun caz, o persoană care nu îşi petrece zece ore pe zi la locul de muncă, alte opt ore dormind şi restul în vreun local de distracţii, poate avea şansa de a asista personal la unul sau două evenimente importante din oraşul său. Totul se opreşte însă aici. Pentru a se informa despre ce se petrece în jurul lui, omul modern are la dispoziţie o unică sursă: mass-media. La început au fost doar ziarele, apoi a apărut radioul, în ultimii treizeci de ani li s-au alăturat televizorul şi internetul, dând oamenilor iluzia unei bogăţii informaţionale şi a diversităţii de opinie.
 
„Majoritatea oamenilor sunt preocupaţi în mod obsesiv de necazurile lor personale, într-o societate terorizată de o violenţă explozivă, alimentată de mass-media şi sprijinită de o legislaţie incorectă. Ei nu au timp şi interes pentru viaţa politică şi, ceea ce este cel mai tragic, au fost şi sunt permanent condiţionaţi de francmasoni să creadă tot ce scrie în ziare” afirmă istoricul american Ralph Epperson.

“Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru echitate socială, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională a băncilor, care au decis crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Naţiunilor Unite, şi care împing lucrurile spre un guvern mondial, ce va pune capăt libertăţilor individuale. În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă din care, dacă va fi în stare să iasă, o va face cu sacrificii omeneşti şi materiale imense. Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice diavoleşti, care a început cu secole în urmă” scrie acelaşi Ralph Epperson în cartea sa: “Noua Ordine Mondială”.
 
În 1953 în timpul unui banchet de la New York Press Club lui John Swinton, decanul ziariştilor din America, i s-a cerut să ţină un toast în cinstea presei independente. Iată răspunsul lui: “Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarul la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru. Dacă mi-aş permite o părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să îşi vândă ţara şi neamul pentru pâinea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise. Suntem Hopa-Mitică, ei trag sforile şi noi dansăm. Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar nişte prostituaţi intelectuali.”
 
Nu este singura afirmaţie de acest gen, există multe altele.
 
„Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au asistat la reuniunile noastre şi şi-au respectat promisiunile de a păstra discreţia timp de 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul mondial, dacă am fi fost expuşi public pe parcursul derulării misiunii noastre. Dar acum lumea este mai sofisticată şi mai pregătită să accepte un guvern mondial. Suveranitatea supra-naţională a unei elite intelectuale şi bancare mondiale este în mod sigur preferabilă autodeterminării naţionale practicate în secolele trecute”
(David Rockefeller, preşedinte şi fondator al gupului Bilderberg şi Comisiei trilaterale, preşedinte CRE - Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations - CFR). Extras din discursul ţinut în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg la Baden Baden în 1991.)

“Măiestria noastră şi marea noastră misiune va fi deci aceasta: să împiedicăm ca din numeroasele vorbe rostite să fie auzite tocmai cele despre ţelurile noastre tainice. Căci dacă mulţi ar auzi vocea adevărului împotriva puterii noastre, atunci toată apărarea noastră s-ar dovedi inutilă şi ne-ar paşte pericolul ca toate popoarele să îşi scuture de pe ele jugul nostru. Fiţi vigilenţi, fraţi ai noştri, şi acţionaţi peste tot, ameţiţi-i pe duşmani, aiuriţi-le gândurile, astupaţi-le urechile şi orbiţi-le ochii, ca nicicând să nu vină ziua în care imperiul nostru mondial să se prăbuşească, căci noi l-am ridicat spre mărire şi el trebuie să se înalţe spre victorii viitoare, şi în sfârşit spre răzbunare împotriva popoarelor subjugate de pe întreg Pământul.”
(“Dear Telegraf”, Viena, noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)
 
 “Marea forţă a ordinului nostru constă în caracterul său tainic; de aceea faceţi astfel încât să nu apară nicicând în public sub numele său adevărat, ci întotdeauna mascat de un alt nume, şi să sugereze cu totul alte îndeletniciri decât cele reale… Ca pas următor, cred că forma unei societăţi de cărturari ar putea fi un instrument adecvat scopurilor noastre… Prin introducerea unor societăţi de lectură şi a unor biblioteci, precum şi prin preluarea controlului asupra acestora, vom putea modela după bunul nostru plac opinia publică, şi anume implantând în cercurile respective ideile (principiile noastre) şi lăsându-le să îşi exercite influenţa la care oamenii vor fi receptivi…”
(Adam Weishsupt, fondatorul grupării francmasonice “Iluminaţii din Bavaria”)
 
 “Pentru a fi stăpâni pe opinia publică trebuie să o aducem într-o stare de zăpăceală. Noi vom folosi presa ca să prezinte oamenilor ştiri diverse, încât ei să se piardă în labirintul acestor informaţii. Oamenii vor ajunge la concluzia că este mai bine să nu aibă nici o părere…”
(Protocoalele maeştrilor francmasoni)
 
“Întrucât noi suntem stăpânii presei şi noi avem puterea de decizie asupra succesului ei, nouă ne revine sarcina de extremă importanţă de a veghea ca acei oameni pe care noi îi considerăm periculoşi să nu poată răzbate în acele puncte de unde să poată vorbi maselor prin cuvinte răsunătoare sau prin literă tipărită. Astfel, trebuie să instaurăm o muţenie absolută şi o grijă permanentă de îndată ce se profilează un om periculos în rândul duşmanilor noştri.”
(“Der Telegraf”, Viena , noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)
 
“Treaba noastră este nu să îi dăm publicului ceea ce el doreşte, ci ceea ce noi hotărâm ca el să primească.”
(Richard Salant, fost preşedinte al CBS)

“Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate? Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a lucrurilor?”
(Ralph Epperson, “The New World Order” – Noua ordine Mondială)
 
„Rolul presei:
- Concentrează interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relaţiilor sexuale mai mult sau mai puţin perverse, senzaţionalului şi faptului divers, astfel încât acesta să nu observe acţiunile guvernului;
- Împarte publicul în grupări ostile, exacerbând controverse minore (deviza francmasonilor este „Dezbină şi stăpâneşte”);
- Vorbeşte în cuvinte mari şi umflate despre democraţie;
- Arată risipa care se face în guvern (orchestrată anume) pentru a discredita guvernul şi a produce teama de inflaţie şi creşterea preţurilor;
- Încurajează greve şi răzmeriţe, încurajează dezordinea şi criminalitatea, dar şi atitudinea îngăduitoare faţă de criminalitatea guvernului.”
(Ralph Epperson, „The New World Order” – Noua Ordine Mondială)

Top Gandul

Diaconescu a deschis cutia cu monştri: Magda Ciumac, Piticul porno,Sexy Brăileanca şi compania

