Ofer......

Love for sale.........nu am gasit inca persoana careia sa-i dedic aceste versuri dar stiti voi cum se spune........speranta moare ultima......poate daca le pun aici....ma gaseste el pe mine!

When I'm lost in the rain,
In your eyes I know I'll find the light
To light my way.
And when I'm scared,
And losing ground,
When my world is going crazy,
You can turn it all around.
And when I'm down you're there
- pushing me to the top
You're always there,
giving me all you've got.
For a shield from the storm,
For a friend, for a love
to keep me safe and warm
I turn to you.
For the strength to be strong,
For the will to carry on
For everything you do,
for everything that's true
I turn to you.
When I lose the will to win,
I just reach for you and
I can reach the sky again.
I can do anything
'Cause your love is so amazing,
'Cause your love inspires me.

And when I need a friend,
You're always on my side
Giving me faith
that gets me through the night.
For a shield from the storm,
For a friend, for a love
to keep me safe and warm
I turn to you.
For the strength to be strong,
For the will to carry on
For everything you do,
for everything that's true
I turn to you.
For the arms to be my shelter
through all the rain,
For truth that will never change,
For someone to lean on,
For a heart I can rely on through anything,
For that one who I can run to...
For a shield from the storm,
For a friend, for a love
to keep me safe and warm
I turn to you
For the strength to be strong,
For the will to carry on
For everything you do,
for everything that's true
I turn to you.
For a shield from the storm,
For a friend, for a love
to keep me safe and warm
I turn to you.
For the strength to be strong,
For the will to carry on
For everything you do,
for everythïng that's true
I turn to you.
I turn to you...

Criza in 2009....si la parinti!

Micuta CM s-a nascut anul trecut, la spitalul Elias din Capitala, in data de 3 decembrie. La nastere, fetita a fost diagnosticata cu “spina bifida mielomeningocel” si a fost transferata la Spitalul Clinic de Urgenta “Marie Curie” pentru interventiile chirurgicale necesare. La catva timp dupa operatie, medicii au constatat cu bucurie ca eventualele probleme locomotorii ale fetitei nu sunt chiar atat de grave, acestea putand fi corectate in viitor prin gimnastica recuperatorie si fizioterapie. Desi micuta este iubita de intreg colectivul medical al spitalului, parintii, …..nici macar nu vor sa auda de ea. Mama ei nici nu a vrut sa o vada, iar tatal ei a venit o singura data sa se “intereseze” de starea ei, la spital, spunand medicilor sa nu o mai opereze pentru ca, e mai bine sa moara, considera el. Singurele persoane din familie pentru care fetita a contat cat de putin sunt matusa si bunica ei.
Ele au venit de mai multe ori la spital sa se intereseze de micuta, sa-i aduca hainute si jucarii, sperand ca parintii ei sa se razgandeasca si sa isi doreasca copilul cu ei acasa. Repulsia parintilor fata de acest copil a aparut inca de la nastere . Desi medicii au discutat cu familia si rudele si le-au spus ca acest copil are mari sanse de reabilitare, raspunsul lor a ramas, in continuare, NU. Acest copil si-a petrecut sarbatorile in bratele asistentelor medicale si a medicilor de garda in loc sa fie stransa la piept de mama ei sau leganata sa adoarma de catre tata. In dimineata zilei de 5 ianuarie 2009, copilului a fost supus unei alte interventii, respectiv o ventriculostomie, operatie care a decurs excelent si care a permis stergerea de pe lista a inca uneia din complicatiile bolii. In acest moment, singurul defect major ale acestui copil nevinovat este imposibilitatea de a-si controla sfincterele.
Tocmai cand doctorii incepeau sa creada ca familia o va lua pe micuta acasa pana la urma, in dupa-amiaza acelei zile au venit la spital matusa si bunica copilei cu verdictul decisiv. Parintii nu vor sub nici o forma sa mai aiba vreo legatura cu propriul lor copil. Nu doresc sa o mai vada, nu doresc sa mai stie date despre evolutia starii ei de sanatate si nu o vor acasa, alaturi de ei. Nu vor decat ca micuta sa creasca intr-un centru de plasament, ei achitand eventuala contravaloare a serviciilor ca pe orice “rata de leasing” pentru………”obiectul” copil. !

Reteta pentru un an bun

Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, urat, invidie, frica, irascibilitate si stres.
Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact un an!
Fiecare zi se va prepara separat astfel:
- 1 parte munca
- 1 parte liniste
- 1 parte veselie si umor
Se mai adauga :
- 3 linguri optimism
- 1 lingurita toleranta
- 1 praf de bun simt
- 1 picatura de speranta
Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug!
Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de curaj si incredere in sine!
Se serveste zilnic cu bucurie, la o ceasca de cafea invioratoare si cu incredere inepuizabila in cei dragi!
Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber impreuna cu urarea:
"SA TRAITI BINE!"

En garde

Daca mama ta iti spune ca te iubeste........e bine sa verifici asta!

