Twilight

Mass-media şi prostituţia intelectuală

2009-05-05T17:07:00.000-07:00

“Presa are funcţia de a dezlănţui şi de a înflăcăra pasiunile unui popor; marea masă nu are nici cea mai mică idee cui îi serveşte presa într-adevăr. Printre ziare există şi unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondăm, iar punctele în care ne atacă, tot noi le alegem. Nici o ştire nu va ajunge în public fără permisiunea noastră. Acest lucru este posibil deoarece toate ştirile din lume se centralizează la câteva agenţii de ştiri, iar aceste agenţii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuanţele politice: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineînţeles atât timp cât există constituţie.” Protocoalele maeştrilor francmasoni
Omul obişnuit nu are acces direct la evenimentele vieţii sociale, politice şi economice, cu alte cuvinte la ceea ce se petrece în societatea în care trăieşte. În cel mai bun caz, o persoană care nu îşi petrece zece ore pe zi la locul de muncă, alte opt ore dormind şi restul în vreun local de distracţii, poate avea şansa de a asista personal la unul sau două evenimente importante din oraşul său. Totul se opreşte însă aici. Pentru a se informa despre ce se petrece în jurul lui, omul modern are la dispoziţie o unică sursă: mass-media. La început au fost doar ziarele, apoi a apărut radioul, în ultimii treizeci de ani li s-au alăturat televizorul şi internetul, dând oamenilor iluzia unei bogăţii informaţionale şi a diversităţii de opinie.

„Majoritatea oamenilor sunt preocupaţi în mod obsesiv de necazurile lor personale, într-o societate terorizată de o violenţă explozivă, alimentată de mass-media şi sprijinită de o legislaţie incorectă. Ei nu au timp şi interes pentru viaţa politică şi, ceea ce este cel mai tragic, au fost şi sunt permanent condiţionaţi de francmasoni să creadă tot ce scrie în ziare” afirmă istoricul american Ralph Epperson.

“Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru echitate socială, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională a băncilor, care au decis crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Naţiunilor Unite, şi care împing lucrurile spre un guvern mondial, ce va pune capăt libertăţilor individuale. În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă din care, dacă va fi în stare să iasă, o va face cu sacrificii omeneşti şi materiale imense. Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice diavoleşti, care a început cu secole în urmă” scrie acelaşi Ralph Epperson în cartea sa: “Noua Ordine Mondială”.

În 1953 în timpul unui banchet de la New York Press Club lui John Swinton, decanul ziariştilor din America, i s-a cerut să ţină un toast în cinstea presei independente. Iată răspunsul lui: “Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarul la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru. Dacă mi-aş permite o părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să îşi vândă ţara şi neamul pentru pâinea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise. Suntem Hopa-Mitică, ei trag sforile şi noi dansăm. Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar nişte prostituaţi intelectuali.”

Nu este singura afirmaţie de acest gen, există multe altele.

„Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au asistat la reuniunile noastre şi şi-au respectat promisiunile de a păstra discreţia timp de 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul mondial, dacă am fi fost expuşi public pe parcursul derulării misiunii noastre. Dar acum lumea este mai sofisticată şi mai pregătită să accepte un guvern mondial. Suveranitatea supra-naţională a unei elite intelectuale şi bancare mondiale este în mod sigur preferabilă autodeterminării naţionale practicate în secolele trecute”
(David Rockefeller, preşedinte şi fondator al gupului Bilderberg şi Comisiei trilaterale, preşedinte CRE - Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations - CFR). Extras din discursul ţinut în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg la Baden Baden în 1991.)

“Măiestria noastră şi marea noastră misiune va fi deci aceasta: să împiedicăm ca din numeroasele vorbe rostite să fie auzite tocmai cele despre ţelurile noastre tainice. Căci dacă mulţi ar auzi vocea adevărului împotriva puterii noastre, atunci toată apărarea noastră s-ar dovedi inutilă şi ne-ar paşte pericolul ca toate popoarele să îşi scuture de pe ele jugul nostru. Fiţi vigilenţi, fraţi ai noştri, şi acţionaţi peste tot, ameţiţi-i pe duşmani, aiuriţi-le gândurile, astupaţi-le urechile şi orbiţi-le ochii, ca nicicând să nu vină ziua în care imperiul nostru mondial să se prăbuşească, căci noi l-am ridicat spre mărire şi el trebuie să se înalţe spre victorii viitoare, şi în sfârşit spre răzbunare împotriva popoarelor subjugate de pe întreg Pământul.”
(“Dear Telegraf”, Viena, noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)

