Top Gandul

Diaconescu a deschis cutia cu monştri: Magda Ciumac, Piticul porno,Sexy Brăileanca şi compania

Personaje “exotice”, Magda Ciumac, Stelian Ogică, Nikita, Naomi, Piticul porno ori Sexy Brăileanca fac deliciul tabloidelor şi televiziunilor. Prezenţa lor în studiourile şi paginile de ziar e sinonimă cu scandalul, cu şocul şi cu sexul. Potrivit psihiatrilor, majoritatea celor care populează peisajul otevist şi nu numai ar trebui să prezinte certificate de sănătate mintală inainte de a intra într-o emisiune. Spre amuzamentul publicului, ei sunt exploataţi comercial la ore de maximă audienţă de prezentatorii unor emisiuni care înregistrează audienţe uriaşe când îi au ca protagonişti. Scena în care luptătorul de K1, Anatolie Ciumac, intră în direct în studioul OTV încercând să-l bage într-un tomberon pe moderatorul emisiunii, Dan Diaconescu, a înregistrat, conform datelor furnizate de GFK România, la nivelul întregii populaţii o audienţă medie de 2.9 puncte de rating şi o cotă de piaţă de 15.9 %, fiind urmărită în medie de aproximativ 571.000 de oameni. În minutul de aur, la 22.33, emisiunea a fost urmarită de 1.388.000 telespectatori. 

Aventurile Magdei Ciumac din timpul "răpirii", depănate în studioul OTV, i-au adus lui Diaconescu cifre record de audienţă: 2.7 puncte de rating şi 13.1 market share la nivelul întregii populaţii şi 1.4 puncte de rating şi 7.9 market share pe publicul comercial.
 

Memorabil a fost şi schimbul de replici dure între Nikita şi Eva Kent, în direct, la Un show păcătos. El a fost urmărit în medie, în ciuda orei târzii, de 536.000 de persoane la nivelul întregii populaţii. Ediţia din 3 februarie a înregistrat o audienţă medie de 3.6 puncte de rating şi 18.0 market share, în minutul de aur, 00.10, unul din patru televizoare fiind deschis pe postul Antena 1. 

De pe urma personajelor precum Nikita, Naomi, Piticul sau Magda Ciumac, televiziunile câştigă nu doar audienţă ci şi bani. Peste 2,8 milioane de euro a încasat în medie Antena 1 doar cu emisiunea Un show păcătos în perioada 12 februarie – 12 martie. În aceeaşi perioadă, Diaconescu a obţinut, ptrivit estimărilor, peste 7,6 milioane de euro doar din publicitate.

De partea cealaltă însă, “entertainerii” susţin că nu se simt exploataţi, chiar dacă de cele mai multe ori nu primesc bani pentru prestaţiile lor. Mai mult, unii dintre ei afirmă că abia pot onora invitaţiile la emisiuni sau ofertele de angajare în televiziune.

Lansate în “garsoniera” OTV-ului, majoritatea personajelor au fost preluate ulterior şi de alte posturi tv precum Antena 1, Acasă sau Kanal 1 sau de tabloide.

Gândul vi-I prezintă pe cei care au scăpat din garsoniera OTV

Magda Ciumac – casnică

Margareta Asimnicesei Ciumac, născută în 1984, şi-a făcut debutul pe micul ecran la televiziunea lui Dan Diaconescu. În iunie anul trecut, soţia luptătorului de K1, Anatolie Ciumac, cunoscut drept Tolea, a susţinut că deţine informaţii despre dispariţia, respectiv uciderea unei avocate din Braşov, Elodia Ghinescu, acuzându-şi soţul de complicitate la dispariţia avocatei. Pentru mai mult de jumătate de an, Magda Ciumac a ocupat studioul OTV-ului şi a fost invitată în platourile mai multor televiziuni. Viaţa ei şi conflictele cu Anatolie Ciumac au devenit subiect de presă. Din cocktailul mediatic nu au lipsit dispariţiile şi răpirile, Magda Ciumac susţinând, la începutul acestui an, că a fost răpită şi sechestrată de fostul ei soţ, luptătorul de K1.