Personaje “exotice”, Magda Ciumac, Stelian Ogică, Nikita, Naomi, Piticul porno ori Sexy Brăileanca fac deliciul tabloidelor şi televiziunilor. Prezenţa lor în studiourile şi paginile de ziar e sinonimă cu scandalul, cu şocul şi cu sexul. Potrivit psihiatrilor, majoritatea celor care populează peisajul otevist şi nu numai ar trebui să prezinte certificate de sănătate mintală inainte de a intra într-o emisiune. Spre amuzamentul publicului, ei sunt exploataţi comercial la ore de maximă audienţă de prezentatorii unor emisiuni care înregistrează audienţe uriaşe când îi au ca protagonişti. Scena în care luptătorul de K1, Anatolie Ciumac, intră în direct în studioul OTV încercând să-l bage într-un tomberon pe moderatorul emisiunii, Dan Diaconescu, a înregistrat, conform datelor furnizate de GFK România, la nivelul întregii populaţii o audienţă medie de 2.9 puncte de rating şi o cotă de piaţă de 15.9 %, fiind urmărită în medie de aproximativ 571.000 de oameni. În minutul de aur, la 22.33, emisiunea a fost urmarită de 1.388.000 telespectatori. 

Aventurile Magdei Ciumac din timpul "răpirii", depănate în studioul OTV, i-au adus lui Diaconescu cifre record de audienţă: 2.7 puncte de rating şi 13.1 market share la nivelul întregii populaţii şi 1.4 puncte de rating şi 7.9 market share pe publicul comercial.
 

Memorabil a fost şi schimbul de replici dure între Nikita şi Eva Kent, în direct, la Un show păcătos. El a fost urmărit în medie, în ciuda orei târzii, de 536.000 de persoane la nivelul întregii populaţii. Ediţia din 3 februarie a înregistrat o audienţă medie de 3.6 puncte de rating şi 18.0 market share, în minutul de aur, 00.10, unul din patru televizoare fiind deschis pe postul Antena 1. 

De pe urma personajelor precum Nikita, Naomi, Piticul sau Magda Ciumac, televiziunile câştigă nu doar audienţă ci şi bani. Peste 2,8 milioane de euro a încasat în medie Antena 1 doar cu emisiunea Un show păcătos în perioada 12 februarie – 12 martie. În aceeaşi perioadă, Diaconescu a obţinut, ptrivit estimărilor, peste 7,6 milioane de euro doar din publicitate.

De partea cealaltă însă, “entertainerii” susţin că nu se simt exploataţi, chiar dacă de cele mai multe ori nu primesc bani pentru prestaţiile lor. Mai mult, unii dintre ei afirmă că abia pot onora invitaţiile la emisiuni sau ofertele de angajare în televiziune.

Lansate în “garsoniera” OTV-ului, majoritatea personajelor au fost preluate ulterior şi de alte posturi tv precum Antena 1, Acasă sau Kanal 1 sau de tabloide.

Gândul vi-I prezintă pe cei care au scăpat din garsoniera OTV

Magda Ciumac – casnică

Margareta Asimnicesei Ciumac, născută în 1984, şi-a făcut debutul pe micul ecran la televiziunea lui Dan Diaconescu. În iunie anul trecut, soţia luptătorului de K1, Anatolie Ciumac, cunoscut drept Tolea, a susţinut că deţine informaţii despre dispariţia, respectiv uciderea unei avocate din Braşov, Elodia Ghinescu, acuzându-şi soţul de complicitate la dispariţia avocatei. Pentru mai mult de jumătate de an, Magda Ciumac a ocupat studioul OTV-ului şi a fost invitată în platourile mai multor televiziuni. Viaţa ei şi conflictele cu Anatolie Ciumac au devenit subiect de presă. Din cocktailul mediatic nu au lipsit dispariţiile şi răpirile, Magda Ciumac susţinând, la începutul acestui an, că a fost răpită şi sechestrată de fostul ei soţ, luptătorul de K1.

A rămas fidelă postului care a consacrat-o - OTV şi nu se consideră exploatată mediatic pentru că, declară ea pentru Gândul: “Dan Diaconescu este singurul om care îmi e pe plac.” Magda Ciumac afirmă că, pentru ea, “uşa OTV-ului e mereu deschisă”: “Sunt o valoare pentru postul ăla. Nu ştiu ce nu înţelege lumea. Asta e jobul meu şi e confidenţial.”

Stelian Ogică – om de afaceri 

Cunoscut drept împătimit jucător la loterie, Stelian Ogică a intrat în conştiinţa opinie publice când a susţinut că este câştigătorul Marelui premiu în valoare de 1 milion de dolari la Loto 6 / 49. Ulterior, el a fost arestat pentru înşelăciune şi închis pentru doi ani de zile. După punerea sa în libertate, a continuat să-şi susţină nevinovăţia făcând plângeri împotriva procurorilor care l-au anchetat şi s-a adresat Curţii Europene de la Strasbourg. 

Lansat de Dan Diaconescu ca personaj media, Stelian Ogică a fost adoptat rapid şi de alte televiziuni şi tabloide. Câştigurile sale la loto dar şi relaţiile şi scandalurile amoroase l-au păstrat pe Ogică în atenţia media. “Sunt un personaj, eu am o afacere – o firmă de curăţenie profesională, nişte terenuri, sunt un om normal”, declară el pentru Gândul. “De altfel, lumea ar trebui să înţeleagă că televiziunile sunt ale tuturor”, conchide jucătorul care, deşi susţine că lumea îl recunoaşte pe stradă şi îi cere autografe, nu se consideră vedetă. “Recunosc că e obositor, e stresant şi pe stradă, şi pe unde merg. Nu dau autografe, dar fotografii cu oamenii fac”. 

Potrivit lui Ogică, televiziunile din România şi-l dispută. El susţine că a primit chiar oferte de a prezenta emisiuni tv. “Deocamdată am zis nu, am altele de făcut”, afirmă Ogică, care se simte momentan convenabil în postura de invitat. “Eu mă descarc acolo şi o fac de amuzament”, susţine Ogică care-şi dezvăluie şi oamenii de televiziune favoriţi – Dan Diaconescu şi Dan Capatos. El spune că odată la două săptămâni e invitat la emisiuni, ba chiar OTV-ul îl aşteaptă zilnic. Pentru prestaţiile sale, primeşte şi bani. “Nu de fiecare dată însă”, punctează. “S-a întâmplat să primesc într-o singură noapte şi 50 de milioane de lei”, susţine Ogică. “De multe ori însă, o fac pe prietenie, alteori de ruşine, sau o fac ca un schimb de experienţă”. Pe avantaj reciproc se bazează relaţia cu Diaconescu: “Avem un proiect împreună, aflat în stadiu de discuţie”.

Alina Plugaru – starletă porno şi bloggeriţă

“Am 20 de ani şi fac bani din sex. Contrar asteptărilor, nu sunt curvă. Sunt doar expertă în arta amorului, iar cei care au înţeles asta mă plătesc ca să le arăt ce ştiu. De obicei, joc în filme porno şi dansez în show-uri erotice. Numele meu: Alina Plugaru. A doua ocupaţie: sexexperta Libertăţii.”