Prima impresie

In general, prima impresie nu ar trebui sa conteze chiar atat de mult!De altfel, tot ce graviteaza in jurul primei impresii este atat de supra-apreciat de catre oamneni incat produce niste etichete false.Prima data cand intalnesti pe cineva intalnesti de fapt ochi care doar se privesc, fara a se vedea in profunzime, intalnesti ganduri stangace rezultate dintr-o concentrare maxima spre a face pe placul celuilalt.....in concluzie, intalnesti ochi, buze, maini, minti care se inseala unele pe celelalte intr-o cursa spre interese predefinite!E adevarat ca, avand ceva experienta de viata, prima impresie poate fi definitorie caci ea depinde de caracterele interlocutorilor, de capacitatea si de experienta lor de a citi oamenii, de puterea de convingere a acestora.In fond, pe un om mare nu il poate admira unul mic.
Inteligenta inseamna adaptare, iar experienta e sursa cunoasterii. Spiritul uman are inepuizabile fete si multiple mijloace de a-si pastra un echilibru interior intr-o lume care l-ar ameninta. Iar adaptarea ar insemna sa nu razi, ci sa te ingrijorezi!
Nu ideile sunt interesante, ci oamenii care le poarta.Depinde de om! Ar fi bine daca mintea omului ar reusi sa fie libera de conditionari....iesirea in lume ar fi atunci intr-adevar plina de surprize.
Fiinta umana seamana cu nisipul. Trebuie luat un fir din gramada, pus pe o suprafata perfect plana si lovit cu un ciocan, numai atunci se poate sfarama.Furtunile pot doar sa-l imprastie, dar se depune in alta parte, iar calcatul in picioare nu produce in masa lui decat gauri care, practic, nu-l ating. Omul e facut sa traiasca si daca nu si-ar uita ororile de care este responsabil, ar trebui sa se sinucida. Unii au fost pedepsiti, dar asta nu i-a invatat nimic pe cei care au venit dupa ei, nu i-a oprit de la a comite atatea si atatea alte faradelegi.
De ce renegam un om care la prima impresie nu ne-a placut?De ce credem ca nu se integreaza in standardele noastre?Cu totii meritam o a doua sansa macar o data in viata, intr-un vagabond poti descoperi un prieten extraordinar care-ti sta alaturi neconditionat, intr-un parsiv poti descoperi un profesor, intr-un mincinos un adevarat geniu si asa mai departe....numai omul singur ar trebui inlaturat din ecuatie.....un om singur este un om fara solutie!Nu e lipsit de interes sa invingi o rezistenta, in mod normal gandim ca astfel de rezistente nici n-ar trebui sa existe.....dar oamenii le au si asta in cele mai puerile chestiuni.Ce faci daca nici dupa urmatoarele intalniri nu se schimba prima impresie?Atunci, tine-ti prietenii aproape ca sa te ajute si tine-ti dusmanii si mai aproape ca sa-i poti controla. In final, orice om matur, concret, normal care stabileste relatii socio-culturale adecvate societatii in care traieste este o personalitate si nu ar trebui privata de respectul cuvenit! Efortul personal central da nastere relatiilor inter-uane care nu pot exista fara comunicare, apropiere si interactiune.
Cinismul de orice fel adresat oricui este o masca pentru neputinta de adaptare, pe scurt, un fel de impotenta. Politetea mascata ascunde si alte aspecte ale realitatii.
Tragedie nu este atunci cand un om are curajul de a fi ticalos si de a iesi inainte cu asta ci este atunci cand milioane de oameni nu au curajul de fi buni si ascund asta. Sinceritatea premeditata, calculata, atent observata nu se poate compara cu spontaneitatea haotica.Oricine poate concepe un plan rational pentru o lume mai buna, cu oameni mai buni, in 10 minute, in 5 minute......sa le ceri insa oamenilor sa traiasca rational ar fi ca si cum le-ai cere sa traiasca cu calmante.
Exista trei feluri de oameni inteligenti: unii atat de inteligenti incat considera de la sine inteles sa li se spuna asta, cei de a doua categorie sunt suficient de inteligenti incat sa-si dea seama de complimentele care li se aduc si cei din a treia categorie sunt atat de putini inteligenti incat.....nu inteleg nimic! Dar prostia omeneasca guverneaza in fond totul in viata asta. Intotdeauna trebuie sa crezi explicatia cea mai simpla......de ce sa-ti bati capul fara rost?Mai devreme sau mai tarziu tot acolo ajungi......dar atunci vei avea macar satisfactia de a fi descoperit singur adevarul.
Facem discriminari.....om bogat, om sarac.....de ce?De ce oare nu ne dam seama din timp ca bogatia este un monstru care distruge vieti? Iti trebuie o luna de zile sa inveti sa o controlezi din punct de vedere financiar dar iti trebuie ani de zile, poate chiar o viata intreaga sa inveti sa o controlezi din punct de vedere psihologic.
Ideea ca ne plac oamenii poate fi o iluzie pe care trebuie s-o pastram in noi daca vrem sa traim in societate.Adevarul, mai inainte de a ne sta intreg in fata se manifesta treptat, in greseala lumii in care traim, asa incat trebuie sa-i deslusim semnalele imediate chiar si acolo unde ele ne apar nedeslusite si amestecate intr-o vointa pornita cu totul spre rau. Iti poti petrece o viata intreaga sa cunosti un om cu adevarat si la sfarsitul vietii sa constati ca inca mai ai foarte multe de invatat despre el sau mai rau, sa descoperi ca nu a fost mai mult decat o iluzie.....ca nu era omul pe care il credeai sa fie......ei bine, aici e treaba noastra pentru ca venim pe lume cu o capacitate de a admira pe care nici zece planete la un loc nu ar istovi-o vreodata........PAMANTUL INSA O EPUIZEAZA DIN OFICIU!
Iata deci......fugind de defectele clar vizibile la prima intalnire si clar perceptibile de catre prima impresie, fugi si de virtutile si de calitatile omului respectiv, asteapta, patrunde in sufletul omului, rupe o bucata din timpul infinit si da-i-o lui.....nu ai nimic de pierdut decat posibilitati infinite de castiguri inter-umane.
Nu pune pret pe prima impresie.....ci pe toate celelalte care ii vor urma si la final trage linie, cantareste-le si actioneaza ca atare.

Despre "eroi si morminte"

In societatea noastra actuala, hatisul informational creat - si la care punem umarul fiecare dintre noi - se pare ca a dus la realizarea celei mai mari "babilonii" de la inceputul timpurilor si pana astazi. Tot mai mult avem impresia ca fiecare vorbeste pe limba lui, ca oamenii nu se mai asculta si nu se mai inteleg, ca fiecare incearca sa-si impuna adevarul, ca nu mai exista nici o idee directionala a societatii contemporane. Ce-ar fi daca v-as spune ca este doar o impresie si ca in spatele acestei "babilonii" exista totusi ceva? Sa nu credeti acum ca sunt adepta TEORIEI CONSPIRATIEI. Eu doar am incercat sa privesc dincolo de adevarul oficial. Prin acest articol nu vreau decat sa va spun ce am observat. O observatie pur subiectiva, ce poate fi supusa criticilor.