A rămas fidelă postului care a consacrat-o - OTV şi nu se consideră exploatată mediatic pentru că, declară ea pentru Gândul: “Dan Diaconescu este singurul om care îmi e pe plac.” Magda Ciumac afirmă că, pentru ea, “uşa OTV-ului e mereu deschisă”: “Sunt o valoare pentru postul ăla. Nu ştiu ce nu înţelege lumea. Asta e jobul meu şi e confidenţial.”

Stelian Ogică – om de afaceri 

Cunoscut drept împătimit jucător la loterie, Stelian Ogică a intrat în conştiinţa opinie publice când a susţinut că este câştigătorul Marelui premiu în valoare de 1 milion de dolari la Loto 6 / 49. Ulterior, el a fost arestat pentru înşelăciune şi închis pentru doi ani de zile. După punerea sa în libertate, a continuat să-şi susţină nevinovăţia făcând plângeri împotriva procurorilor care l-au anchetat şi s-a adresat Curţii Europene de la Strasbourg. 

Lansat de Dan Diaconescu ca personaj media, Stelian Ogică a fost adoptat rapid şi de alte televiziuni şi tabloide. Câştigurile sale la loto dar şi relaţiile şi scandalurile amoroase l-au păstrat pe Ogică în atenţia media. “Sunt un personaj, eu am o afacere – o firmă de curăţenie profesională, nişte terenuri, sunt un om normal”, declară el pentru Gândul. “De altfel, lumea ar trebui să înţeleagă că televiziunile sunt ale tuturor”, conchide jucătorul care, deşi susţine că lumea îl recunoaşte pe stradă şi îi cere autografe, nu se consideră vedetă. “Recunosc că e obositor, e stresant şi pe stradă, şi pe unde merg. Nu dau autografe, dar fotografii cu oamenii fac”. 

Potrivit lui Ogică, televiziunile din România şi-l dispută. El susţine că a primit chiar oferte de a prezenta emisiuni tv. “Deocamdată am zis nu, am altele de făcut”, afirmă Ogică, care se simte momentan convenabil în postura de invitat. “Eu mă descarc acolo şi o fac de amuzament”, susţine Ogică care-şi dezvăluie şi oamenii de televiziune favoriţi – Dan Diaconescu şi Dan Capatos. El spune că odată la două săptămâni e invitat la emisiuni, ba chiar OTV-ul îl aşteaptă zilnic. Pentru prestaţiile sale, primeşte şi bani. “Nu de fiecare dată însă”, punctează. “S-a întâmplat să primesc într-o singură noapte şi 50 de milioane de lei”, susţine Ogică. “De multe ori însă, o fac pe prietenie, alteori de ruşine, sau o fac ca un schimb de experienţă”. Pe avantaj reciproc se bazează relaţia cu Diaconescu: “Avem un proiect împreună, aflat în stadiu de discuţie”.

Alina Plugaru – starletă porno şi bloggeriţă

“Am 20 de ani şi fac bani din sex. Contrar asteptărilor, nu sunt curvă. Sunt doar expertă în arta amorului, iar cei care au înţeles asta mă plătesc ca să le arăt ce ştiu. De obicei, joc în filme porno şi dansez în show-uri erotice. Numele meu: Alina Plugaru. A doua ocupaţie: sexexperta Libertăţii.”

Aceasta este descrierea Alinei Plugaru, pe site-ul unui tabloid la care starleta colaborează şi cu care are un contract de exclusivitate.

Născută la Vaslui în 1987, Alina Plugaru şi-a făcut debutul în industria filmelor pentru adulţi. În urmă cu doi ani şi-a anunţat intenţia de a face sex cu 60 de bărbaţi într-o zi, declaraţie care a propulsat-o în atenţia mass-media şi i-a atras supranumele de Regina porno. Recent, participanţii la un sondaj online realizat de Antena 3, au declarat-o femeia ideală, Plugaru devansând dive ale ecranului precum Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu.

Contactată de Gândul pentru a-şi explica ascensiunea, Alina Plugaru declară că are contract de exclusivitate cu Libertatea şi nu poate da niciun fel de declaraţie. “Ce nu înţelegi? “

Costin Mărculescu - artist 

Proprietar al unui agenţii de fotomodele şi manechine care a dat faliment, Costin Mărculescu revine periodic în atenţia media, fie cu scandalurile cu tentă sexuală al căror protagonist este, fie în calitate de artist sau membru jurat al concursurilor de orice fel. Recent, Mărculescu şi-a prezentat la Antena 1 proiectele muzicale în care este implicat.