Aceasta este descrierea Alinei Plugaru, pe site-ul unui tabloid la care starleta colaborează şi cu care are un contract de exclusivitate.

Născută la Vaslui în 1987, Alina Plugaru şi-a făcut debutul în industria filmelor pentru adulţi. În urmă cu doi ani şi-a anunţat intenţia de a face sex cu 60 de bărbaţi într-o zi, declaraţie care a propulsat-o în atenţia mass-media şi i-a atras supranumele de Regina porno. Recent, participanţii la un sondaj online realizat de Antena 3, au declarat-o femeia ideală, Plugaru devansând dive ale ecranului precum Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu.

Contactată de Gândul pentru a-şi explica ascensiunea, Alina Plugaru declară că are contract de exclusivitate cu Libertatea şi nu poate da niciun fel de declaraţie. “Ce nu înţelegi? “

Costin Mărculescu - artist 

Proprietar al unui agenţii de fotomodele şi manechine care a dat faliment, Costin Mărculescu revine periodic în atenţia media, fie cu scandalurile cu tentă sexuală al căror protagonist este, fie în calitate de artist sau membru jurat al concursurilor de orice fel. Recent, Mărculescu şi-a prezentat la Antena 1 proiectele muzicale în care este implicat.

Israela şi Liviu – dansatoare şi om de afaceri

Povestea Israelei Vodovoz şi a lui Liviu Areteni a ajuns în atenţia opiniei publice în urmă cu doi ani când cei doi au format un cuplu, în ciuda diferenţei de vârstă considerabile. Şi-au declarat iubirea în faţa camerelor de luat vederi dar şi în paginile tabloidelor, iar în vara trecută s-au căsătorit, nunta celor doi fiind din nou subiect de presă. Cadourile pe care Israela şi Liviu şi le fac, achiziţiile şi actele de caritate ale celor doi îi readuc pe cei doi, periodic, în studiourile de televiziune.

Piticul porno (Iulian Barbu) - expert în aprovizionare cu piese auto şi filme pentru adulţi

Magazinerul de 1,30 m înălţime a urcat în ochii populaţiei după ce a scris istorie, devenind cel dintâi pitic porno al neamului. A avut ceva de împărţit – profesional, fireşte - cu Eleva porno, după care a ajuns invitat de bază la show-uri tv. Simpatizat de realizatorii care nu se tem de penibil, a fost invitat să-şi depene amintirile, să ţopăie în spinarea unor cântăreţi la emisiuni de divertisment, în general, să fie el însuşi. Ceea ce, contrar aparenţelor metrice, nu e deloc puţin lucru.

„Eu mă duc la emisiuni pentru că sunt invitat, nu mă autoinvit, să-mi fac publicitate, cum fac alţii, ca Nikita. Mă duc la oricine, dacă au plăcerea să vorbească cu mine. Mi s-a spus că voi fi luat la mişto, dar am zis «Asta e, dacă tot mă duc...». Dar n-a fost cazul, toţi cei care m-au invitat mi s-au părut respectabili.

Sincer, nu mi s-au dat bani, era şi culmea să cer, dacă tot eram în Bucureşti. Mi s-au dat, pentru transport, doar când am venit de la Craiova. De cerut n-am cerut niciodată. Dacă aş fi angajatul unei televiziuni, aş cere. Dar aşa, după ce că-mi fac imaginea, să mai am şi pretenţii?

Eu merg la emisiuni fiindcă vreau să ajung într-un serial, într-o emisiune de divertisment. Mă mulţumesc cu puţin. Iar lumea se uită la mine pentru că am flerul meu, sunt diferit de ceilalţi. La noi nu există decât un pitic porno. La o emisiune cu 9 actori porno normali nu se mai uită lumea, că e obişnuită. Dacă o să apară încă un pitic porno, bravo lui, cine poate să încerce. Dar o pitică porno nu-mi doresc, mie-mi plac fetele de 1,70 înălţime”.

Nikita (Mihaela Ispas) - „doamnă de cartier”, expertă în ciomăgeli şi scandaluri

Gata oricând să cotonogească o vedetă, pentru a-i deveni apoi bodyguard şi, fireşte, cea mai bună prietenă, Nikita şi-a câştigat notorietatea dând cu pumnul şi cu gura. Celebritate autodeclarată, fosta fată de cartier a făcut carieră la emisiunile mondene prin simplul fapt că e dispusă să se certe monstruos cu oricine, să inventeze orice despre toţi şi, cel mai adesea, despre ea. Limbajul pestriţ şi vocabularul minimal i-au asigurat un feed-back entuziast dinspre populaţia dornică de senzaţii tari şi vânătăi.

Naomi (Florin Moldovan) - expert în rateuri la festivaluri de muzică şi operaţii de schimbare de sex 

De vreo 10 ani, fostul candidat la gloria muzicală îşi înceracă norocul la competiţiile de gen. Cum în domeniul sonor a avut un succes care tinde către zero, a optat pentru un altfel de spectacol: o schimbare de sex şi mărturisiri exhaustive despre preocupările proprii din zona prostituţiei internaţionale. Fire deschisă, a înfierat pe micul ecran tot felul de vedete neaoşe, atrăgându-şi antipatia lor şi, recent, o bătaie în centrul Bucureştilor, plus o frizură obţinută gratis, de la atacatori. Dezolat(ă), Naomi a hotărât să părăsească ţara care n-o merită şi să se stabilească în Italia sau Germania.

Sexy Brăileanca (Florina Mihăilă) - expertă în sex contra cost, varianta legală

A devenit interesantă pentru media după ce a declarat că are în portofoliu partide de sex cu 1.000 de bărbaţi. Actriţă oarecum porno şi aproape cântăreaţă, n-a ezitat să debiteze enormităţi în diverse contexte, conform propriei teorii: „În România, dacă nu spui prostii, nu se uită nimeni la tine”. Dezamăgită de reacţia maselor, Brăileanca e decisă să întoarcă spatele carierei din industria xxx, rezervându-se doar pentru cea xx: show-uri inofensiv-erotice.

„Pur şi simplu nu mai vreau să apar, m-am săturat de toţi nebunii şi toate frustratele care nu mai au loc de mine şi nu mă pot înghiţi nici cu o tonă de lămâie. N-am avut nici un beneficiu de pe urma acestor apariţii, nu m-au ajutat cu nimic. Nu pot să zic nici că s-a profitat de mine, mergeam la emisiuni pentru că îmi doream, nicidecum că m-ar fi forţat cineva. Dar n-am făcut niciodată bani din asta, n-am nevoie să mă întreţină nici un producător. Nici n-am cerut, nici nu mi s-au oferit. Mi se pare ok dacă pe alţii îi duce capul şi fac bani din emisiuni, bravo lor.