  Voi ataca prima data, manipularea prin mass-media pentru ca are o pondere extrem de mare si in plus are si un impact urias asupra publicului. Spuneti-mi va rog, cand ati vazut ultima data in mass-media, o emisiune, un articol, un film, etc. care sa indemne omul la o creatie adevarata, care sa clarifice adevaruri istorice (ma refer la istoria adevarata si nu la cea masluita in scopul manipularii), care sa aiba un caracter ""militant", de indemn la cunoastere sau la descatusarea energiilor enorme ce zac nefolosite in fiecare din noi? In schimb, ce putem vedea pe ecranele televizoarelor sau prin ziarele noastre? Stiri fara nici o noima, care in mod firesc nu ar trebui sa intereseze pe nimeni ("Nea Ion din satul X, a batut-o pe baba Floarea si a violat-o"), indemnuri la violenta, la abuzuri, la consumul de droguri si bauturi alcoolice, pornografie, telenovele ("forma fara fond" - parca astazi este mai de actualitate ca niciodata articolul lui Titu Maiorescu), scandaluri, vedete "de carton", etc. Mi se va replica, ca acesta nu este decat un simplu mecanism economic, legat de cerere si oferta. Mi-as dori sa nu cadeti in aceasta capcana. Pentru o astfel de afirmatie, eu am doua argumente: primul este legat de faptul ca asa zisa "cerere" este o creatie artificiala a mass-mediei (un produs al manipularii perverse) prin publicitate agresiva, iar cel de-al doilea - folosind exact armele lor - este acela ca si eu, si multi altii alaturi de mine, avem anumite nevoi spirituale (legate in principal de cunoastere), iar ele nu-mi sunt deloc satisfacute de aceasta mass-medie, care "respecta legile economice ale cererii si ofertei". O sa mi se aduca in plus, argumentele democratiei, ca majoritatea dicteaza. Eu nu doresc, insa, decat sa se respecte proportia corecta, pentru ca nu pot crede ca toti oamenii doresc sa vada, sa auda si sa citeasca, exact ceea ce mass-media prolifereaza la ora actuala in societatea contemporana. Daca ar fi asa… atunci cu-adevarat n-ar mai fi nici o sansa!… Dar eu sunt mult prea optimista sa cred asa ceva.
  Un alt aspect al manipularii, mult mai subtil de aceasta data, este acela al exercitarii puterii in general. Ma refer aici in primul rand la stat si la marile companii multinationale, a caror putere economica a ajuns, in mod paradoxal, sa o depaseasca pe a multor state. Nu se poate sa nu observati cum in societatea contemporana, omul tinde din ce in ce mai mult sa fie aruncat in anonimat, sa-si piarda individualitatea si identitatea. Puterea in general, a reusit sa creeze niste "roboti" extrem de bine dresati. O sa va dau un exemplu din societatea occidentala, care nu va intarzia sa apara si la noi. Aici, oamenii sunt extrem de bine platiti (as spune mai degraba, corect platiti), dar credeti-ma, ca viata lor nu este extrem de roz. Exista un echilibru extrem de precar, care se poate deranja imediat ce individul a iesit de "pe culoarul de alergare" ce i-a fost impus. Salariile mari incurajeaza achizitionarea de bunuri extrem de scumpe (masini si case in special), care nu se pot cumpara decat prin imprumuturi. Aceste imprumuturi nu se pot plati decat din salarii extrem de bune, salarii care nu pot fi decat rezultatul unei munci sustinute. Si iata, cum am creat "robotelul"! Daca nu munceste ii luam casa! Cand a terminat de platit casa… sau pur si simplu, doar i-a crescut salariul, il incurajam sa-si cumpere o masina mai scumpa ("cea veche de trei ani nu mai este buna!") prin reclama si prejudecati ("Cum ai salariul de …. $ si nu-ti cumperi Porsche???"). Intelegeti cum functioneaza mecanismul? Omul trebuie din rasputeri sa munceasca pentru salariu… pentru ca daca n-are salariu, n-are nici asistenta medicala si nici pensie la batranete. Oamenii liberi din punct de vedere financiar, nu sunt foarte bine vazuti. Impozitele pentru acestia sunt enorme (de exemplu in Germania, la primirea unei mosteniri, deci a unor bani sau bunuri, pentru care s-a mai platit odata impozit, statul ia pur si simplu 40%), pretul locuintelor atinge cifre astronomice (pentru ca un om care are o casa are ceva, un bun material, care il poate lasa mostenire si care ii ofera un grad de libertate in plus).
Alt aspect al manipularii: prin idei "destabilizatoare". Totul in jurul nostru incurajeaza lenea (vezi emisiunea Teleshoping, prezenta intr-o forma sau alta la mai toate televiziunile din lume, si nu numai), mita (ai sa auzi pe toata lumea de la noi spunandu-ti ca fara un ciubuc nu faci cutare sau cutare lucru), parvenirea (marile atractii ale societatii au devenit miliardarii de "carton" care "au reusit"), etc. Ce influenta poate avea asupra unei personalitati neformate sau in formare (cum sunt copiii si adolescentii) urmatorul fenomen, pe care il vedem reflectat in mass-media sau il auzim pur si simplu? Ni se prezinta o "vedeta", I se aduc laude, e prezentat ca un personaj de invidiat (astfel incat sa ne dorim sa fim in locul lui) si… la sfarsit, sau asa… "din greseala" ni se ofera si informatia ca n-are terminat liceul, ca in adolescenta a fugit de-acasa, ca a consumat droguri, ca a fost alcoolic sau mai stiu eu altceva. Ce influenta are asta asupra personalitatilor de care vorbeam? Si ne mai intrebam de ce ne auzim copiii sau adolescentii spunand fraze de genul: "Lasa ca se poate si fara munca (sau scoala)!… Uite… X a reusit… si acum are mai multi bani decat unul cu facultate!…". Prin aceasta puterea exemplului a fost deturnata de la scopul ei initial.
  Dar dintre toate aspectele manipularii, exista unul extrem de pervers si periculos, pe langa care intreaga societate romaneasca trece cu o indolenta fantastica… indolenta pentru care personal n-am nici o explicatie. Acest aspect se refera la distrugerea valorilor morale, materiale si spirituale ale acestui popor. Valorile morale prin incurajarea lenei, lipsei de creatie, prin ingustarea orizontului general uman (droguri, pornografie, alcoolism) si mai ales prin slabirea fortei educatiei nationale (dupa cum stiti probabil, dupa revolutie, intregul popor a asistat cu nepasare la distrugerea scolii romanesti, iar acum rezultatele se vad prin calitatea adolescentilor nostri). Valorile materiale - intr-un cuvant, bogatiile si resursele acestei tari - au fost distruse de asemenea cu buna stiinta. Cu totii stim de devalizarea bancilor, vinderea combinatelor ca fier vechi, taierea cu bestialitate a padurilor, distrugerea sistemelor de irigatii, deteriorarea pana la distrugere a constructiilor incepute inainte de decembrie 1989, falimentarea cu buna stiinta a varfurilor de lance ale industriei romanesti, slabirea monedei nationale prin incurajarea importurilor concomitent cu reducerea drastica a productiei interne si implicit a exporturilor, incurajarea exportului de materie prima in detrimentul produselor finite, etc. Va mai aduceti aminte de rechizitoriul cuplului Ceausescu? Unul din punctele pentru care au fost executati a fost: subminarea economiei nationale. Daca ceea ce a facut Ceausescu se cheama astfel, atunci cum poate fi numita aceasta crima impotriva Romaniei, efectuata de… si cu ajutorul tradatorilor de tara.
  Dar poate cel mai important aspect, se constituie in distrugerea valorilor spirituale. Aici lupta se da la nivel mondial si nu doar la nivelul Romaniei. Acest aspect se refera in principal la distrugerea ideii de creatie (creativitatea, motorul progresului umanitatii, calitate de baza a individului liber de orice constrangere, a devenit un lucru desuet, marii creatori aflandu-se in umbra marilor companii, necunoscuti maselor, niste anonimi robotizati prin manipulare, asa cum am explicat mai sus)… se mai refera la distrugerea radacinilor istorice (cazul poporului nostru, impotriva caruia se da aceasta lupta, de aproximativ 400-500 de ani), precum si la desacralizarea ideii de apartenenta la ceva: organizatie, idee, popor, rasa, credinta, etc. Toate acestea au fost inlocuite treptat, chiar sub nasul nostru, cu democratia (idee de origine iudeo-masonica, aflata in totala contadictie cu cele mai elementare judecati de bun simt, si care nu pastreaza decat numele, celebrei forme de guvernare a cetatilor antice grecesti), drepturile omului (transformate peste noapte cand nu au mai corespuns scopurilor politice, in dreptul popoarelor, respectiv al minoritatilor) si un sistem de justitie, in care forta banului a inlocuit bunul simt, si care abia daca mai pastreaza o palpaire a ideii de dreptate.

  Acestea fiind zise se impune o concluzie, prin definirea acestui concept numit manipulare. El reprezinta arma cea mai perversa, cea mai rafinata si cea mai inteligenta de lupta impotriva "luminii", ideii de creatie, valorilor general umane, si implicit a progresului umaitatii (voi demonstra in alt articol ca, progresul asa cum il cunoastem noi, ar fi putut fi enorm, fara aceasta).
  Sa intelegem bine: acolo unde se lupta impotriva acestor valori supreme, exista MANIPULARE… dar poate mai important decat aceasta este faptul ca, acolo, unde exista MANIPULARE, se lupta impotriva acestor valori, deci a OM-ului.