Israela şi Liviu – dansatoare şi om de afaceri

Povestea Israelei Vodovoz şi a lui Liviu Areteni a ajuns în atenţia opiniei publice în urmă cu doi ani când cei doi au format un cuplu, în ciuda diferenţei de vârstă considerabile. Şi-au declarat iubirea în faţa camerelor de luat vederi dar şi în paginile tabloidelor, iar în vara trecută s-au căsătorit, nunta celor doi fiind din nou subiect de presă. Cadourile pe care Israela şi Liviu şi le fac, achiziţiile şi actele de caritate ale celor doi îi readuc pe cei doi, periodic, în studiourile de televiziune.

Piticul porno (Iulian Barbu) - expert în aprovizionare cu piese auto şi filme pentru adulţi

Magazinerul de 1,30 m înălţime a urcat în ochii populaţiei după ce a scris istorie, devenind cel dintâi pitic porno al neamului. A avut ceva de împărţit – profesional, fireşte - cu Eleva porno, după care a ajuns invitat de bază la show-uri tv. Simpatizat de realizatorii care nu se tem de penibil, a fost invitat să-şi depene amintirile, să ţopăie în spinarea unor cântăreţi la emisiuni de divertisment, în general, să fie el însuşi. Ceea ce, contrar aparenţelor metrice, nu e deloc puţin lucru.

„Eu mă duc la emisiuni pentru că sunt invitat, nu mă autoinvit, să-mi fac publicitate, cum fac alţii, ca Nikita. Mă duc la oricine, dacă au plăcerea să vorbească cu mine. Mi s-a spus că voi fi luat la mişto, dar am zis «Asta e, dacă tot mă duc...». Dar n-a fost cazul, toţi cei care m-au invitat mi s-au părut respectabili.

Sincer, nu mi s-au dat bani, era şi culmea să cer, dacă tot eram în Bucureşti. Mi s-au dat, pentru transport, doar când am venit de la Craiova. De cerut n-am cerut niciodată. Dacă aş fi angajatul unei televiziuni, aş cere. Dar aşa, după ce că-mi fac imaginea, să mai am şi pretenţii?

Eu merg la emisiuni fiindcă vreau să ajung într-un serial, într-o emisiune de divertisment. Mă mulţumesc cu puţin. Iar lumea se uită la mine pentru că am flerul meu, sunt diferit de ceilalţi. La noi nu există decât un pitic porno. La o emisiune cu 9 actori porno normali nu se mai uită lumea, că e obişnuită. Dacă o să apară încă un pitic porno, bravo lui, cine poate să încerce. Dar o pitică porno nu-mi doresc, mie-mi plac fetele de 1,70 înălţime”.

Nikita (Mihaela Ispas) - „doamnă de cartier”, expertă în ciomăgeli şi scandaluri

Gata oricând să cotonogească o vedetă, pentru a-i deveni apoi bodyguard şi, fireşte, cea mai bună prietenă, Nikita şi-a câştigat notorietatea dând cu pumnul şi cu gura. Celebritate autodeclarată, fosta fată de cartier a făcut carieră la emisiunile mondene prin simplul fapt că e dispusă să se certe monstruos cu oricine, să inventeze orice despre toţi şi, cel mai adesea, despre ea. Limbajul pestriţ şi vocabularul minimal i-au asigurat un feed-back entuziast dinspre populaţia dornică de senzaţii tari şi vânătăi.

Naomi (Florin Moldovan) - expert în rateuri la festivaluri de muzică şi operaţii de schimbare de sex 

De vreo 10 ani, fostul candidat la gloria muzicală îşi înceracă norocul la competiţiile de gen. Cum în domeniul sonor a avut un succes care tinde către zero, a optat pentru un altfel de spectacol: o schimbare de sex şi mărturisiri exhaustive despre preocupările proprii din zona prostituţiei internaţionale. Fire deschisă, a înfierat pe micul ecran tot felul de vedete neaoşe, atrăgându-şi antipatia lor şi, recent, o bătaie în centrul Bucureştilor, plus o frizură obţinută gratis, de la atacatori. Dezolat(ă), Naomi a hotărât să părăsească ţara care n-o merită şi să se stabilească în Italia sau Germania.