“Marea forţă a ordinului nostru constă în caracterul său tainic; de aceea faceţi astfel încât să nu apară nicicând în public sub numele său adevărat, ci întotdeauna mascat de un alt nume, şi să sugereze cu totul alte îndeletniciri decât cele reale… Ca pas următor, cred că forma unei societăţi de cărturari ar putea fi un instrument adecvat scopurilor noastre… Prin introducerea unor societăţi de lectură şi a unor biblioteci, precum şi prin preluarea controlului asupra acestora, vom putea modela după bunul nostru plac opinia publică, şi anume implantând în cercurile respective ideile (principiile noastre) şi lăsându-le să îşi exercite influenţa la care oamenii vor fi receptivi…”
(Adam Weishsupt, fondatorul grupării francmasonice “Iluminaţii din Bavaria”)

“Pentru a fi stăpâni pe opinia publică trebuie să o aducem într-o stare de zăpăceală. Noi vom folosi presa ca să prezinte oamenilor ştiri diverse, încât ei să se piardă în labirintul acestor informaţii. Oamenii vor ajunge la concluzia că este mai bine să nu aibă nici o părere…”
(Protocoalele maeştrilor francmasoni)

“Întrucât noi suntem stăpânii presei şi noi avem puterea de decizie asupra succesului ei, nouă ne revine sarcina de extremă importanţă de a veghea ca acei oameni pe care noi îi considerăm periculoşi să nu poată răzbate în acele puncte de unde să poată vorbi maselor prin cuvinte răsunătoare sau prin literă tipărită. Astfel, trebuie să instaurăm o muţenie absolută şi o grijă permanentă de îndată ce se profilează un om periculos în rândul duşmanilor noştri.”
(“Der Telegraf”, Viena , noiembrie 1920, articol semnat cu pseudonimul Arthur Trebisch)

“Treaba noastră este nu să îi dăm publicului ceea ce el doreşte, ci ceea ce noi hotărâm ca el să primească.”
(Richard Salant, fost preşedinte al CBS)

“Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate? Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a lucrurilor?”
(Ralph Epperson, “The New World Order” – Noua ordine Mondială)

„Rolul presei:
- Concentrează interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relaţiilor sexuale mai mult sau mai puţin perverse, senzaţionalului şi faptului divers, astfel încât acesta să nu observe acţiunile guvernului;
- Împarte publicul în grupări ostile, exacerbând controverse minore (deviza francmasonilor este „Dezbină şi stăpâneşte”);
- Vorbeşte în cuvinte mari şi umflate despre democraţie;
- Arată risipa care se face în guvern (orchestrată anume) pentru a discredita guvernul şi a produce teama de inflaţie şi creşterea preţurilor;
- Încurajează greve şi răzmeriţe, încurajează dezordinea şi criminalitatea, dar şi atitudinea îngăduitoare faţă de criminalitatea guvernului.”
(Ralph Epperson, „The New World Order” – Noua Ordine Mondială)

Top Gandul

2009-04-10T13:03:00.000-07:00

Diaconescu a deschis cutia cu monştri: Magda Ciumac, Piticul porno,Sexy Brăileanca şi compania

Personaje “exotice”, Magda Ciumac, Stelian Ogică, Nikita, Naomi, Piticul porno ori Sexy Brăileanca fac deliciul tabloidelor şi televiziunilor. Prezenţa lor în studiourile şi paginile de ziar e sinonimă cu scandalul, cu şocul şi cu sexul. Potrivit psihiatrilor, majoritatea celor care populează peisajul otevist şi nu numai ar trebui să prezinte certificate de sănătate mintală inainte de a intra într-o emisiune. Spre amuzamentul publicului, ei sunt exploataţi comercial la ore de maximă audienţă de prezentatorii unor emisiuni care înregistrează audienţe uriaşe când îi au ca protagonişti. Scena în care luptătorul de K1, Anatolie Ciumac, intră în direct în studioul OTV încercând să-l bage într-un tomberon pe moderatorul emisiunii, Dan Diaconescu, a înregistrat, conform datelor furnizate de GFK România, la nivelul întregii populaţii o audienţă medie de 2.9 puncte de rating şi o cotă de piaţă de 15.9 %, fiind urmărită în medie de aproximativ 571.000 de oameni. În minutul de aur, la 22.33, emisiunea a fost urmarită de 1.388.000 telespectatori.