Eu nu mai apar la televizor, vreau să-mi văd de viaţa mea. Vreau să plec la mama, care munceşte în Italia, că mi-e tare dor de ea. N-o să mor de foame, o să fac animaţie şi show-uri erotice prin cluburi, abia aştept să vină vara, să dansez la Costineşti. Dar renunţ la emisiuni, poate cu timpul se va mai uita din prostiile pe care le-am zis. E adevărat ce-am spus, că aşa devii cunoscut, dar s-a cam exagerat cu toate astea”.

Monica Columbeanu - expertă în mariaje cu miliardari şi mondenităţi Întruchipare a „Visului românesc”, fetişcana săracă din Moldova a devenit cucoană la Izvorani. Căsătoria şi mariajul cu un bărbat cu 30 de ani mai în vârstă şi cu 30 de centimetri mai scund decât ea au făcut deliciul presei mondene în ultimii ani. Apariţie constantă în show-urile de profil, Monica are, încă, şi propria emisiune difuzată pe B1 Tv, în care echilibrează poveştile nu foarte măgulitoare din tabloide cu scene de căsnicie idilice.

Mariana Moculescu - expertă în divorţuri cu lături

Cunoscută pe merit drept „fosta soţie a soţului său”, Mariana Moculescu este un exemplu de dăruire: pentru bunul mers al show-urilor profilate pe tărăboi, şi-a bălăcărit exemplar ex-partenerul de viaţă (Horia Moculescu) şi fiica. A legat rapid prietenii cu alte specimene catodice de ultimă generaţie (Magda Ciumac) şi se pronunţă, cu promptitudine, în tot felul de speţe dramatic-conjugale.

Simona Sensual - expertă în ceva, nu se ştie exact ce

Mai întâi, a încercat să cânte. Unii susţin că a şi izbutit. Apoi a început să pozeze fără haine. Aici, reuşitele nu i-au mai fost contestate de nimeni. Pasul următor a fost să se certe cu nişte dudui la fel de faimoase, pentru dreptul de folosi numele de scenă care a consacrat-o. (Cum fetele activează sub indicativul Senzual, convieţuirea paşnică nu e imposibilă). A porcăit, ulterior, tot felul de realizatori tv care au avut neobrăzarea să n-o placă, pentru ca, în cele din urmă, să decreteze în direct, pe micul ecran, că poporul român e cretin. Cum să n-o iubeşti?

Vedeti originalul la http://www.gandul.info/actualitatea/diaconescu-a-deschis-cutia-cu-monstri-magda-ciumac-piticul-porno-sexy-braileanca-si-compania.html?3927;4064092

Miliardarul sarac

Azi dimineaţă, nea Gigi s-a deşteptat cu două întrebări în cap. 1) Bă, cum poate Bănel să centreze atâta de prost şi 2) De când ceasu meu cu cuc piuie ca maşina poliţiei? La prima n-a mai apucat să răspundă, fiind prea ocupat cu întrebările ajutătoare de la a doua. Cum ar fi: De ce cameristul mi-a venit îmbrăcat ca trupele din Irak? De când bucătarul îmi mestecă în cafea cu o puşcă de asalt? Visez, sau în sufragerie am zărit militari? Uite ce faţă mirată are mascatu ăla, de parcă n-a mai văzut în viaţa lui plasmă de unşpe metri! După care i-a venit o idee şi-a întrebat: Ce căutaţi, bă, acilea? E! De când nea Gigi a devenit primul om care se conduce la puşcărie în Merţanu propriu, cu macatu pe locul mortului (“Liber dreapta, şefule!”), o grămadă de comentatori încearcă să răspundă la această întrebare. Mutaţi cu studioul în poarta marelui reţinut, îşi pierd vremea cu tot felul de scenarii politico-penitenciare când, de fapt, lucrurile sunt atât de clare. După dosarul Valiza, Portbagaju a căzut, cum se zice în fotbal, logic. Sigur, fiind vorba de nea Gigi, în fiecare din obiectele astea devenite nume de lucrare penală, nea Gigi a băgat cu totul altceva decât ai băga tu sau eu, dacă ne-am fi nimerit în locul lui – adică 1.800.000 de euroi şi respectiv nişte fraieri suficient de tâmpiţi încât să le treacă prin capetele alea proaste să-i fure lu Gigi maşina. Dar pentru atâta lucru să umpli omului curtea de dube? De ce atâta deranj când, pariez pe orice, avocaţii o să demonstreze fără dubiu că, până să apuce nea Gigi să formeze numărul de la poliţie, Zmărăndescu apucase să-i: prindă, bată, transporte, bată, aducă (în portbagaj) pe calea ce abună, bată, facă să recunoască şi să regrete fapta pe hoţii care într-un moment de rătăcire profesională îi furaseră Mercedesu. Ar fi o singură explicaţie pentru toată această “Răpire din Papuci”, organizată cu tămbălău de dimineaţă. Zic aşa: pe cash l-au luat, pe auto l-au luat; nu cumva fac antrenamente să-l apuce şi de imobiliare? Dacă asta vor să facă, nea Gigi poa să stea liniştit: nu văd cum ar fi tehnic posibil să vâri Pipera între coperţi de dosar.

Lui Gigi Becali i s-au înecat corăbiile în noroaiele din Pipera. Latifundiarul nu mai e steaua topului 300 a miliardarilor români, Steaua nu mai e în fruntea clasamentului şi nici n-are bani de jucători noi. Practic, Becali a trecut din stadiul de ha, „Bă, am 250 numai în Pipera, asta face 2 miliarde de euro!” la stadiul „ha-ha, nu mai am nimic, nu pot să vând nimic!” Prăbuşirea e atât de importantă încât va afecta mai multe sectoare ale economiei naţionale. Cel mai lovit e sectorul construcţiilor. Mai precis, al construcţiilor de biserici, pentru că „Războinicul luminii” a băgat până acum bani în peste 20 de lăcaşuri de cult, din Maglavit la Muntele Athos, din Washington la Bruxelles. Culmea e că dom’ Gigi face şi o victimă colaterală – Elena Udrea. Planurile blondei de la Palatul Victoria de a relansa turismul ecumenic vor fi susţinute de acum încolo mai mult cu rugăciuni şi mai puţin cu investiţii directe. Totuşi, ca întotdeauna, Capitala va suferi mai puţin decât provincia. Becali a donat Bisericii Ortodoxe două milioane de euro pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. După aia, simţind criza în oase, a considerat că mântuirea contului e mai importantă decât mântuirea sufletului şi a cerut banii înapoi. Preafericitul Daniel şi preafericitul său contabil i-au explicat că ce e dat e bun dat, apoi i-au bătut obrazul amintindu-i că l-au decorat cu „Crucea Moldova” pentru donaţie. Totuşi, unii preoţi sunt mulţumiţi. Nu numai slujitorii Domnului suferă din cauza căderii lui Gigi, ci şi cei de pe cealaltă parte a baricadei, ăia care mânuiesc banii (ochiul Dracului) prin cazinouri. Anul trecut, într-un astfel de stabiliment al pierzaniei, Becali a aruncat pe apa Sâmbetei spre Duminică peste 1 milion de euro. Acu’, să zică mersi crupierii la o amărâtă sută de mii.