Sexy Brăileanca (Florina Mihăilă) - expertă în sex contra cost, varianta legală

A devenit interesantă pentru media după ce a declarat că are în portofoliu partide de sex cu 1.000 de bărbaţi. Actriţă oarecum porno şi aproape cântăreaţă, n-a ezitat să debiteze enormităţi în diverse contexte, conform propriei teorii: „În România, dacă nu spui prostii, nu se uită nimeni la tine”. Dezamăgită de reacţia maselor, Brăileanca e decisă să întoarcă spatele carierei din industria xxx, rezervându-se doar pentru cea xx: show-uri inofensiv-erotice.

„Pur şi simplu nu mai vreau să apar, m-am săturat de toţi nebunii şi toate frustratele care nu mai au loc de mine şi nu mă pot înghiţi nici cu o tonă de lămâie. N-am avut nici un beneficiu de pe urma acestor apariţii, nu m-au ajutat cu nimic. Nu pot să zic nici că s-a profitat de mine, mergeam la emisiuni pentru că îmi doream, nicidecum că m-ar fi forţat cineva. Dar n-am făcut niciodată bani din asta, n-am nevoie să mă întreţină nici un producător. Nici n-am cerut, nici nu mi s-au oferit. Mi se pare ok dacă pe alţii îi duce capul şi fac bani din emisiuni, bravo lor.

Eu nu mai apar la televizor, vreau să-mi văd de viaţa mea. Vreau să plec la mama, care munceşte în Italia, că mi-e tare dor de ea. N-o să mor de foame, o să fac animaţie şi show-uri erotice prin cluburi, abia aştept să vină vara, să dansez la Costineşti. Dar renunţ la emisiuni, poate cu timpul se va mai uita din prostiile pe care le-am zis. E adevărat ce-am spus, că aşa devii cunoscut, dar s-a cam exagerat cu toate astea”.

Monica Columbeanu - expertă în mariaje cu miliardari şi mondenităţi Întruchipare a „Visului românesc”, fetişcana săracă din Moldova a devenit cucoană la Izvorani. Căsătoria şi mariajul cu un bărbat cu 30 de ani mai în vârstă şi cu 30 de centimetri mai scund decât ea au făcut deliciul presei mondene în ultimii ani. Apariţie constantă în show-urile de profil, Monica are, încă, şi propria emisiune difuzată pe B1 Tv, în care echilibrează poveştile nu foarte măgulitoare din tabloide cu scene de căsnicie idilice.

Mariana Moculescu - expertă în divorţuri cu lături

Cunoscută pe merit drept „fosta soţie a soţului său”, Mariana Moculescu este un exemplu de dăruire: pentru bunul mers al show-urilor profilate pe tărăboi, şi-a bălăcărit exemplar ex-partenerul de viaţă (Horia Moculescu) şi fiica. A legat rapid prietenii cu alte specimene catodice de ultimă generaţie (Magda Ciumac) şi se pronunţă, cu promptitudine, în tot felul de speţe dramatic-conjugale.

Simona Sensual - expertă în ceva, nu se ştie exact ce

Mai întâi, a încercat să cânte. Unii susţin că a şi izbutit. Apoi a început să pozeze fără haine. Aici, reuşitele nu i-au mai fost contestate de nimeni. Pasul următor a fost să se certe cu nişte dudui la fel de faimoase, pentru dreptul de folosi numele de scenă care a consacrat-o. (Cum fetele activează sub indicativul Senzual, convieţuirea paşnică nu e imposibilă). A porcăit, ulterior, tot felul de realizatori tv care au avut neobrăzarea să n-o placă, pentru ca, în cele din urmă, să decreteze în direct, pe micul ecran, că poporul român e cretin. Cum să n-o iubeşti?