Silogismele....amaraciunii

Nu ma intrebati de ce imi plac......

Certitudinile exclud stilul: grija pentru exprimare e apanajul celor ce nu pot adormi intr-o credinta. Lipsiti de un temei solid, ei se agata de cuvinte, simulacre de realitate, pe cand ceilalti, siguri pe convingerile lor, nu pun pret pe infatisare si se rasfata in tihna improvizatiei.

Sa-ti ratezi viata inseamna sa ajungi la poezie – fara sprijinul talentului.

O civilizatie care a inceput prin zidirea de catedrale se va sfarsi prin ermetismul schizofreniei.

Taina – cuvant pe care-l folosim ca sa-i inselam pe ceilalti, ca sa-i facem sa creada ca suntem mai profunzi decat ei.

Ferocitatea face opera sa dainuie. Ganditi-va la prestigiul Evangheliei, carte agresiva, una dintre cele mai veninoase din cate-au fost.

Teama de sterilitate il determina pe scriitor sa produca mai mult decat i-ar ingadui-o propriile-i resurse, adaugand la minciunile traite multe altele, imprumutate sau plasmuite. Sub lespedea “Operelor complete” zace un impostor.
Poezia ajunsese cu negarea chiar mai departe decat mine. M-a facut sa-mi pierd pana si incertitudinile.

Fiecare gand ar trebui sa aminteasca stingerea unui suras.

Cu nenumarate precautii dau tarcoale adancurilor, le fur din betie si o iau la sanatoasa, ca un pungas al Prapastiei.

Necinstea unui ganditor se vadeste prin numarul de idei precise pe care le sustine.

Obiectie impotriva stiintei: lumea asta nu merita sa fie cunoscuta.

De ce nu m-as compara cu cei mai de seama sfinti? Oare n-am cheltuit, spre a-mi ocroti si pastra contradictiile, tot atata nebunie cata au cheltuit ei spre a le birui pe ale lor?

Subtilitatea o intalnim:
La teologi. Neputand demonstra cele ce afirma, sunt nevoiti sa faca sumedenie de disocieri, pana obosesc spiritul: e tocmai ceea ce vor.
…..
La femei. Osandite la pudoare, trebuie sa-si ascunda dorintele si sa minta: minciuna e o forma de talent, in timp ce respectarea “adevarului” se insoteste cu o grosolanie greoaie.

Catre o intelepciune vegetala: m-as lepada de toate spaimantarile pentru surasul unui copac.

In toiul Nepasarii, te gandesti la o criza zdravana de epilepsie ca la o tara a fagaduintei.

Leucemia e gradina in care infloreste Dumnezeu.

“Sunt ca o papusa stricata, cu ochii cazuti inauntru”. Aceasta vorba a unui bolnav mintal cantareste mai greu decat toate operele de introspectie.

Intr-o lume lipsita de melancolie, privighietorile s-ar apuca sa ragaie.

De auziti pe cineva folosind la tot pasul cuvantul “viata”, sa stiti ca este bolnav.
Sa fi dedicat mortii toate orele pe care ti le-ar fi luat practicarea unei meserii. (…) Un “loc de munca” l-ar fi transformat si pe Buddha intr-un nemultumit oarecare.

Cand surprind in mine o miscare de revolta, iau un somnifer sau consult un psihiatru. Orice mijloc e bun ca sa ajungi la Indiferenta fara sa ai chemare.

In fiecare zi tin cate un mic sfat de taina cu propriul mea schelet, lucru pe care carnea nu mi-l va ierta niciodata.

Daca ai fost o singura data trist fara motiv, ai fost toata viata trist fara sa o stii.

Ne ascundem in spatele propriului obraz, in timp ce nebunul se destainuie printr-al sau. …. isi afiseaza enigmele. Atata indiscretie irita. E firesc, prin urmare, sa fie legat fedeles si izolat.

Un om de caracter poate fi transformat in marioneta prin lingusire (…) e singura arma de care dispunem pentru a ne inrobi semenii, pentru a-i demoraliza si corupe.

…daca n-aveam impertinenta sa ma socotesc cea mai nenorocita fiinta din lume, de mult m-as fi prabusit.

In clipele de extrema istoveala, simtim dintr-o data care e esenta mortii. (…) Asa se explica faptul ca, pe aceasta tema interjectiile unei batrane analfabete ne spun mai mult decat jargonul filozofului.

Sa-ti tainuiesti suferinta, sa o degradezi, transformand-o in voluptate – smecherie a introspectiei, tertip al celor delicati, diplomatie a geamatului.

Dupa varsta de treizeci de ani, interesul nostru fata de evenimente ar trebui sa nu fie mai mare decat acela al astronomului fata de barfele marunte.

Staruinta pe care am pus-o in combaterea fascinatiei sinuciderii mi-ar fi ajuns cu prisosinta ca sa-mi castig mantuirea..

Ce pacat ca, pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie sa treci prin credinta!

Numai optimistii se sinucid si anume aceia dintre ei care nu mai pot fi optimisti. Ceilalti oameni, cei care nu au nici un motiv ca sa traiasca , au cu atat mai putin vreunul ca sa moara.

…delirul ii da sufletului putinta sa se gospodareasca prin extindere

Ce ispititoare ar fi bisericile daca in ele n-ar fi si credinciosii, ci numai acele crispari ale lui Dumnezeu despre care ne glasuieste orga!

Doua cai se deschid in fata barbatului si a femeii: ferocitatea si indiferenta. Totul ne arata ca o vor alege pe cea de a doua, ca nu va avea loc intre ei nici o lamurire a lucrurilor si nici o despartire …..

Muzica e refugiul sufletelor pe care le-a ranit fericirea.

Muzica, sistem al formulelor de adio, evoca o fizica al carei punct de pornire nu ar fi atomii ci lacrimile.

Daca Noe ar fi avut darul de a prevedea viitorul, e neindoios ca si-ar fi scufundat corabia cu mana lui.

Evolutie: azi Prometeu ar fi un deputat din opozitie.

Orice fel de indignare – de la bombaneala la luciferianism – marcheaza o oprire in evolutia mentala. 

…istoria e reductibila la o clasificare a politiilor. Ce altceva studiaza in fond istoricul decat conceptia pe care oamenii au avut-o despre jandarm de-a lungul veacurilor?

Nazuinta mielului de a deveni lup sta la originea majoritatii evenimentelor.

Toate calamitatile – revolutii, razboaie, persecutii – provin dintr-o aproximatie inscrisa pe un stindard.

Exista mai multa cinste si rigoare in stiintele oculte decat in filosofiile care atribuie un “sens” istoriei.

Numai o minte plina de crapaturi ca un zid vechi poate avea deschideri catre lumea de dincolo.

Secretul adaptarii mele la viata? Am schimbat disperarile asa cum schimbi camasile.

Asist ingrozit la slabirea urii mele fata de oameni, la destramarea ultimei legaturi ce ma mai unea de ei.

Adevarul? Se afla la Shakespeare; un filozof n-ar putea sa si-l insuseasca fara sa zboare in tandari, cu sistemul lui cu tot.