De asemenea, Gigi Becali e cunoscut ca finanţator al Stelei şi ca finanţator cu Valiza al unor adversari ai adversarilor Stelei. Să le luăm pe rând. Steaua a terminat definitiv cu achiziţii exotice, tip Toja sau Dayro Moreno, ceea ce poate nu e un lucru rău. Jucătorii ăştia de milioane de euro se simt ca nişte peşti tropicali într-o baltă românească şi vor dispărea repede, că nu mai sunt euroalge. În rest, pe vremurile astea grele, valiza cu 1,7 milioane de euro de la DNA poate fi considerată un fel de depozit bancar sigur, dar cu dobândă zero. În campionat, sărăcia va fi mult mai mare, s-a trecut deja de la valize la serviete anemice. Probabil, ca să nu se prăbuşească piaţa de tot, oamenii de fotbal vor trebui să impună servieta minimă pe Liga I. Pe lângă acestea vor mai suferi mecanicii de Maybach din Germania şi cerşetorii români din Ghencea. Singurele care nu vor suferi vor fi televiziunile. Chiar dacă are miliarde sau milioane, vorbele lui Gigi sunt întotdeauna pe gratis.

Sursa: Marius Nitu/ Adrian Cercelescu

Maturi si borduri anticriza

Indiferent cat de mult e criticata activitatea administratiei locale, un lucru este cert: avem borduri. Si nu orice fel de borduri, ci poate cele mai multe si mai masive borduri din Europa. Nu exista astfel de borduri in nici una din capitalele civilizate ale vestului si cu atat mai putin in orasele mai mici sau chiar in satele de pe malul nordic al Mediteranei. Din acest punct de vedere, avem cu ce sa ne mandrim. Suntem o tara care, dupa ce a produs Casa Poporului (o alta "minune" a utilitatii sociale), se lauda cu produsul si montatul de borduri.


Doamnelor si domnilor, mare galagie mare in sectorul 4 al Capitalei si nu numai, unde criza financiara inca nu a lovit domeniul constructiilor.  Din contra, aici se consturieste din greu, de dimineata pana seara. Se fac parcari ca nu cumva ADP-ul sa ramana "crizat" si....se schimba bordurile, LUME! Se schimba bordurile care au fost puse acum 4 luni de zile. Aceleasi borduri care, anul trecut, au fost schimbate de 6 ori! Mai nou, acum nu se mai pune un singur rand de borduri...criza a lovit, strangem cureaua dar la borduri bagam tare ca mogulii betoanelor nu-si pot permite sa fie afectati. In parcarile noi care rasar prin fata blocurilor se constata existenta a cel putin doua randuri de borduri. Am intrebat intr-o zi un muncitor de acolo de ce se pun asa si el mi-a raspuns degajat: "Prima de Paste pentru parlamentari! ".  Respectele mele...toti stim ce se intampla si ce facem? Muncim, in continuare, cu drag si spor pentru al nostru viitor, vorba tovarasului Ceausescu!

Cand vezi cat de multe alte probleme sunt prezentate de presa ca fiind presante si generatoare de complicatii sociale, nu poti sa nu te intrebi de unde vine aceasta enorma mobilizare in a crea proiecte de montat si remontat borduri intr-un oras care nu are drumuri, canalizare, parcuri, politie activa, scoli moderne, suficiente gradinite, ambulante si cate si mai cate. Cum de s-au ales bordurile dintre toate lucrarile publice care puteau fi realizate si care, de altfel, produc si beneficii colaterale pentru cei care le contracteaza? Si, mai mult, de ce clasa politica, societatea civila, presa si mediul de afaceri (altadata foarte activi cu totii in subiecte referitoare la gestionarea banilor publici) tac de luni intregi, preferand sa nu intre in acest subiect? La majoritatea acestor intrebari raspunsurile sunt in spatele unor oameni bine plasati, care fac parte din diverse grupuri de interese (probabil legitime, daca Traian Basescu nu le-a deconspirat pana acum) si care stiu foarte bine ca esenta unei lucrari publice bune nu este calitatea ridicata la un pret redus, ci tocmai invers: cat mai multe lucrari, eventual proaste, la preturi cat mai mari. Lupta anticoruptie a mult auto-laudatului DNA nu se indreapta si spre zona cheltuirii banului public in astfel de proiecte, pentru ca este mult mai complicat chiar sa faci anchete reale legate de oameni cu foarte putina notorietate decat sa gestionezi show-uri televizate despre politicieni celebri.
In afara de acest raspuns exista insa un altul, mai putin evident, dar care ofera o lectie foarte speciala despre Romania si evolutia sa postrevolutionara. Iar acesta spune ca e mult mai simplu sa faci borduri decat autostrazi. E mult mai fezabil sa tencuiesti bucati mici de beton decat sa angajezi lucrari ample, care implica echipe profesioniste de sute sau mii de angajati. Si care, decat sa fie date companiilor straine care exista si sunt dispuse sa faca sute de lucrari de anvergura in Romania (fiindca, slava Domnului, vor fi platite pentru asta), mai bine sa nu fie realizate deloc. Sa asteptam pana cand companiile care astazi pun borduri vor creste suficient de mult, vor avea suficienta experienta si anvergura pentru a putea construi singure autostrazi.
Acest tip de mecanism nu este unul nou si aplicabil doar la firmele de constructii. Il regasim in foarte multe alte domenii. Este rezultatul unui principiu clamat cu ardoare la inceputul anilor '90 si care cerea sa nu ne vindem tara. De ce? Pentru ca daca am fi facut-o, prin privatizare, romanii care aveau putere in perioada comunista si care doreau sa isi perpetueze acea putere printr-o pozitie economica de forta ar fi pierdut.
Intrarea prea rapida a capitalului strain in Romania ar fi compromis visurile de marire ale unei "elite" cocolosite de comunism si ar fi fortat-o sa functioneze inca de la inceput dupa regulile pietei. Iar rezultatul ar fi fost dezastruos pentru aceasta elita, fiindca doar foarte putini dintre toti acestia ar fi reusit sa devina magnati, milionari, mari oameni de afaceri, persoane influente, cu putere economica si politica in noua societate. Chiar daca un aflux de capital mai rapid ar fi dus la dezvoltarea mai rapida a societatii si la depasirea mai clara a trecutului comunist, elitele politice au convins populatia ca nu este nevoie de acesta. Ba mai mult, s-a mers mult timp pe ideea ca un aflux prea rapid de capital ar fi periculos. Consecinta: marea privatizare a fost amanata ani de zile, necesari pentru aparitia si consolidarea marilor capitalisti interni. Apoi, acesti mari capitalisti, creati aproape unanim in relatia cu statul, au devenit marii investitori interni. Intre timp, s-a permis si intrarea in Romania a fluxului extern de capital. Acesta a gasit insa aici o structura clara de oameni de afaceri, cu care a fost obligata sa colaboreze, fiindca aceasta stia regulile jocului si avea suficienta putere pentru a fi competitiva.
Ca de obicei, din aceasta ecuatie lipseste beneficiarul. Nu ma voi referi la popor, ci la societate in ansamblu. Aceasta, maturizata fortat dupa socurile parcurse, educata despre democratie pe baza unor reguli proprii, originale, confruntata si cu problemele globale care oricum o influenteaza, se gaseste astazi mult mai confuza si mai dezorientata ca oricand. Cand ti se spune ani de zile ca albul este negru si invers, chiar ajungi sa crezi asta. Si ajungi sa traiesti linistit intr-o tara care, desi nu are drumuri, isi monteaza cu frenezie borduri, considerand ca asta este normalitatea. Societatea politica s-a obisnuit sa defineasca alte prioritati decat exista de fapt, iar populatia s-a obisnuit sa le accepte. Exista o diferenta. In anii '90, aceasta obisnuinta a legitimat o clasa politica si un partid, strans uniti in jurul lui Ion Iliescu. In prezent, aceeasi preocupare de definire a unor alte prioritati, cu scopul de a amana proiecte absolut necesare pana cand baietii destepti din aceasta tara vor putea sa le puna in aplicare, nu va mai legitima o noua epoca politica si un nou lider. Ba chiar dimpotriva: astazi exista termen de comparatie, fiindca piata comuna in care am intrat inseamna ca exista si alti baieti destepti dispusi sa intre in Romania si fiindca bordurile nu pot sa ascunda mult timp lipsurile tot mai clare din modelul economic romanesc.