Vedeti originalul la http://www.gandul.info/actualitatea/diaconescu-a-deschis-cutia-cu-monstri-magda-ciumac-piticul-porno-sexy-braileanca-si-compania.html?3927;4064092

Miliardarul sarac

Azi dimineaţă, nea Gigi s-a deşteptat cu două întrebări în cap. 1) Bă, cum poate Bănel să centreze atâta de prost şi 2) De când ceasu meu cu cuc piuie ca maşina poliţiei? La prima n-a mai apucat să răspundă, fiind prea ocupat cu întrebările ajutătoare de la a doua. Cum ar fi: De ce cameristul mi-a venit îmbrăcat ca trupele din Irak? De când bucătarul îmi mestecă în cafea cu o puşcă de asalt? Visez, sau în sufragerie am zărit militari? Uite ce faţă mirată are mascatu ăla, de parcă n-a mai văzut în viaţa lui plasmă de unşpe metri! După care i-a venit o idee şi-a întrebat: Ce căutaţi, bă, acilea? E! De când nea Gigi a devenit primul om care se conduce la puşcărie în Merţanu propriu, cu macatu pe locul mortului (“Liber dreapta, şefule!”), o grămadă de comentatori încearcă să răspundă la această întrebare. Mutaţi cu studioul în poarta marelui reţinut, îşi pierd vremea cu tot felul de scenarii politico-penitenciare când, de fapt, lucrurile sunt atât de clare. După dosarul Valiza, Portbagaju a căzut, cum se zice în fotbal, logic. Sigur, fiind vorba de nea Gigi, în fiecare din obiectele astea devenite nume de lucrare penală, nea Gigi a băgat cu totul altceva decât ai băga tu sau eu, dacă ne-am fi nimerit în locul lui – adică 1.800.000 de euroi şi respectiv nişte fraieri suficient de tâmpiţi încât să le treacă prin capetele alea proaste să-i fure lu Gigi maşina. Dar pentru atâta lucru să umpli omului curtea de dube? De ce atâta deranj când, pariez pe orice, avocaţii o să demonstreze fără dubiu că, până să apuce nea Gigi să formeze numărul de la poliţie, Zmărăndescu apucase să-i: prindă, bată, transporte, bată, aducă (în portbagaj) pe calea ce abună, bată, facă să recunoască şi să regrete fapta pe hoţii care într-un moment de rătăcire profesională îi furaseră Mercedesu. Ar fi o singură explicaţie pentru toată această “Răpire din Papuci”, organizată cu tămbălău de dimineaţă. Zic aşa: pe cash l-au luat, pe auto l-au luat; nu cumva fac antrenamente să-l apuce şi de imobiliare? Dacă asta vor să facă, nea Gigi poa să stea liniştit: nu văd cum ar fi tehnic posibil să vâri Pipera între coperţi de dosar.

Lui Gigi Becali i s-au înecat corăbiile în noroaiele din Pipera. Latifundiarul nu mai e steaua topului 300 a miliardarilor români, Steaua nu mai e în fruntea clasamentului şi nici n-are bani de jucători noi. Practic, Becali a trecut din stadiul de ha, „Bă, am 250 numai în Pipera, asta face 2 miliarde de euro!” la stadiul „ha-ha, nu mai am nimic, nu pot să vând nimic!” Prăbuşirea e atât de importantă încât va afecta mai multe sectoare ale economiei naţionale. Cel mai lovit e sectorul construcţiilor. Mai precis, al construcţiilor de biserici, pentru că „Războinicul luminii” a băgat până acum bani în peste 20 de lăcaşuri de cult, din Maglavit la Muntele Athos, din Washington la Bruxelles. Culmea e că dom’ Gigi face şi o victimă colaterală – Elena Udrea. Planurile blondei de la Palatul Victoria de a relansa turismul ecumenic vor fi susţinute de acum încolo mai mult cu rugăciuni şi mai puţin cu investiţii directe. Totuşi, ca întotdeauna, Capitala va suferi mai puţin decât provincia. Becali a donat Bisericii Ortodoxe două milioane de euro pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. După aia, simţind criza în oase, a considerat că mântuirea contului e mai importantă decât mântuirea sufletului şi a cerut banii înapoi. Preafericitul Daniel şi preafericitul său contabil i-au explicat că ce e dat e bun dat, apoi i-au bătut obrazul amintindu-i că l-au decorat cu „Crucea Moldova” pentru donaţie. Totuşi, unii preoţi sunt mulţumiţi. Nu numai slujitorii Domnului suferă din cauza căderii lui Gigi, ci şi cei de pe cealaltă parte a baricadei, ăia care mânuiesc banii (ochiul Dracului) prin cazinouri. Anul trecut, într-un astfel de stabiliment al pierzaniei, Becali a aruncat pe apa Sâmbetei spre Duminică peste 1 milion de euro. Acu’, să zică mersi crupierii la o amărâtă sută de mii.