Cand in Pomul Cunoasterii o idee e indeajuns de coapta, ce voluptate sa te strecori in ea, s-o rozi ca un vierme si sa-i grabesti caderea!

Fiecare om cu nebunia lui: a mea a fost aceea de a ma crede normal, periculos de normal…. 

Toate apele au culoarea înecului.

Scepticismul este eleganţa anxietăţii.

Limita fiecărei dureri este o durere şi mai mare.

Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii...

Cu fiecare idee ce se naşte din noi, ceva din noi putrezeşte.

Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma.

Suntem cu toţii nişte şarlatani: supravieţuim problemelor noastre.

Cine nu vede moartea în culori trandafirii e atins de un daltonism al inimii.

De două mii de ani Iisus se răzbună pe noi pentru că nu a murit pe o canapea.

Între Plictis şi Extaz se deapănă întreaga noastră experienţă privitoare la timp.

Arta de a iubi? Să ştii să îmbini un temperament de vampir cu discreţia unei anemone.

E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă.

Nu mai eşti tânăr din clipa în care începi să nu-ţi mai alegi duşmanii, mulţumindu-te cu cei ce-ţi stau la îndemână.

“Sunt oameni care nu gresesc niciodata,
 fiindca nu-si propun nimic inteligent.”

[...]
“Învaţă din greşelile altora, viaţa e prea 
scurtă pentru a le face tu însuţi pe toate.”

[...]
“Cei slabi nu vor putea niciodata sa ierte.
 Iertarea este calitatea celor puternici.”
"Disperarea este ultima solutie a prostilor."

[...]
Everyone is entitled to be stupid,
but some abuse the privilege.

[...]
"E greu sa uiti iubirea cand inca mai iubesti 
...
E greu sa uiti trecutul cand inca mai traiesti" 

.•.
*´'`°¤¸¸.•'´O`'•.¸¸¤°´'`*
" Ceea ce avem de invatat 
sa facem, invatam facând."

[...]
"Nu invat regulile jocului.
 Cred ca nu l-as mai putea juca."

[...]
"Toti suntem nemuritori. 
Dar trebuie sa murim intâi."

[...]
"Modestia este calitatea celor care 
nu au calitati."

[...]
"Nu intrerupeti niciodata un dusman 
care e pe punctul de a comite o eroare."

[...]
"Nu am nici un talent anume.
 Sunt doar extraordinar de curios."

[...]
"Uneori platim mult mai mult pentru 
lucrurile pe care le primim pe gratis."

[...]
In firea omului este sa viseze !
Unii chiar ajung sa traiasca in 
visul de altadata !
Dar si in vis exista nevoia de-a visa !

[...]
“E o nebunie sa urasti toti trandafirii pentru
 ca te-ai intepat intr-unul ,sa renunti la visele
 tale pentru ca unul nu s-a implinit , 
sa iti condamni toti prietenii doar pentru ca unul 
dintre ei te-a tradat, sa nu crezi in iubire doar
 pentru ca cineva nu te-a iubit.”

[...]
Sa poti sa crezi cand unii te inseala, 
Sa te ridici cand altii te doboara, 
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge, 
Sa razi, chiar daca sufletul tau plange, 
Si cald tu sa ramai chiar dac-afara ninge, 
ACEASTA ESTE ARTA DE-A INVINGE!

Enigmele se explica in zori

Dragostea si tot ce poarta ea cu sine- suferinta, jertfa, rodire, impacare, delasare- mi se pare a fi inca lucrul cel mai putin inteles si prea vag cunoscut. Prin ce miracol se transforma o simpla intrebare in extaz si rapt, iar o intalnire in dragoste? Cum mai e posibila intoarcerea din aceasta stare de har, intoarcerea la lumina cea egala, de zi?
 Oare cati dintre noi nu ne intrebam acest lucru? Pe cati dintre noi nu ne chinuie acest sentiment? Sunt, uneori, anumite stari care parca isi pierd durata. Nu stii, sau nu-ti mai aduci aminte, cand au inceput, ce le-a dezlantuit, cum se transforma. Cand iubesti……in ce stare esti?
 Ce e totusi dragostea? Exista asa ceva? De ce exista? Cine a creat-o? Si mai ales unde este atunci cand avem nevoie de ea?Dragostea se afla in noi…..dar e oarba, mai oarba ca noi….unii traiesc o viata intreaga fara sa o vada, altii o vad prea timpuriu si datorita inocentei imature a varstei o scapa printre degete si jelesc mai apoi acele momente traite cu o amploare extraordinara. Dupa o despartire in care suferim…..putem gandi in acele clipe de amaraciune ca dragostea nu exista, ca e doar un sentiment fictiv si prostesc datorat naivitatii sufletelor noastre la care aderam numai din dorinta de a avea pe cineva alaturi de noi, de a nu fi singuri……
 Daca dragostea ar exista, atunci nu ne-ar durea asa de tare, nu am varsa lacrimi si nu ne-am chinui noptile zadarnic, dar poate ca exista, caci altfel, cum explicam sentimentul de liniste si calm si impacare pe care o inima calda il nutreste langa noi? Daca ar exista, ar fi vesnica…..atunci, de ce se sfarseste? Spre ce alte culmi pleaca lasand in urma prapastii abisale in care sufletul se incovoaie de durere si neputinta?
 Aici intervine rautatea din noi! Ne place sa radem de natura umana, atat ar trebui, sa incerce cineva sa-si exploreze sufletul sub ochii tuturor, am avea atunci de ce rade….
 Multi nu inteleg ca dragostea nu e pentru celalalt, e pentru tine, dar esuam, din cauza fricii obscure ca toate se vor sfarsi intr-o buna zi….si tineretea cu valurile ei…..si iluziile. Dragostea se transforma atunci intr-o expresie impartita intre amintiri si lasitatea realitatii. De altfel, dragostea e ca moartea……iti intra in suflet si totul amorteste in tine, alunga tot ceea ce era inainte fiinta ta intima si se instaleaza….poate invinge ura dinainte dar numai daca este mai mare decat ura in sine. Imposibila este, pentru unii, impacarea…..trecerea peste ura care ni se injecteaza la un moment dat in inima. Sansa e sa fim in acel moment greu al ciocnirii umane obsedati de ceva care sa ne acapareze intreaga fiinta. Injectia se varsa atunci pe undeva pe langa noi.

Unii spun ca iubirea instraineaza cumplit….omul isi poate modifica intr-un mod ametitor felul de a vedea incat nu-l mai recunosti. Optica lui poate fi rasturnata. Dramele de ieri sunt uitate sau rastalmacite, diminuate cu buna stiinta sau intelese gresit sau pur si simplu nu sunt intelese deloc, ca si cand o inversunare stranie ne-ar apuca impotriva intelepciunii. Din suferintele indurate nu trage nimeni nici o concluzie, niciodata. Suntem, insa, suficient de “suciti” ca sa cream o retea de paradoxuri in jurul nostru: construim masini dar le dispretuim, producem multe alimente dar consumam putin, tinem regim, ne umplem garderoba de haine desi ne imbracam modest…..iubim si apoi blestemam! De ce? Pentru ca omul nu si-a imbunatatit niciodata conditia prin renuntarea voluntara la ceva, ci prin epuizarea resurselor sau a experientelor…..dorintele noastre se muleaza pe ceea ce exista.
 Ne legam de simboluri, ne legam de amintiri, de exemple, de modele din trecut dar uitam un lucru……exista si simboluri fara sens. Noi le dam sens sau nu….depinde de ambitiile noastre viitoare.
 In general, oamenii nu sunt scutiti de suferinta, aceasta nu este un lucru dorit, ea totusi vine….nimeni nu e stapan pe absolute nimic. Nu intotdeauna este placut sa te vezi asa cum esti, dar nu poti urca nici un fel de culme morala daca nu stii cum arati.
 Dragostea e unica, ea nu se imparte.E insa, in noi, un animal care ne musca mortal, cumplit, cu atat mai tare cu cat iubim mai mult. Erorile fatale nu se savarsesc pe neasteptate, au un preludiu, dar acesta nu ne face sa ghicim deznodamantul, doar il lumineaza anterior. Suntem prea neatenti sau prea preocupati de noi insine ca sa ne cunoastem mai profund unii pe altii si pe urma ne intrebam…..de ce am esuat? Ce este un esec? O intrebare de capitulare!
 De obicei, esecul este ceea ce considera altii ca e, fara sa ne dam seama ca, daca am schimba directia barei, luand-o pe alt drum, esecul ar fi premisa unei adevarate victorii. In acest sens suntem si noi orbi deoarece esecul ne face sa nu mai vedem nimic inaintea ochilor. Procedeele sunt variate, dar nu infinite, de pilda, simplul fapt ca anturajul victimei ascunde anumite fapte e pentru noi o certitudine ca pista porneste de acolo. Ce nu stim este ca, exista pentru toti un timp mort, nestiut si nebanuit de nimeni, mai ales de cel tradat in dragoste, cand sentimentele aluneca si nu sunt marturisite celui care va fi lovit!
 Un suflet care se misca imprevizibil, indiferent cu ce masca i-a daruit natura, ne poate face sa asistam la drame sau fericiri incredibile, dar firesti in ordinea pasiunilor umane. De aceea, in trei minute totul se consuma fara cuvinte, stiind ca nu e nevoie de mai mult sa-ti dai seama de o instrainare: ochi care nu te vad, gura lovita de un mutism total, o uratenie a fetei pe care o observi stupefiat, sugestia ca nu mai e nimic de spus si ca trebuie sa intelegi exact ceea ce vezi si sa nu-ti faci iluzii, nu te inseli! Da, asta e! Altceva nu mai poate fi chiar daca alta data a fost ceva! Bine, acum nu mai e si orice explicatii ar fi lipsite de sens…..daca nu ramanem la aceasta seninatate, la acest prim adevar, un adevar adanc care inca nu doare……..daca am trai, daca ne-am ghida viata dupa el ce bin ear fi! Dar nu facem asta pentru ca intervine curiozitatea…..de ce? Cine a gresit? Unde? Cand? Cata luciditate avem atunci, atata suferinta avem pe urma. Ce stupid cand totul ar fi asa de simplu daca am pastra in noi revelatia acelor clipe de o seninatate izbavitoare! Ispita luciditatii care te indeamna sa afli de ce nu te mai iubeste consta in sentimental acut ca dup ace vei afla nu vei mai suferi. Poate, iti spui ca ai facut o greseala care se poate indrepta. Poate la mijloc sunt unele neintelegeri. Poate ca iubeste pe altcineva acum. Dar cu tine cum ramane? Din pacate, este un pahar pe care trebuie sa-l bei, sa te incovoi de durere si sa te redresezi pe urma.
 Mai tarziu, o simpla intrebare poate sa produca in noi revelatia…..cat timp ne iubeste este o persoana extraordinara, pe urma este o canalie……adevarul unde este? La mijloc, deoarece stim cand suntem iubiti asa cum stim si cand ni se sustrage iubirea. Abia dupa ce incetezi sa mai cauti fericirea poti fi cu adevarat fericit…..un suflet care ti se preda il iei cu atat de mare apetit si nu te gandesti ca e mai usor sa stingi o dorinta decat sa le satisfaci pe toate celelalte care ii vor urma. In materie de cuceriri, nu s-au facut progrese mari in istorie……s-au schimbat doar metodele.

Afectiunea, sentimentele pot sari usor peste orice bariera daca oamenii nu si-ar mai purta sufletul intr-o carapace. Incerci sa fugi o viata intreaga de ceea ce stii ca mai devreme sau mai tarziu tot vei ajunge….e doar o chestiune de timp pana cand fuga iti va deveni imposibila. Oamenii adeseori cauta si nu gasesc nimic sau gasesc dar nu sunt multumiti. De cine sa te feresti? De cel care nu are nimic de pierdut, caci acela va merge pana la capatul lumii si inapoi sa-si indeplineasca telurile.
 Cauta la altii virtutiile si la tine viciile, nu te plange ca esti strivit daca ai devenit vierme. Daca nu indraznesti sa spui ceea ce gandesti sfarsesti prin a nu gandi ceea ce spui……..sunt oameni care vorbesc tocmai de aceea, s-ar plictisi altfel…..vorbind mult nu mai poti asculta nimic!
 Ne enervam si distrugem totul in clipa aceea! De ce? Daca te infurii, te razbuni pe tine insuti pentru greselile altora…..daca mai si faci ceva in acele clipe de manie e ca si cum te-ai urca la bordul unei nave pe mare in timp de furtuna.
 Cele mai multe suferinte in dragoste vin pentru ca mergem doar pana la jumatatea drumului. Ne speriem de sentimente si o luam inapoi sau stagnam…..asteptam….ce? Nu apari in ochii nimanui asa cum esti, ci asa cum au reusit altii sa sugereze ca esti. Suferinta este singurul remediu pentru alinarea si redresarea unui suflet ranit, e o depresie, o criza din care trebuie sa iesi cat mai repede posibil. Pentru ce sa zaci in suferinta sau, mai rau, sa te obisnuiesti cu ea? Singura dilemma este aceea ca, un suflet robit, odata ce-si recapata libertatea, nu mai stie ce sa faca cu ea. Cand iubesti, iubirea trebuie intalnita real si implinita fiindca nu se stie ninciodata cand te vei mai intalni cu acele clipe.
 Ai iubit vreodata in viata ta? Cum ai iubit? Cat timp? Pe cine? Pe toate cele care ti-au fost alaturi, ai pus suflet,da, e adevarat dar……ai iubit vreodata? Esential e sa intelegi drama in sine nu declansarea ei rapida. Un sentiment puternic arde tot ceea ce a fost inainte si lasa ruine…..dar natura reconstruieste din ruine.
 In general, problemele grave nu sunt chiar asa de grave precum par, trebuie sa schimbi perspectiva si sa le privesti dintr-un alt unghi….atunci vei primi raspunsurile la toate intrebarile tale asa cum enigmele se explica in zori….poate ca nu era ea, poate ca nu era el, poate ca mai ai de cautat…….
 De multe ori, nedand expresie gandurilor care ti se imbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine si descoperi cu o mare bucurie ca exprimarea lor nu era necesara….dar cand sa vorbesti si cand sa taci?
 Nesiguranta iti tulbura pofta de a iubi, punandu-te mereu in garda fara vreun indiciu din afara asa cum, de la o varsta, demonii ne atrag mai mult ca ingerii si trebuie sa fii pregatit sa-i infrunti. E foarte greu sa ai ceva cu adevarat, sa-l capeti sau sa-l cuceresti. Mai mult ne inchipuim ca posedam decat posedam si nici macar dragostea cea mai mare nu poate ghici dorintele celuilalt……nu e intotdeauna bine sa spunem ce avem pe inima dar atunci sa cautam sa nu avem nimic din ceea ce nu am putea spune. Trebuie sa fim constienti de faptul ca, avand suflete ingrate, nimc nu dureaza in ele. Cea mai verificata incredere poate fi anulata printr-un simplu gest….sinceritatea poate fi repetata cu altii, cu altele…..in sfarsit totul se uita sau se poate uita dar e tragic sa vezi cum fericirea si increderea si iubirea donate in ani intregi de viata pot pieri ca prin miracol. Ce mai inseamna atunci “Te iubesc”? Un nou inceput! O noua incercare! O noua “posesie”! In esenta…….NIMIC.
 Dragostea e misterul dintre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. Vezi cupluri pe strada si te gandesti:”Doamne, ce stralucire aici si ce bezna in mine…..”……de ce? Pentru ca ai uitat sa iubesti! Sau nu mai vrei sa iubesti ca sa nu suferi dar exista o limita dincolo de care omul nu mai poate trece.

