vineri, 10 aprilie 2009

Miliardarul sarac


Azi dimineaţă, nea Gigi s-a deşteptat cu două întrebări în cap. 1) Bă, cum poate Bănel să centreze atâta de prost şi 2) De când ceasu meu cu cuc piuie ca maşina poliţiei? La prima n-a mai apucat să răspundă, fiind prea ocupat cu întrebările ajutătoare de la a doua. Cum ar fi: De ce cameristul mi-a venit îmbrăcat ca trupele din Irak? De când bucătarul îmi mestecă în cafea cu o puşcă de asalt? Visez, sau în sufragerie am zărit militari? Uite ce faţă mirată are mascatu ăla, de parcă n-a mai văzut în viaţa lui plasmă de unşpe metri! După care i-a venit o idee şi-a întrebat: Ce căutaţi, bă, acilea? E! De când nea Gigi a devenit primul om care se conduce la puşcărie în Merţanu propriu, cu macatu pe locul mortului (“Liber dreapta, şefule!”), o grămadă de comentatori încearcă să răspundă la această întrebare. Mutaţi cu studioul în poarta marelui reţinut, îşi pierd vremea cu tot felul de scenarii politico-penitenciare când, de fapt, lucrurile sunt atât de clare. După dosarul Valiza, Portbagaju a căzut, cum se zice în fotbal, logic. Sigur, fiind vorba de nea Gigi, în fiecare din obiectele astea devenite nume de lucrare penală, nea Gigi a băgat cu totul altceva decât ai băga tu sau eu, dacă ne-am fi nimerit în locul lui – adică 1.800.000 de euroi şi respectiv nişte fraieri suficient de tâmpiţi încât să le treacă prin capetele alea proaste să-i fure lu Gigi maşina. Dar pentru atâta lucru să umpli omului curtea de dube? De ce atâta deranj când, pariez pe orice, avocaţii o să demonstreze fără dubiu că, până să apuce nea Gigi să formeze numărul de la poliţie, Zmărăndescu apucase să-i: prindă, bată, transporte, bată, aducă (în portbagaj) pe calea ce abună, bată, facă să recunoască şi să regrete fapta pe hoţii care într-un moment de rătăcire profesională îi furaseră Mercedesu. Ar fi o singură explicaţie pentru toată această “Răpire din Papuci”, organizată cu tămbălău de dimineaţă. Zic aşa: pe cash l-au luat, pe auto l-au luat; nu cumva fac antrenamente să-l apuce şi de imobiliare? Dacă asta vor să facă, nea Gigi poa să stea liniştit: nu văd cum ar fi tehnic posibil să vâri Pipera între coperţi de dosar.

Lui Gigi Becali i s-au înecat corăbiile în noroaiele din Pipera. Latifundiarul nu mai e steaua topului 300 a miliardarilor români, Steaua nu mai e în fruntea clasamentului şi nici n-are bani de jucători noi. Practic, Becali a trecut din stadiul de ha, „Bă, am 250 numai în Pipera, asta face 2 miliarde de euro!” la stadiul „ha-ha, nu mai am nimic, nu pot să vând nimic!” Prăbuşirea e atât de importantă încât va afecta mai multe sectoare ale economiei naţionale. Cel mai lovit e sectorul construcţiilor. Mai precis, al construcţiilor de biserici, pentru că „Războinicul luminii” a băgat până acum bani în peste 20 de lăcaşuri de cult, din Maglavit la Muntele Athos, din Washington la Bruxelles. Culmea e că dom’ Gigi face şi o victimă colaterală – Elena Udrea. Planurile blondei de la Palatul Victoria de a relansa turismul ecumenic vor fi susţinute de acum încolo mai mult cu rugăciuni şi mai puţin cu investiţii directe. Totuşi, ca întotdeauna, Capitala va suferi mai puţin decât provincia. Becali a donat Bisericii Ortodoxe două milioane de euro pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. După aia, simţind criza în oase, a considerat că mântuirea contului e mai importantă decât mântuirea sufletului şi a cerut banii înapoi. Preafericitul Daniel şi preafericitul său contabil i-au explicat că ce e dat e bun dat, apoi i-au bătut obrazul amintindu-i că l-au decorat cu „Crucea Moldova” pentru donaţie. Totuşi, unii preoţi sunt mulţumiţi. Nu numai slujitorii Domnului suferă din cauza căderii lui Gigi, ci şi cei de pe cealaltă parte a baricadei, ăia care mânuiesc banii (ochiul Dracului) prin cazinouri. Anul trecut, într-un astfel de stabiliment al pierzaniei, Becali a aruncat pe apa Sâmbetei spre Duminică peste 1 milion de euro. Acu’, să zică mersi crupierii la o amărâtă sută de mii.


De asemenea, Gigi Becali e cunoscut ca finanţator al Stelei şi ca finanţator cu Valiza al unor adversari ai adversarilor Stelei. Să le luăm pe rând. Steaua a terminat definitiv cu achiziţii exotice, tip Toja sau Dayro Moreno, ceea ce poate nu e un lucru rău. Jucătorii ăştia de milioane de euro se simt ca nişte peşti tropicali într-o baltă românească şi vor dispărea repede, că nu mai sunt euroalge. În rest, pe vremurile astea grele, valiza cu 1,7 milioane de euro de la DNA poate fi considerată un fel de depozit bancar sigur, dar cu dobândă zero. În campionat, sărăcia va fi mult mai mare, s-a trecut deja de la valize la serviete anemice. Probabil, ca să nu se prăbuşească piaţa de tot, oamenii de fotbal vor trebui să impună servieta minimă pe Liga I. Pe lângă acestea vor mai suferi mecanicii de Maybach din Germania şi cerşetorii români din Ghencea. Singurele care nu vor suferi vor fi televiziunile. Chiar dacă are miliarde sau milioane, vorbele lui Gigi sunt întotdeauna pe gratis.


Sursa: Marius Nitu/ Adrian Cercelescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu