Femeile sub ecuatii

Cele 10 porunci

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
(Octavian Paler, Viata pe un peron)

Amintiri cu cod de bare

Nu inteleg de ce lumea tine mortis sa-si scrie biografia! Am incercat si eu de cateva ori dar m-am lasat pagubasa repede! Prea multe chestii de zis incat uit....Ma palise zilele trecute un val de filozofie. Sunt curioasa cam cat valoreaza in bani amintirile cuiva. Demult era un site care calcula valoarea sufletului tau. Eu am alta intrebare: Cat valoreaza amintirile tale?

Daca ar veni cineva si ti-ar oferi maine o suma de bani pentru a-ti lua toate amintirile pana la ziua curenta, cat ar valora? Daca cineva ar vrea sa iti fure amintirile si sa scrie o carte pe baza vietii tale, sa expuna pe o taraba setimentele, trairile tale, emotiile si suferinta.?Cat ar valora sa uiti toate problemele de care te-ai lovit? Sa uiti toate momentele urate, jenante. Sa uiti primul sarut, prima iubire, prieteni si iubiti/iubite. Sa le lasi in urma cu rele, cu bune.

Daca ai avea un caiet, un jurnal, cateva foi ascunse intr-o tipla, cu amintirile din viata ta, pas cu pas sa relatezi sentimentele si aventurile tale. Cati bani ar face? Cu cat l-ai vinde ca sa faca cineva un film sau o piesa de teatru? Care e pretul tau?

Lasand la o parte orice fel de ipocrizie de fatada, fiecare om are un pret. Sau hai…Sa acordam prezumptia de inocenta…. Fiecare om are un pret la un moment in viata.Cat valoreaza amintirile tale. Cu cat ai vinde cartea vietii tale? Sau cat ai plati sa o recuperezi. Daca ai vedea-o pe o taraba, cat ai fi dispus sa platesti pe ea?Iata unde ne-a adus democratia.....la o lume a chilotilor de lana!

Sursa: http://makavelliro.wordpress.com/

1001 de nopti

De la 1 octombrie 2008, toate imi merg struna!Niciodata in viata mea nu mi s-a intamplat sa imi iasa toate exact asa cum am vrut! Facultatea merge extraordinar, am numai note de 8, 9 si 10 uneori, sunt multumita de mine si de imaginea mea, prietenii toti ma asculta, ma respecta.....am tot ceea ce imi doresc! Dar, in aceasta perioada, cu toate plusurile de rigoare, sunt mai stresata ca oricand! Nu stiu de ce, la facultate am un program de gravide, intre 2 si 4 ore pe zi, acasa treburile mi le fac cand am eu chef........totusi sunt stresata ca naiba! Am inceput de ceva timp sa beau ceai anti-stres. Se pare ca nu am ales o solutie buna pentru ca in loc sa ma calmeze mai rau ma agita! Si de abia astept sa vina vara.....parca nu se mai face vara odata! Ma gandesc ca parca sunt pusa pe repede-inainte, desi am timp sa le fac pe toate, desi am putere sa le fac pe toate.......ma streseaza!!! M-am saturat de repede-inainte! Nu se poate sa-mi desfasor si eu activitatile zilnice in slow-motion? Parca as fi la un maraton cu mine insami! Ma trezesc dimineata, imi beau repede repede cafeaua, ma machiez si ma imbrac repede repede, conduc repede repede pana la facultate, acolo cursurile trec repede repede, ma intorc repede repede acasa, imi fac repede repede un dus si pierd restul vremii pana ma culc iar tot in stil repede repede! Vedeti? Numai conceptul de repede-repede si ma streseaza! Uneori am sentimentul ca desi sunt in continua expansiune personala......e doar o chestiune de timp pana la un declin ingrozitor! Poate de aia fac totul pe repede inainte.....ca nu cumva sa ma trazneasca....dracu' stie ce! De vreo 2 luni incoace sunt si foarte agitata.....ma aprind de la orice, ma enerveaza orice....si persoana mea ma enerveaza cel mai tare!....NU MAI VREAU SA MERG PE REPEDE-INAINTE!!!