De asemenea, Gigi Becali e cunoscut ca finanţator al Stelei şi ca finanţator cu Valiza al unor adversari ai adversarilor Stelei. Să le luăm pe rând. Steaua a terminat definitiv cu achiziţii exotice, tip Toja sau Dayro Moreno, ceea ce poate nu e un lucru rău. Jucătorii ăştia de milioane de euro se simt ca nişte peşti tropicali într-o baltă românească şi vor dispărea repede, că nu mai sunt euroalge. În rest, pe vremurile astea grele, valiza cu 1,7 milioane de euro de la DNA poate fi considerată un fel de depozit bancar sigur, dar cu dobândă zero. În campionat, sărăcia va fi mult mai mare, s-a trecut deja de la valize la serviete anemice. Probabil, ca să nu se prăbuşească piaţa de tot, oamenii de fotbal vor trebui să impună servieta minimă pe Liga I. Pe lângă acestea vor mai suferi mecanicii de Maybach din Germania şi cerşetorii români din Ghencea. Singurele care nu vor suferi vor fi televiziunile. Chiar dacă are miliarde sau milioane, vorbele lui Gigi sunt întotdeauna pe gratis.

Sursa: Marius Nitu/ Adrian Cercelescu

Maturi si borduri anticriza

Indiferent cat de mult e criticata activitatea administratiei locale, un lucru este cert: avem borduri. Si nu orice fel de borduri, ci poate cele mai multe si mai masive borduri din Europa. Nu exista astfel de borduri in nici una din capitalele civilizate ale vestului si cu atat mai putin in orasele mai mici sau chiar in satele de pe malul nordic al Mediteranei. Din acest punct de vedere, avem cu ce sa ne mandrim. Suntem o tara care, dupa ce a produs Casa Poporului (o alta "minune" a utilitatii sociale), se lauda cu produsul si montatul de borduri.


Doamnelor si domnilor, mare galagie mare in sectorul 4 al Capitalei si nu numai, unde criza financiara inca nu a lovit domeniul constructiilor.  Din contra, aici se consturieste din greu, de dimineata pana seara. Se fac parcari ca nu cumva ADP-ul sa ramana "crizat" si....se schimba bordurile, LUME! Se schimba bordurile care au fost puse acum 4 luni de zile. Aceleasi borduri care, anul trecut, au fost schimbate de 6 ori! Mai nou, acum nu se mai pune un singur rand de borduri...criza a lovit, strangem cureaua dar la borduri bagam tare ca mogulii betoanelor nu-si pot permite sa fie afectati. In parcarile noi care rasar prin fata blocurilor se constata existenta a cel putin doua randuri de borduri. Am intrebat intr-o zi un muncitor de acolo de ce se pun asa si el mi-a raspuns degajat: "Prima de Paste pentru parlamentari! ".  Respectele mele...toti stim ce se intampla si ce facem? Muncim, in continuare, cu drag si spor pentru al nostru viitor, vorba tovarasului Ceausescu!