„Prioritatea zero a Guvernului este plata datoriilor către agenţii economici, pentru crearea de lichidităţi şi deblocarea pieţei“, declara preşedintele Băsescu acum două luni. Teoria era simplă: fabricile de maşini, tractoare, rulmenţi, pâine, chiloţi, creioane şi ce-o mai fi însemnând economia românească, sunt dopate cu banii statului care îşi achită rapid facturile restante. Apoi fabricile încep să duduie ca altădată, dau de lucru la lume, iar lumea cumpără iar maşini, pâine, chiloţi şi creioane. Imediat Emil Boc, premierul adjunct al României, a pus în practică indicaţia şefului cu atâta zel încât a ajuns să-i ameninţe cu demiterea pe ordinatorii secundari de credite din administraţia locală care nu dădeau destul de repede drumul la bani. Şi s-a dat drumul la plăţi până a rămas statul fără bani, dar va mai lua de la FMI. Din păcate, teoria asta de manual, corectă în principiu, a primit o lovitură în moalele capului prin publicarea topului 100 al firmelor care au făcut afaceri cu statul în 2008. Topul e atât de înţesat de firme de construcţii şi întreţinerea drumurilor, de firme de curăţenie, de pază, de consultanţă, încât ai putea jura că avem zeci de autostrăzi, restul fiind drumuri expres, şi nu facem altceva decât să le şamponăm şi să le păzim toată ziua. Practic, o mare parte din banii statului intră în borduri şi mături. Nu contează, în top e toată lumea bună. Nu lipsesc alde Căşuneanu şi Umbrărescu, vestiţii regi ai asfaltului, regi ai gunoaielor, ba apare şi un rege de tip nou – Florin Călinescu – medicul oculist al tancurilor armatei. Frumuseţea e că majoritatea au contracte pe termen lung, încheiate sub diverse guvernări. De exemplu, compania care face curăţenie în sectorul 1 din Capitală are un contract întins pe 15 ani în valoare de vreo de sector 250 milioane de euro. Scump, dar merită pentru că obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Situaţia se repetă şi în celelalte mari oraşe, că e plină ţara de edili gospodari care de abia aşteaptă să dea cu mătura şi să schimbe borduri. În plus, la fel se procedează şi prin marile societăţi de stat, de la CFR la TVR. Afacerea curăţeniei e minunată pentru că se folosesc consumabile, care de aia se numesc aşa, că se consumă. După aia poate DNA-ul să măsoare grosimea jegului? Nu poate. Oricum, un pionier în domeniu a fost Necolaiciuc, naşul CFR-ului. Omul a cumpărat trandafiri de un milion de euro pentru toate peroanele României. Când a fost întrebat unde sunt florile a răspuns simplu: „Trandafiri? Care trandafiri? S-au uscat!“ Cam la fel se usucă şi drumurile României, că şi asfaltul e un fel de consumabilă.

În concluzie, dacă statul nu ia la mână aceste mari contracte, dacă nu le „strânge“ puţin, plata facturilor va fi la fel de eficientă precum căratul apei cu un burduf găurit. La sfârşitul crizei nu vom avea pâine, nu vom avea chiloţi, nu vom avea drumuri, dar vom avea şi mai mulţi regi ai asfaltului care ne vor oferi borduri şamponate cu care să ne dăm în cap.

Ca sa nu mai spunem ca sunt si ingrozitor de inalte aceste borduri de-ti rupi masina in ele ... oare euro-parlamentarii nostri or avea ceva afaceri si cu service-urile de masini? 

Sursa- Marius Nitu, Dan Sultanescu

Ce ar FI FOST daca.....

Toata viata mi s-a parut ca cea mai mare greseala pe care o poate face un om este sa se agate continuu de trecut, sa uite ca traieste acum si nu atunci si sa proiecteze acest "acum" in viitor. Ce ar FI FOST daca.....asta e genul de intrebare care chinuie pe orice om la un moment dat, oricat ar fi el de tare.......de ce nu ne putem intreba mai simplu ce AR FI daca.....e o intrebare mai putin periculoasa, cauzeaza mai putine daune!

Cu totii facem greseli in viata pe care le regretam mai mult sau mai putin, scaparea noastra este, cred eu, sa avem taria sa recunoastem greselile facute si sa invatam din ele, sa nu le mai facem!E mai simplu sa spui si sa traiesti cu gandul...nu e vina mea, eu nu am facut nimic gresit....dar chestia asta, practicata in exces, duce la sindromul "marului stricat".  Arata bine la exterior dar pe dinauntru e putred, macinat, ros.

Esti stapanul cuvintelor pe care inca nu le-ai spus dar esti robul celor pe care le-ai spus deja! Nu spune multe cuvinte din care sa se inteleaga putin, ci spune putine cuvinte din care sa se inteleaga multe!