VREAU: 

-sa ma bucur in fiecare zi de o baie relaxanta in apa fierbinte

-sa ma uit la un film bun in timp ce sorb lenesa in pat o cana de ceai irlandez

- sa imbratisez statuia lui Iisus din Rio de Janeiro, sa ma urc pe o stanca sa imi ridic bratele si sa simt aroma unei adieri de vant care sa imi aduca un iz de apa sarata, de mare

- sa fac la pas turul Florentei si sa dau mana cu toti oamenii de cultura sculptati

- sa ajung la Chichen Itza, la Tenochitlan, sa vad un rasarit de soare si un apus la echinoctiu pe o piramida in Egipt

- un Ducati si o sosea in fata

-sa pot privi in liniste de pe faleza rasaritul soarelui ca intr-un tablou inmarmurit

-Vreau un baril de vin rosu si un pet de cola. Vreau … un tanc. Vreau cer senin si vant blajin

-Vreau ca Freddy Mercury sa nu fi murit, vreau mai putine masini pe strada , mai putine claxoane

-vreau sa ma trezesc dimineata cu el si sa adorm seara tot cu el, vreau ca el sa ma tina in brate

-vreau sa ma catar pe un munte si cand ajung in varful lui sa deschid o sticla de sampanie si sa strig in gura mare SUNT LIBERA

-vreau sa le rad grecilor in fata ca eu mi-am gasit o iubire mai mare si mai frumoasa decat a lor

-vreau sa fie iar vara

-vreau sa ma plimb cu masina pe Champs Elysee si sa-mi cante Edith Piaf

-vreau sa dorm pe plaja sub milioanele de stele 

-vreau ca la nunta mea sa vina Pavarotti sa imi cante "valsul miresei"

-vreau sa ma plimb prin ploaie vara cu el de mana de-a lungul cheiului

Vreau......Vreau......Vreau.......Tu ce vrei?

Calator in timp

M-am gandit azi toata ziua la locurile pe care as vrea sa le vizitez.....am facut o lista, ideea este ca nu vreau sa le vad singura....si-ar pierde frumusetea fara cineva cu care sa ma bucur de ele!

-vreau sa vad Franta-panteonul, turnul Eiffel, Place de L'etoile, Champs Elysee, mormantul lui Napoleon, Luvru, Domul Invalizilor, Moulin Rouge, catedrala Notre dame, Reimes, palatul Versailles, valea Loirei, canalele Senei, Chateau de Fontainebleau, 

-vreau sa vad Egiptul-platoul Gizah, piramidele, Cairo, HURGHADA, Sfinxul, LUXOR, PENINSULA SINAI, EDFU, valea regilor, Nilul, Gradina botanica din Aswan, insula Elefantina, Karnak

-vreau sa revad Grecia-marea Ionica, Atena, Insula Corfu, Pelopones, Hidra, Salonic, Muntele Athos

-vreau sa revad Italia-Milano cu sutele de magazine de pe Buenos Aires si Domul, Roma cu nenumaratele "comori", Venetia, Florenta, Padova, Rimini, Genova, Vatican, Pisa

-vreau sa vad Tunisia cu leandrii si camilele ei

-vreau sa vad Mexicul plin de sombrero

-vreau sa vad Japonia

-vreau sa vad Elvetia si Austria cu muntii lor

-vreau sa vad Spania dintr-o corida

Vreau sa vad Lumea pe scurt, vreau sa vad toata lumea ca prin ochii unui copil....vreau sa o vad indragostita......