Cand vezi cat de multe alte probleme sunt prezentate de presa ca fiind presante si generatoare de complicatii sociale, nu poti sa nu te intrebi de unde vine aceasta enorma mobilizare in a crea proiecte de montat si remontat borduri intr-un oras care nu are drumuri, canalizare, parcuri, politie activa, scoli moderne, suficiente gradinite, ambulante si cate si mai cate. Cum de s-au ales bordurile dintre toate lucrarile publice care puteau fi realizate si care, de altfel, produc si beneficii colaterale pentru cei care le contracteaza? Si, mai mult, de ce clasa politica, societatea civila, presa si mediul de afaceri (altadata foarte activi cu totii in subiecte referitoare la gestionarea banilor publici) tac de luni intregi, preferand sa nu intre in acest subiect? La majoritatea acestor intrebari raspunsurile sunt in spatele unor oameni bine plasati, care fac parte din diverse grupuri de interese (probabil legitime, daca Traian Basescu nu le-a deconspirat pana acum) si care stiu foarte bine ca esenta unei lucrari publice bune nu este calitatea ridicata la un pret redus, ci tocmai invers: cat mai multe lucrari, eventual proaste, la preturi cat mai mari. Lupta anticoruptie a mult auto-laudatului DNA nu se indreapta si spre zona cheltuirii banului public in astfel de proiecte, pentru ca este mult mai complicat chiar sa faci anchete reale legate de oameni cu foarte putina notorietate decat sa gestionezi show-uri televizate despre politicieni celebri.
In afara de acest raspuns exista insa un altul, mai putin evident, dar care ofera o lectie foarte speciala despre Romania si evolutia sa postrevolutionara. Iar acesta spune ca e mult mai simplu sa faci borduri decat autostrazi. E mult mai fezabil sa tencuiesti bucati mici de beton decat sa angajezi lucrari ample, care implica echipe profesioniste de sute sau mii de angajati. Si care, decat sa fie date companiilor straine care exista si sunt dispuse sa faca sute de lucrari de anvergura in Romania (fiindca, slava Domnului, vor fi platite pentru asta), mai bine sa nu fie realizate deloc. Sa asteptam pana cand companiile care astazi pun borduri vor creste suficient de mult, vor avea suficienta experienta si anvergura pentru a putea construi singure autostrazi.
Acest tip de mecanism nu este unul nou si aplicabil doar la firmele de constructii. Il regasim in foarte multe alte domenii. Este rezultatul unui principiu clamat cu ardoare la inceputul anilor '90 si care cerea sa nu ne vindem tara. De ce? Pentru ca daca am fi facut-o, prin privatizare, romanii care aveau putere in perioada comunista si care doreau sa isi perpetueze acea putere printr-o pozitie economica de forta ar fi pierdut.
Intrarea prea rapida a capitalului strain in Romania ar fi compromis visurile de marire ale unei "elite" cocolosite de comunism si ar fi fortat-o sa functioneze inca de la inceput dupa regulile pietei. Iar rezultatul ar fi fost dezastruos pentru aceasta elita, fiindca doar foarte putini dintre toti acestia ar fi reusit sa devina magnati, milionari, mari oameni de afaceri, persoane influente, cu putere economica si politica in noua societate. Chiar daca un aflux de capital mai rapid ar fi dus la dezvoltarea mai rapida a societatii si la depasirea mai clara a trecutului comunist, elitele politice au convins populatia ca nu este nevoie de acesta. Ba mai mult, s-a mers mult timp pe ideea ca un aflux prea rapid de capital ar fi periculos. Consecinta: marea privatizare a fost amanata ani de zile, necesari pentru aparitia si consolidarea marilor capitalisti interni. Apoi, acesti mari capitalisti, creati aproape unanim in relatia cu statul, au devenit marii investitori interni. Intre timp, s-a permis si intrarea in Romania a fluxului extern de capital. Acesta a gasit insa aici o structura clara de oameni de afaceri, cu care a fost obligata sa colaboreze, fiindca aceasta stia regulile jocului si avea suficienta putere pentru a fi competitiva.
Ca de obicei, din aceasta ecuatie lipseste beneficiarul. Nu ma voi referi la popor, ci la societate in ansamblu. Aceasta, maturizata fortat dupa socurile parcurse, educata despre democratie pe baza unor reguli proprii, originale, confruntata si cu problemele globale care oricum o influenteaza, se gaseste astazi mult mai confuza si mai dezorientata ca oricand. Cand ti se spune ani de zile ca albul este negru si invers, chiar ajungi sa crezi asta. Si ajungi sa traiesti linistit intr-o tara care, desi nu are drumuri, isi monteaza cu frenezie borduri, considerand ca asta este normalitatea. Societatea politica s-a obisnuit sa defineasca alte prioritati decat exista de fapt, iar populatia s-a obisnuit sa le accepte. Exista o diferenta. In anii '90, aceasta obisnuinta a legitimat o clasa politica si un partid, strans uniti in jurul lui Ion Iliescu. In prezent, aceeasi preocupare de definire a unor alte prioritati, cu scopul de a amana proiecte absolut necesare pana cand baietii destepti din aceasta tara vor putea sa le puna in aplicare, nu va mai legitima o noua epoca politica si un nou lider. Ba chiar dimpotriva: astazi exista termen de comparatie, fiindca piata comuna in care am intrat inseamna ca exista si alti baieti destepti dispusi sa intre in Romania si fiindca bordurile nu pot sa ascunda mult timp lipsurile tot mai clare din modelul economic romanesc.

