Criza in 2009....si la parinti!

Micuta CM s-a nascut anul trecut, la spitalul Elias din Capitala, in data de 3 decembrie. La nastere, fetita a fost diagnosticata cu “spina bifida mielomeningocel” si a fost transferata la Spitalul Clinic de Urgenta “Marie Curie” pentru interventiile chirurgicale necesare. La catva timp dupa operatie, medicii au constatat cu bucurie ca eventualele probleme locomotorii ale fetitei nu sunt chiar atat de grave, acestea putand fi corectate in viitor prin gimnastica recuperatorie si fizioterapie. Desi micuta este iubita de intreg colectivul medical al spitalului, parintii, …..nici macar nu vor sa auda de ea. Mama ei nici nu a vrut sa o vada, iar tatal ei a venit o singura data sa se “intereseze” de starea ei, la spital, spunand medicilor sa nu o mai opereze pentru ca, e mai bine sa moara, considera el. Singurele persoane din familie pentru care fetita a contat cat de putin sunt matusa si bunica ei.
Ele au venit de mai multe ori la spital sa se intereseze de micuta, sa-i aduca hainute si jucarii, sperand ca parintii ei sa se razgandeasca si sa isi doreasca copilul cu ei acasa. Repulsia parintilor fata de acest copil a aparut inca de la nastere . Desi medicii au discutat cu familia si rudele si le-au spus ca acest copil are mari sanse de reabilitare, raspunsul lor a ramas, in continuare, NU. Acest copil si-a petrecut sarbatorile in bratele asistentelor medicale si a medicilor de garda in loc sa fie stransa la piept de mama ei sau leganata sa adoarma de catre tata. In dimineata zilei de 5 ianuarie 2009, copilului a fost supus unei alte interventii, respectiv o ventriculostomie, operatie care a decurs excelent si care a permis stergerea de pe lista a inca uneia din complicatiile bolii. In acest moment, singurul defect major ale acestui copil nevinovat este imposibilitatea de a-si controla sfincterele.
Tocmai cand doctorii incepeau sa creada ca familia o va lua pe micuta acasa pana la urma, in dupa-amiaza acelei zile au venit la spital matusa si bunica copilei cu verdictul decisiv. Parintii nu vor sub nici o forma sa mai aiba vreo legatura cu propriul lor copil. Nu doresc sa o mai vada, nu doresc sa mai stie date despre evolutia starii ei de sanatate si nu o vor acasa, alaturi de ei. Nu vor decat ca micuta sa creasca intr-un centru de plasament, ei achitand eventuala contravaloare a serviciilor ca pe orice “rata de leasing” pentru………”obiectul” copil. !