In cautarea fericirii

"We hold these Truths to be self-evident, that all Men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness." (United States Declaration of Independence, 1776)

"The time has come to reaffirm our enduring spirit; to choose our better history; to carry forward that precious gift, that noble idea, passed on from generation to generation: the God-given promise that all are equal, all are free, and all deserve a chance to pursue their full measure of happiness." ( Barack Obama's Inaugural Address, 20.01.2009)

"It was right then that I started thinking about Thomas Jefferson on the Declaration of Independence and the part about our right to life, liberty, and the pursuit of happiness. And I remember thinking how did he know to put the pursuit part in there? That maybe happiness is something that we can only pursue and maybe we can actually never have it. No matter what. How did he know that? " (Will Smith - The Pursuit of Happyness, 2006)
 

Fericirea nu înseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. Fericirea este un parfum pe care nu-l poti turna pe altii fara sa cada si pe tine cativa stropi. 
  "Nevestelor, faceti astfel ca barbatii vostri sa vina cu bucurie acasa, si voi barbatilor, purtati-va asttel ca ele sa regrete ca trebuie sa plecati de acasa. (Martin Luther King) 
  Fericirea este un fluture care îti scapa întotdeauna atunci cand vrei sa-l prinzi, dar ti se aseaza pe umar atunci cand nu-l doresti prizonierul tau. 
  Daca nu esti fericit cu ceea ce ai, crezi ca vei fi mai fericit cu mai mult? 
Pe unii oameni nu-i face fericiti nimic decat schimbarea. La fel si pe unii nou-nascuti. 
Pentru a fi fericit nu aduna posesiuni, ci scade din dorinte. 
  Doua lucruri contribuie la fericirea omului: acelea fara de care putem trai, si cele cu care putem trai. 
  Cautarea fericirii este cea mai mare sursa de nefericire. 
Este asa un mare pacat ca fericirea nu este la fel de usor de gasit ca necazul. 
Cum sa fii fericit: Pazesteti inima de ura, mintea de ingrijorari, traieste simplu, asteapta putin de la viata, daruieste mult, canta des, roaga-te întotdeauna, uita de tine însuti, gandeste-te la altii si la sentimentele lor, umple-ti inima cu dragoste, raspandeste lumina în jurul tau. 
  Fericirea nu se poate gasi, pentru simplul motiv ca ea nu este pierduta. Daca fericirea s-ar putea cumpara cei mai multi dintre noi am fi nefericiti din pricina preturilor.
" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
Cânta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)

… Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate… Sau poate nu… Cine poate sti? Ani de-a rândul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atâta amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte înalta, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobândi; adevarata fericire nu ar fi posibila în timpul acestei vieti. Unul din marii întelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cât timp traieste, caci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atât de aproape de nenorociri si tot atât de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa închida în spatele unei cortine întunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscând durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?… Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fântâni este mai blând pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana îi arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atât de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu întelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem în masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele considera ca a fi fericit înseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care îsi "fabrica" un paradis numai al lor în care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar întâmpla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamânt?


La începuturile lumii a existat. Si ce s-a întâmplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca în paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decât sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtându-si povara de a sti ca, în aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honoré de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mâna. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de împacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decât sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este înconjurata de multe alte flori, ne înselam asupra parfumului, asupra culorii si întindem prea departe mâinile.


Sunt multe momente de fericire în viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg înca înainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este însa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decât sa le pastram cu grija, în cufarul tainic al subconstientului si sa ne gândim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru între cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit înseamna dupa unii, a iubi. Si într-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atâta timp cât cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, în ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, împotriva opiniei comune atâtor oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica în lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim înseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a încercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat în stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care îl atribuim celorlalti în dobândirea propriei fericiri. Într-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la rându-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea într-o lume în care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra în conflict si ca urmare, fiecare încearca sa împiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atâta singuratate, si-a pierdut pâna si ecoul.
Si pâna la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vânare de vânt". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: întreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decât placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste în armonie cu lucrurile sau îsi accepta în întregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile întrebari ale umanitatii si va mai ramâne înca unul din misterele existentei noastre:
 

" Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

 
Trăim într-o lume în care oamenii sunt clovni evoluând şters, gri pe scena vieţii, iar unii, purtând stigmatul fragilităţii în toate, se zbat inutil, asemeni unui zbor de fluturi orbi.Oamenii gândesc şi se mişcă într-o realitate îmbâcsită, în care îţi trebuie masca de oxigen a voinţei pentru a rezista în faţa unei lumi otrăvite de halucinaţii şi angoase.
Pentru a nu ne îneca şi asfixia în morbid, ne sunt necesari colacii de salvare ai încrederii în sine.
Rebuturile vieţii sunt aruncate în pubele existenţiale, unde, dacă scotocim, găsim : memoriile atacate de amnezii – etuve în care ard amintiri desuete -, dezordinea şi mizeria din oameni, visele prefăcute cenuşă şi spulberate de vântul deziluziilor, crusta de nebunie depusă ca un jeg pe pielea normalităţii şi morţile aparente din noi.
Doi oameni coexistă, într-o antiteză completă, în fiecare fiinţă : unul letargic, depresiv, ce se mişcă prin existenţă precum fantomele şi strigoii şi celălalt activ, puternic, pentru care viaţa este o sărbătoare a elanurilor şi avânturilor şi un joc câştigat mereu între optimism şi încredere.
În funcţie de împrejurări, iese la suprafaţa fiinţei şi o conduce când primul tip de om, când celălalt tip.
Peste realitate se suprapun două lumi aflate în antiteză şi care interferează : una strivită de iluzii şi amorţită de somn şi cealaltă activă, volitivă, aureolată cu succese şi împliniri.
Ne feliem sacadat existenţa în porţiile egale ale deprimării şi speranţei şi o colorăm cu vise lascive în antiteză cu vise morale, când încrederea este o amantă infidelă.
Destinul îl asociez cu un chirurg ce operează vieţile oamenilor închise în celula finitudinii şi care elimină părţile bolnave.
Durerile colorează spaţiul intrinsec cu roşu, iar speranţa cu alb.
Făpturile noastre alterate de efemeritate îşi trăiesc visele pe care încearcă să le implanteze în realitate şi plâng în minte, când gândurile negre râd, acaparând albul.
Să alocăm în fiecare zi cinci minute în care să vomităm bârfele, invidia şi spleenul, ca un fel de catharsis greţos.
Omul caută fericirea în iubire şi descoperă trădarea, o caută în carieră şi întâlneşte eşecul, o caută în sine şi vede în schimb zbuciumul şi neîncrederea.
Dacă fericirea ar fi o noţiune concretă implementată în realitate, de ce oamenii nu sunt fericiţi ? Pot trăi cel mult bucurii, extazuri, voluptăţi, însă nu ajung să simtă fericirea aşa cum o înţeleg eu.
Tocmai fiindcă e formată dintr-un infinit de armonii, visuri şi idealuri, fericirea are formă şi conţinut abstracte şi nu poate fi atinsă într-o realitate şi existenţă concrete.
Dacă eu consider că n-am cunoscut până acum fericirea, înseamnă că n-am atins acea stare de sublim constant şi de bucurie profundă.
Când vacarmul şi tumultul lăuntric induc în organism o stare de oboseală cronică şi nevroze, uitarea este leacul ce dizolvă obsesiile şi frământările existenţiale, fiindcă ea este un somn binefăcător al memoriei şi înăbuşă ţipetele isterice ale psihicului.
Să căutăm fericirea este un lux al gândirii, căci viaţa este un maraton şi trebuie să-ţi dozezi eforturile pentru a ajunge la finiş.Cred că mai important este să învăţăm să supravieţuim, adică să dobândim experienţa de a conduce viaţa ocolind accidentele (moartea) şi de a alege, dintre mai multe opţiuni, drumul corect şi varianta optimă.

Eleganta prostiei,moartea filozofiei

Odata am citit o fraza interesanta. Era scrisa pe capota din spate a unei masini si am inteles ca de fapt se potrivea mai bine acolo decat oriunde altundeva. 