„Prioritatea zero a Guvernului este plata datoriilor către agenţii economici, pentru crearea de lichidităţi şi deblocarea pieţei“, declara preşedintele Băsescu acum două luni. Teoria era simplă: fabricile de maşini, tractoare, rulmenţi, pâine, chiloţi, creioane şi ce-o mai fi însemnând economia românească, sunt dopate cu banii statului care îşi achită rapid facturile restante. Apoi fabricile încep să duduie ca altădată, dau de lucru la lume, iar lumea cumpără iar maşini, pâine, chiloţi şi creioane. Imediat Emil Boc, premierul adjunct al României, a pus în practică indicaţia şefului cu atâta zel încât a ajuns să-i ameninţe cu demiterea pe ordinatorii secundari de credite din administraţia locală care nu dădeau destul de repede drumul la bani. Şi s-a dat drumul la plăţi până a rămas statul fără bani, dar va mai lua de la FMI. Din păcate, teoria asta de manual, corectă în principiu, a primit o lovitură în moalele capului prin publicarea topului 100 al firmelor care au făcut afaceri cu statul în 2008. Topul e atât de înţesat de firme de construcţii şi întreţinerea drumurilor, de firme de curăţenie, de pază, de consultanţă, încât ai putea jura că avem zeci de autostrăzi, restul fiind drumuri expres, şi nu facem altceva decât să le şamponăm şi să le păzim toată ziua. Practic, o mare parte din banii statului intră în borduri şi mături. Nu contează, în top e toată lumea bună. Nu lipsesc alde Căşuneanu şi Umbrărescu, vestiţii regi ai asfaltului, regi ai gunoaielor, ba apare şi un rege de tip nou – Florin Călinescu – medicul oculist al tancurilor armatei. Frumuseţea e că majoritatea au contracte pe termen lung, încheiate sub diverse guvernări. De exemplu, compania care face curăţenie în sectorul 1 din Capitală are un contract întins pe 15 ani în valoare de vreo de sector 250 milioane de euro. Scump, dar merită pentru că obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Situaţia se repetă şi în celelalte mari oraşe, că e plină ţara de edili gospodari care de abia aşteaptă să dea cu mătura şi să schimbe borduri. În plus, la fel se procedează şi prin marile societăţi de stat, de la CFR la TVR. Afacerea curăţeniei e minunată pentru că se folosesc consumabile, care de aia se numesc aşa, că se consumă. După aia poate DNA-ul să măsoare grosimea jegului? Nu poate. Oricum, un pionier în domeniu a fost Necolaiciuc, naşul CFR-ului. Omul a cumpărat trandafiri de un milion de euro pentru toate peroanele României. Când a fost întrebat unde sunt florile a răspuns simplu: „Trandafiri? Care trandafiri? S-au uscat!“ Cam la fel se usucă şi drumurile României, că şi asfaltul e un fel de consumabilă.

În concluzie, dacă statul nu ia la mână aceste mari contracte, dacă nu le „strânge“ puţin, plata facturilor va fi la fel de eficientă precum căratul apei cu un burduf găurit. La sfârşitul crizei nu vom avea pâine, nu vom avea chiloţi, nu vom avea drumuri, dar vom avea şi mai mulţi regi ai asfaltului care ne vor oferi borduri şamponate cu care să ne dăm în cap.

Ca sa nu mai spunem ca sunt si ingrozitor de inalte aceste borduri de-ti rupi masina in ele ... oare euro-parlamentarii nostri or avea ceva afaceri si cu service-urile de masini? 

Sursa- Marius Nitu, Dan Sultanescu