In aceasta seara.....nu voi mai spune decat "IMI PARE RAU, IARTA-MA!" dedicat tuturor acelor oameni pe care i-am ranit, i-am jignit, i-am tradat, fata de care am gresit in diverse feluri! E incredibil cat de mult putem depinde unul de celalalt si totusi....cu cate rapiditate lovim in stanga si in dreapta. Sufletul omului e atat de putin fluid.....relatiile fundamentale ale omului sunt sursa celor mai violente conflicte!

Voi incerca sa fiu mai blanda cu cei din jurul meu, sa nu mai critic si sa nu mai ranesc lumea prin diverse mijloace pentru ca stiu ca, daca ma uit mai bine la mine insami, voi descoperi ca si eu la randul meu sunt o mare ticaloasa!

Memento mori

Aminteste-ti ca vei muri! Pe un bloc din zona Sfintu Gheorghe-Universitate , e suspendat banner-ul din imagine. De acord cu ce spune, n-am nimic de obiectat. Ce n-am inteles e cine spune chestia aia. Eminescu sau Domnul Iisus Hristos? Si nici care dintre cei doi isi face reclama.
Amintiti-le voi asta celor care au luptat pentru a face lumea de azi o lume mai buna. Ce au facut ei de fapt? Au murit degeaba!Heil mein Fuhler!Asta ar trebui sa fie salutul de zi cu zi al oamenilor care fac parte din societatea contemporana.

Acuz societatea de genocid, mult mai grav decat Holocaustul,cel putin pentru mine. Societatea te omoara! NU! Societatea omoara tot ce e mai bun in tine! Societatea ucide acel copil din fiecare, ucide caracterele.Societatea te trimite sa stai in rand cu ceilalti. Sistemul e de vina, iar sistemul este format din oameni. Unii isi iau rolul mult prea in serios, isi iau munca de a distruge caractere ca pe o datorie divina.

Fie ca sunt profesori, politisti, politicieni, sau controlorii din autobuz toti se simt datori sa iti “faca educatie”. Toti stiu ce e mai bine pentru tine. Profesorii stiu ca stilul vestimentar nu este cel corect, ca lungimea parului nu este cea regulamentara. Toti trebuie sa fim imbracati in uniforme si sa invatam cat mai bine, trebuie sa urmam exemple ale pionierilor de acu’ 20 de ani. Trebuie sa fim “in rand cu ceilalti”. Trebuie sa renuntam la ce suntem noi pentru a deveni ce vor ei. Ei construiesc ziduri si noi visam la ciocane marsaluind.

Parintii stiu si ei ce e mai bine pentru noi, deoarece “ce se naste din pisica, soareci mananca”. Asa ca ei stiu mai bine ce ar trebui sa facem si ce nu trebuie sa facem. Dar din carbune apar diamantele, asa ca uneori aschia sare departe de trunchi.

Auzisem ca intr-un oras(nu mai stiu exact care) nu ai voie sa folosesti leaganele, toboganele sau balansoarele daca esti major, aceste delict deosebit de grav fiind amendat cu pana la 200 lei…Adica dau 2 milioane sa ma dau in leagan.

Societatea creste, evolueaza, acapareaza tot. Multinatonalele sunt la moda si “casual fridays“, joburile de birou, sacourile, pantalonii de stofa cu pantofi asortati si gentile diplomat. E la moda ASE-ul, Dreptul si BMM-ul(*Balet, management si marketing). E bine sa pleci in vacanta la bulgari, sau la greci. E bine sa iti iei masina, ca pe motor te ploua. Nu e frumos sa vi mahmur la munca. E bine sa ai relatii stabile.

Se uita lumea ciudat la tine daca dansezi pe strada. Se uita ciudat daca te vad cu sacoul pe umar si pantofii in mana plimbandu-te descult in ploaie. Avem norme sociale in ton cu moralitatea…cui?

Intr-o lume in care totul este relativ, noi trebuie sa fim relativ normali, sa ne afundam in mediocritate, sa fim niste “japoneji” niste robotei care sa faca in fiecare zi aceleasi lucruri. Cum era? ” Munca, fast food, fast food si munca.” ?

Nu suntem blonzi si nu avem ochii albastrii. Nu suntem inalti si solizi. Nu suntem roboti. Nu putem si nu vrem sa fim toti la fel. Nu sunteti nazisti, si aici nu e Sparta. Nu ne puteti forta sa intram in rand cu ceilalti…vorba aia “All in all you’re just another brick in the wall”. NOI NU!

Sunt 2 variante la modul cum au ajuns pe plaiurile mioritice, carpato danubiano si pontice unii conlocuitori de culoare…Una ar fi ca i-ar fi adus Stefan cel Mare ca sclavi, e mai mult o barfa, desi numarul de cazane din Moldova si acum este foarte ridicat. Alta ar fi ca acesti indieni la origine ar fi migrat cu caruta, piranda, acordeonul si speraclu din zona Indiana si Indoneziana.

In vremuri de demult erau lautari pe la curtile regale diferenta e ca acum si-au facut post tv si radio, deh… evolutia asta…

Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu sunt rasista, am televizor color(at).... Eu pun problema din punctul meu de vedere. O echipa de filmare din Franta (parca) sa faca un reportaj intr-un sat din Romania mioritica, sa vada cum se traieste la noi, daca scenele din Borat (urmeaza un articol si despre el) sunt veritabile sau doar show. Scenele prezentate dupa ce si-au recuperat camera de filmat au fost brutale. Pentru cei care au vazut “Hostel”, tineti minte scena cu copiii care erau ca niste piranha, exact aceiasi reactie au avut-o tiganii din acel sat.Au sarit la modul propriu pe acei jurnalisti si le-au furat camera de filmat, telefoanele mobile si portofelele. Jurnalistii au reusit la un moment dat sa dea de seful de post sa ii explice(probabil desenand) ce s-a intamplat, iar acesta i-a CONVINS pe tigani sa le inapoieze aparatura(banii … nu se mai gaseau)…Bineinteles pirandele cu explicatii ca puradeii se jucau, ca erau altii, nu de la ei din sat…etc. Ce a fost acolo se numeste talharie +/- vatamare corporala. Iar seful de post le explica acum jurnalistilor romani ajunsi acolo ca nu are ce face daca francezii nu ii pot identifica pe tiganii care i-au atacat…Sa cad pe jos in momentul ala! Nu sunt adeptul epurarii entice ( :-“ ) dar acolo trebuia intrat cu excavatorul si agatati tiganii de gratiile de la puscarie si apoi pusi la munca.

Asta e doar unul din multele capitole ale povestilor cu tigani. Fiecare stie cel putin una sau doua.

Ii inteleg pe saracii (inca) minoritari o duc greu. Au locuri gratuite la facultate iar eu trebuie sa invat 4 ani ca sa am sansa unui examen de admitere…ca sa nu mai spunem ca Partidul romilor sau cum s-o mai chema, mai vine adeverinte cum ca faci parte din minoritatea lor, chiar daca esti la fel de brunet ca Peter Schmeichel.