Fiecare din noi este primul care moare cand iubeste, cert e ca nu putem lasa iubirea sa moara. Se vestejeste floarea iubirii dar nu si focul care o poate reaprinde si poate sa o faca mai buna, mai completa. Pana la urma cuvintele pe care le vei spune vor incepe sa semene cu tine sit e vor trada cu prima ocazie. Ar fi, fara indoiala, nedrept daca am ponegri un sentiment care a supravietuit timpului. El exista, undeva, aici sau acolo…..dar exista….inca iubim sa iubim si de aici pornesc destinatii infinite.
 Cel mai greu lucru in contemplarea finite iubite este sa ii privesti ochii. Uneori, privirile noastre lovesc atat de tare oglinda ochilor persoanei iubite incat o tulbura, aburind-o rau sau, mai grav, o fac sa devina opaca, le da un luciu de teracota. Si sunt si priviri care smulg retina, o patrund, o sangereaza si o intuneca…..se intampla in viata oricui un miracol de cateva clipe: intalnirea unei priviri, o sarutare, o mangaiere care nu seamana cu nimic din tot ceea ce a fost inainte. Parca ar incepe un fir nou, o desteptare in alta parte….Orice fiinta pe care o iubesti te apasa, te sugruma si, fara voia ei, te distruge si te topeste…..privim oamenii cum vrem noi nu cum ar vrea ei sa-i privim.
 Asta e dragostea…..totul si nimic……ordine si haos…….durere si fericire….sunt lucruri pe care nu le poate spune nimeni. Dragostea trebuie sa fie neconditionata, sa nu astepti nimic in schimbul acestui lucru, sa ai abilitatea de a urca si de a cobora in intermediul ei, indiferent de cat ai urcat si de cat ai coborat inainte…..si daca iti inchipui ca stii deja toate astea…..mai gandeste-te odata! Enigmele se explica intotdeauna in zori!

Imagini din oglinda

caracterizarea mea, facuta de cea mai buna prietena a mea......m-a lasat masca : caracter puternic, dar destul de sensibil, aparent da impresie de o persoana extrovertita si deschisa,insa nu dezvaluie mult din caracterul ei, alte persoane ca sa-i fie aproape trebuie sa demontreze ca merita cu adevarat,altfel, indiferentza se manifesta la nivel inalt;usor egoista, ajuta pe cine crede de cuvintza, dar nu se fereste sa presupuna ca are dreptul sa vb intr-un fel usor iritant cu o persoana pe care d-abia o cunoaste;amuzanta, ironica, desteapta, sufera de egocentrism si simte ca, in unele cazuri, merita numai ce este bun; persoana matura,dar usor copilaroasa cand este cazul, stie cand sa fie echilibrata si cand sa o ia razna;sincera cu aproape oricine, isi cunoaste interesul pana in stadiul de a se face frate cu dracu pana trece lacu;apoi se schimbe la 180 de grade dk nu-i convine ceva;nu ezita sa-si ceara drepturile, si crede k are mere dreptatre chiar si atunci cand nu e asa;are personalitate colerica combinata cu flegmatic;devine sangvinic dk o calci pe orgoliu, da este si o persoana mandra, si ajunge melancolica;impulsiva,dar si calculata;poate atat sa manipuleze o persoana dar poate sa se si insele asupra aceleasi persoane

Interviu cu Iuda

Vine o clipa in care fiecare isi spune: "Ori Dumnezeu, ori eu!" si se arunca intr-o lupta din care amandoi ies imputinati. Cei din Vechiul Testament stiau cum sa intimideze cerul- il amenintau cu pumnul. Ruga era o cearta intre creator si creatura. A venit Evanghelia de i-a impacat- greseala de neiertat a crestinismului. Nemaicunoscand, ca experiente religioase, decat ingrijorarile eruditiei, contemporanii nostri cantaresc absolutul, ii studiaza varietatile, pastrandu-si fiorii pentru mituri- vartejuri ametitoare pentru cunostiintele de istoric. Nu te mai rogi, ci formulezi epiloguri despre rugaciune. S-a ispravit cu exclamatiile, acum facem doar teorii. Religia boicoteaza credinta. Odinioara, porneai, cu dragoste sau cu ura, pe drumul hazardat de catre Dumnezeu, acum, din neant inepuizabil, El a ramas, spre disperarea misticilor si a ateilor, doar o problema. Necredinciosul naravit cu frecventarea Absolutului si cuprins de ciuda ca nu i se mai poate sustrage nimic construieste cu zel mistic o lume lipsita de adancime precum un balet lipsit de viata si muzica.Ce traieste fara memorie n-a iesit inca din Paradis: plantele traiesc inca in el, in schimb, noi, cei osanditi la pacat, ne chinuim in continuare cu neputinta uitarii, cu remuscarile ambulante, cu sufletele noastre meschine izgonite din Rai. Facerea a fost, astfel, primul act de sabotaj prin care noi am devenit mai neutilizabili decat sfintii.