"Lui Dumnezeu trebuie sa-i fi placut oamenii prosti. Altfel nu ar fi facut asa multi…". Tocmai depasisem cu pricepere o groapa din asfaltul soselei si mi-au cazut ochii pe masina din fata mea. Va jur ca asa scria… 

Atunci am inceput sa ma gandesc. Probabil ca daca as aminti despre acest citat unei mase mari de oameni, ar fi cu totii de acord ca asa e. Probabil ca ar fi chiar unul dintre momentele in care obtii unanimitate de opinii asupra unui lucru. Atunci, fara sa incerci sa fii cel care da cu piatra, te gandesti: unde or fi de fapt acei prosti pe care ii amintim cu totii?

Sau, mai mult, incepi poate sa faci o teorie a prostiei. Pentru ca uneori oamenii au curajul sa se aseze singuri in groapa cu lei si sa constientizeze ca nu sunt atat de nemaipomeniti pe cat si-au impus sa fie. Prostia este acea stare a lucrurilor pe care o simtim cu totii in fiecare zi atunci cand ni se vorbeste urat la ghiseu, cand un functionar public obosit de munca lui zilnica sau nemultumit de salariul prea mic se gandeste ca ar fi mai bine daca ne-ar trata cu refuz. Aceeasi prostie se poate identifica atunci cand cedam presiunilor unor patroni care ne dispretuiesc si continuam sa cumparam produse cu termen de garantie expirat. Atunci cand ne batem cu pumnul in piept ca pila noastra de la… o sa le rezolve pe toate si o sa-l dea afara de la serviciu pe politistul care tocmai ne-a luat carnetul. Tot prostie.

Odata, am vazut o emisiune televizata in care un faimos prezentator american intreba „ce expira oamenii?”. „Nu cumva oxigen?” I s-a explicat ca oamenii inspira, in general, oxigen, si expira dioxid de carbon. Aha, deci nu expira oxigen? „Ce prost…”, ne-am putea gandi! Emisiunea continua insa cu prezentarea vilelor de la Miami, New York, Huston, etc., pe care acest prezentator le detine. Dintr-o data parca ne-am schimbat opinia. Omul nu ne mai apare chiar asa de prost. Si daca e..., ce-i cu asta ! S-a descurcat in viata.

Am calculat ca imi pierd aproape o ora zilnic stergand spam-urile pe care le primesc zilnic in mail. Din ce in ce mai multe provin de la companii romanesti. De multi n-am auzit in viata mea. Uneori, imi gasesc timp sa dau o replica unelor mesaje. Am o semnatura la email de vreo 12 randuri. Mi se raspunde imediat ca isi cer scuze. Se gasesc insa intotdeauna altii care sa ma considere potential client. Si imi trimit oferte. La termopane, faianta, gresie, case de lemn, carti, seminarii, etc.
Atunci ma gandesc la prostie. La prostia unora, care este responsabila pentru timpul nostru pierdut. La prostia celor putini, care determina insatisfactia celor multi.

Nimeni n-ar trimite spam daca nu ar exista si un raspuns la aceste mesaje. Cineva isi face, in fiecare zi, timpul sa dea click pe o astfel de oferta si sa acceseze websiteul din spatele ei. Acel cineva ne determina, pe noi ceilalti, sa ne simtim prosti. Prin simplul fapt ca exista. Prin simplul fapt ca gandeste: „spam-ul e bun. asa aflu de produse interesante.” 

In cazul alegerilor, majoritatea dicteaza. In cazul referendum-urilor, directia se cladeste pe forta celor multi. Ca sa avem o decizie proasta, in urma unui vot, avem nevoie de o majoritate de prosti. Lucru pe care, daca stati sa va ganditi, e greu sa il obtinem. Sau nu...?!!n internet, din pacate, minoritatea dicteaza majoritatii. E o forma interesanta a democratiei, care se va extinde probabil asupa unor largi portiuni din lumea virtuala. E flagelul cu care ne vom bate in anii care urmeaza. Si nu putem decat sa traim cu speranta ca prostia nu e contagioasa.

Altfel, ar trebui sa il credem pe Einstein: „Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Inca nu sunt sigur de primul.”

Sursa : http://makavelliro.wordpress.com/