Va inteleg, va place muzica, dar nu in intersectii, nu vreau sa imi cantati in autobuz, nu vreau sa va aud ca voi n-aveti mama, n-aveti tata si ca sunteti facuti din flori…Poate din scoarta de copac ca aia e de culoare mai cacanie.

Am vazut cazuri absurde in care familii de tigani care aveau 3-4 masini de 50-100 mii euro si palate cu turnulete, primeau ajutor social deoarece nu aveau loc de munca si venit(official si legal) si primeau si alocatii pentru intretinerea copiilor pt ca aveau si cate 5-6 puradei…

In tabara de rromi de langa Roma, unde isi ducea traiul celebrul Mailat, tiganii spun ca nu vor sa vina in tara ca e mult mai rau decat acolo si ca in tara mor de foame.


Din partea mea ar fi ok sa muriti toti de foame, cat timp munca va este straina(cu exceptiile aferente). Auzeam un interpret popular Napoleon, cum argumenta existenta sa “daca romanul are de mancare, avem si noi” ! Sa nu ii deportezi in insula serpilor?!?

Nu sunt de acord cu minoritatile care primesc drepturi doar fiindca sunt mai putini, nu sunt de acord cu faptul francezii ii trimit inapoi in Romania si le dau bani sa vina. Nu sunt de acord ca ei sa primeasca ajutor din partea statului din moment ce nu au o zi lucrata in viata asta. Sunt toleranta, ii tolerez, nu ii lovesc cu masina pe strada, nu pun cainii pe ei, nu ii lovesc. Eu muncesc, le platesc lor ajutoarele sociale. Recunosc, sunt si romani in aceiasi situatie cu aceiasi moralitate si spirit civic. Dar la ei majoritatea este asa.

Vad prin Bucuresti multi tigani care lucreaza la curatenia spatiului public. Ii respect. E o meserie, ca oricare alta.Faci ceva inafara de o turma de puradei. Dar sunt muuult mai multi tigani la o periferie aBucurestiului in care din 3 blocuri de locuinte lucreaza 3 oameni…si media familiilor este de 4 membrii.


Trecand de la Adam si Eva catre teoriile darwiniste stau si ma gandesc, vorba unui prieten, ca eu si tiganul de peste drum ne-am tras din maimute diferite, si ca pe mine evolutia m-a coborat din pom, nu gravitatia.

Vreti egalitate in drepturi, castigati-o, vreti libertate, munciti, vreti fraternitate, aici mai aveti de asteptat 3-4 sute de ani si vorbim dupa aceea. Sunteti o rasa cu un trecut gri si un viitor fierbinte, chiar arzator… dupa parerile unora.
Eu de ziua mea vreau un tanc si 500 de drapele romanesti sa colorez in tricolor vreo 2-3 judete.

Nu sunt de acord cu faptul ca trebuie sa ma inteleg prin semne cu un cetatean de oricare etnie, nascut, crescut si (se zice) educat in Romania.Vreau sa mi se raspunda in limba in care pun intrebarea. Nu vreau sa ma simt strain pe strada in tara MEA! Nu vreau ca in tara mea sa existe un tinut special pentru anumite minoritati…Daca chiar vor…Pot sa faca cerere si sunt prima care le semneaza petitia pentru o rezervatie!

Nu vreau sa mai aud la televizor cum ca ziua de 1 Decembrie va jeneaza psihic.Nu vreau sa mai aud la Bruxelles cum ca tu nu reprezinti Romania, ci etnici maghiari.

P.S. Acest text contine pasaje preluate de pe un alt blog! Sursa: http://makavelliro.wordpress.com/

Visul american

La acest capitol, am sa va rog sa-mi iertati limbajul...nu stiu cat de mult ma voi putea stapani! Adaptand o binecunoscuta reclama la spiritul pur romanesc--> "Americanii...de nepretuit.Pentru restul exista MASTERCARD!" Toti tampitii viseaza America cu ochii deschisi....taramul fagaduintei aka "land of all posibilities", CIA, FBI.......In America credeti voi ca umbla cainii cu colaci in coada....Vai, America.....va uitati la Donald Trump si va prostiti naibii de tot! Replica mea pentru voi.....remember TEO PETER?
Cum e America super putere cand altii ii duc razboaiele?Ce cauta romanii in Irak? Ce legatura are Romania cu razboiul de acolo?

Suntem fraieri ca ne implicam intr-o lupta care nu are nici o legatura cu noi. Mor soldatii nostri ca sa poata lua americanii petrolul din Irak. In momentul in care o rafinarie a luat foc, 4 contingente de soldati americani au fost trimisi sa stinga focul. Parca rolul lor era sa instaureze democratia in statul arabic.

Noi ca romani nu avem nici un motiv de a fi acolo, nu este razboiul nostru. Cati soldati romani au murit in misiuni de “pastrare a pacii” acolo unde americanii au inceput conflicte monstru? Iugoslavia (Kosovo), Bosnia, Afganistan, Irak. Nu e locul lor acolo.

Ajung la vechea vorba ca istoria se repeta. America nu s-a schimbat in ultimul secol. Ideologia “Big Stick” continua sa fie folosita si acum. Statele Unite se considera marea putere mondiala si marii diplomati si bagatori de seama.

Dar sa lasam asta deoparte. Nu ne obliga nimeni sa trimitem trupe militare in zone de conflict. Inteleg, diplomatia se refera la “o mana o spala pe cealalta” dar noi nu am fost niciodata ajutati. Trupele noastre ar trebui folosite doar in conflicte ce ne vizeaza direct. Dar nu, noi trimitem militari in zonele asiatice si arabice, cu echipamente precare si ARO-uri din ‘98.

Echipamentul unui soldat roman din afganistan cantarea 35 kg, iar echipamentul unui american doar 15. Imaginati-va misiuni de patrulare la 40 de grade si incarcat ca un magar. Suntem mercenari pentru cei cu mai mult tupeu si mai fraieri. Inteleg, soldatii americani sunt trimisi sub pretextul ca ajuta la eliminarea teroristilor, iar la nivelul lor intelectual nu le este greu conducatorilor sa le inoculeze fraierilor ideea ca sunt eroi. Nu e nici o diferenta intre atentatorii sinucigasi carora li se promite ca ajung in rai iar Mahommed ii recompenseaza cu glorie si multe fete virgine (!?!) si acesti soldati americani carora li se promit lauri de glorie… Sunt pioni in jocul economiei mondiale.

Noi suntem fraieri ca participam la jocul lor si mai rau le dam voie sa intre pe tabla noastra de joc. Remember Teo Peter?

MAKE LOVE NOT WAR!!!

P.S. Acest text contine pasaje preluate de pe un alt blog!Sursa : http://makavelliro.wordpress.com/