 Remediul? Sa elimini din tine toxinele timpului ca sa le pastrezi pe cele ale vescniciei- ce rationament infantil al misticilor!!! Ca si cum, dandu-i tarcoale lui Dumnezeu, neputand sa-l imploram, decidem sa-l spionam. Marea faradelege a durerii este aceea de a fi organizat Haosul in asa fel, degradandu-l pana la rangul de Univers. Sa te duci sa cauti raspunsuri in pustietate? Pentru ce, cand noi suntem mai isteti ca primii sihastri, atat de isteti incat cautam pustietatea direct in noi?!Posibilitatea de a se reinnoi prin erezie ii confera credinciosului o superioritate neta fata de necredincios. Ce ispititoare ar fi bisericile daca in ele n-ar fi si credinciosii, ci numai acele “crispari” ale lui Dumnezeu acompaniate de orga?! Nicicand nu poti cadea mai jos ca atunci cand iti pare rau dupa ingeri- poate doar atunci cand doresti sa te rogi la lichefierea creierului!!! Chiar mai mult decat religia, cinismul face greseala de a acorda prea multa atentie omului.“Doamne, fara tine sunt nebun, cu tine sunt si mai nebun!”- acesta ar fi, in cel mai bun caz, rezultatul restabilirii ordinii intre ratatul de sus si cel de jos. De n-ar exista vigilenta ironiei, cat de usor ne-ar fi sa infiintam o religie!
 Pentru a-si redobandi ascendentul asupra spiritelor, catolicismul ar avea nevoie de un papa manios, ros de contradictii, cu izbucniri isterice, stapanit de o furie de eretic, un barbar care sa nu se sinchiseasca de doua mii de ani de teologie. Oare la Roma si in restul crestinatatii sa fi secat cu totul resursele de dementa? De pe la sfarsitul secolului al XVI-lea, Biserica, umanizata, nu mai poate produce decat schisme de mana a doua, sfinti neinsemnati, excomunicari derizorii! Si daca un nebun nu ar izbuti sa o salveze, atunci macar ar pravali-o intr-alta prapastie.
 In ce fel ii mai poate fi de folos credinta unui evlavios dezamagit si de Dumnezeu si de Diavol? Sunt atatia ani de cand ne descrestinam vazand cu ochii! Chiar si cand credem ca l-am alungat pe Dumnezeu din sufletul nostru, el tot mai zaboveste acolo-simtim, intr-adevar, ca se plictiseste, dar nu mai avem destula credinta ca sa-i mai dam ceva de lucru……Orice credinta confera neobrazare, proaspat dobandita ea capata atatea instincte rele….cei care nu o impartasesc apar ca invinsi si neputinciosi, nemeritand decat mila si dispret.Observatii-i pe “neofilitii” crezurilor politice si , mai ales, pe cei ai crezurilor religioase, pe toti acei care au reusit sa-l faca pe Dumnezeu partas la masinatiile lor, pe convertiti, pe imbogatitii “Absolutului”…..confruntati impertinenta lor cu modestia si purtarea cuviincioasa ale celor care sunt pe cale sa-si piarda credinta si convingerile…….
 Ajungem la o singura concluzie la hotarele sinelui. “Cat am suferit, cat sufar, cat voi suferi, nimeni nu o sa stie vreodata…..nici macar eu!”. De ce am depune armele? N-am trait inca toate contradictiile, mai pastram inca deznadejdea unui impas nou! Nu credeti si voi ca, daca Adam ar fi fost fericit in dragoste, ne-ar fi scutit de existenta istoriei?!
 Cand, din pofta de singuratate, ne-am rupt legaturile, Vidul pune stapanire pe noi! De acum inainte, nu mai avem nimic si pe nimeni……ce sa mai lichidam? Unde sa mai gasim o victima durabila? O asemenea perplexitate ne apropie de Dumnezeu…..de El, cel putin, suntem siguri, ne putem rupe la infinit…….
 Ce pacat ca, pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie sa treci prin credinta! Daca Noe ar fi avut darul de a prevedea viitorul, cu siguranta ca si-ar fi scufundat corabia cu mana lui. N-a facut asta deci, rezultatul este evolutie: azi Prometeu ar fi un deputat din opozitie.Orice fel de indignare – de la bombaneala la luciferianism – marcheaza o oprire in evolutia mentala. …istoria e reductibila la o clasificare a politiilor. Ce altceva studiaza in fond istoricul decat conceptia pe care oamenii au avut-o despre jandarm de-a lungul veacurilor? Toate calamitatile – revolutii, razboaie, persecutii – provin dintr-o aproximatie inscrisa pe un stindard. Nazuinta mielului de a deveni lup sta la originea majoritatii evenimentelor. Intr-o lume lipsita de melancolie, privighietorile s-ar apuca sa ragaie asa cum leucemia e gradina in care infloreste Dumnezeu.
Cu nenumarate precautii dam tarcoale adancurilor, le furam din betie si o luam la sanatoasa, ca niste pungasi ai Prapastiei.Necinstea unui ganditor se vadeste prin numarul de idei precise pe care le sustine.
Obiectie impotriva stiintei: lumea asta nu merita sa fie cunoscuta.
De ce nu m-as compara cu cei mai de seama sfinti? Oare n-am cheltuit, spre a-mi ocroti si pastra contradictiile, tot atata nebunie cata au cheltuit ei spre a le birui pe ale lor? Si de ce sa fim subtili?
Subtilitatea o intalnim: la teologi. Neputand demonstra cele ce afirma, sunt nevoiti sa faca sumedenie de disocieri, pana obosesc spiritul: e tocmai ceea ce vor.…..la femei. Osandite la pudoare, trebuie sa-si ascunda dorintele si sa minta: minciuna e o forma de talent, in timp ce respectarea “adevarului” se insoteste cu o grosolanie greoaie.
Catre o intelepciune vegetala: m-as lepada de toate spaimantarile pentru surasul unui copac. Cand in Pomul Cunoasterii o idee e indeajuns de coapta, ce voluptate sa te strecori in ea, s-o rozi ca un vierme si sa-i grabesti caderea!Fiecare om cu nebunia lui: a mea a fost aceea de a ma crede normal, periculos de normal….…afirmatia lui Rilke: “Nu am organ pentru Goethe”. Trilogia lui Dante constituie cea mai stralucita reabilitare a Diavolului pe care va fi intreprins-o vreodata un crestin. Fara Bach, teologia ar fi lipsita de obiect. Facerea ar fi fictiva, iar neantul - peremptoriu. Daca e cineva pe lumea asta care sa-i datoreze totul lui Bach, acela e Dumnezeu. 
“Multi chemati, putin alesi”. Cuvinte din Evanghelia lui Matei. Se refera la viata de apoi si la paradisul rezervat unui anumit numar mic dintre cei ce candideaza la el. Poporul a preluat expresia, dar gasind ca aplicarea ei la “viata de dincolo de mormant” e prea tardiva si foarte ipotetica, s-a grabit sa-i lepede straiul religios. 
Ideea de Dumnezeu este cea mai practica si cea mai periculoasa idee din cate s-au conceput vreodata. Pe ea se salveaza si pe ea se prabuseste omenirea. Daca este vreun miracol pe lume, este acela ca atat de multi oameni chiar cred ca Dumnezeu exista. Nu pot infirma posibilitatea existentei lui Dumnezeu, dar aceasta este atat de improbabila, incat nici nu merita sa-mi mai bat capul. Citita cum trebuie, Biblia insasi este cel mai puternic motiv pentru ateism ce ar putea fi conceput. Prin urmare, nu merita sa te sinucizi pentru ca intotdeauna o faci prea tarziu!

Why did I start to write this blog?I have so many reasons for doing this but I will not tell them to you.I will let you discover them from what you are about to read!Why twilight?....Think of those few seconds just before sunset....that's why!

ATENTIE!!! Pe acest vor fi postate atat articole originale cat si articole luate de pe alte bloguri sau site-uri!!!!