Aventurile Magdei Ciumac din timpul "răpirii", depănate în studioul OTV, i-au adus lui Diaconescu cifre record de audienţă: 2.7 puncte de rating şi 13.1 market share la nivelul întregii populaţii şi 1.4 puncte de rating şi 7.9 market share pe publicul comercial.

Memorabil a fost şi schimbul de replici dure între Nikita şi Eva Kent, în direct, la Un show păcătos. El a fost urmărit în medie, în ciuda orei târzii, de 536.000 de persoane la nivelul întregii populaţii. Ediţia din 3 februarie a înregistrat o audienţă medie de 3.6 puncte de rating şi 18.0 market share, în minutul de aur, 00.10, unul din patru televizoare fiind deschis pe postul Antena 1.

De pe urma personajelor precum Nikita, Naomi, Piticul sau Magda Ciumac, televiziunile câştigă nu doar audienţă ci şi bani. Peste 2,8 milioane de euro a încasat în medie Antena 1 doar cu emisiunea Un show păcătos în perioada 12 februarie – 12 martie. În aceeaşi perioadă, Diaconescu a obţinut, ptrivit estimărilor, peste 7,6 milioane de euro doar din publicitate.

De partea cealaltă însă, “entertainerii” susţin că nu se simt exploataţi, chiar dacă de cele mai multe ori nu primesc bani pentru prestaţiile lor. Mai mult, unii dintre ei afirmă că abia pot onora invitaţiile la emisiuni sau ofertele de angajare în televiziune.

Lansate în “garsoniera” OTV-ului, majoritatea personajelor au fost preluate ulterior şi de alte posturi tv precum Antena 1, Acasă sau Kanal 1 sau de tabloide.

Gândul vi-I prezintă pe cei care au scăpat din garsoniera OTV

Magda Ciumac – casnică

Margareta Asimnicesei Ciumac, născută în 1984, şi-a făcut debutul pe micul ecran la televiziunea lui Dan Diaconescu. În iunie anul trecut, soţia luptătorului de K1, Anatolie Ciumac, cunoscut drept Tolea, a susţinut că deţine informaţii despre dispariţia, respectiv uciderea unei avocate din Braşov, Elodia Ghinescu, acuzându-şi soţul de complicitate la dispariţia avocatei. Pentru mai mult de jumătate de an, Magda Ciumac a ocupat studioul OTV-ului şi a fost invitată în platourile mai multor televiziuni. Viaţa ei şi conflictele cu Anatolie Ciumac au devenit subiect de presă. Din cocktailul mediatic nu au lipsit dispariţiile şi răpirile, Magda Ciumac susţinând, la începutul acestui an, că a fost răpită şi sechestrată de fostul ei soţ, luptătorul de K1.

A rămas fidelă postului care a consacrat-o - OTV şi nu se consideră exploatată mediatic pentru că, declară ea pentru Gândul: “Dan Diaconescu este singurul om care îmi e pe plac.” Magda Ciumac afirmă că, pentru ea, “uşa OTV-ului e mereu deschisă”: “Sunt o valoare pentru postul ăla. Nu ştiu ce nu înţelege lumea. Asta e jobul meu şi e confidenţial.”

Stelian Ogică – om de afaceri

Cunoscut drept împătimit jucător la loterie, Stelian Ogică a intrat în conştiinţa opinie publice când a susţinut că este câştigătorul Marelui premiu în valoare de 1 milion de dolari la Loto 6 / 49. Ulterior, el a fost arestat pentru înşelăciune şi închis pentru doi ani de zile. După punerea sa în libertate, a continuat să-şi susţină nevinovăţia făcând plângeri împotriva procurorilor care l-au anchetat şi s-a adresat Curţii Europene de la Strasbourg.

Lansat de Dan Diaconescu ca personaj media, Stelian Ogică a fost adoptat rapid şi de alte televiziuni şi tabloide. Câştigurile sale la loto dar şi relaţiile şi scandalurile amoroase l-au păstrat pe Ogică în atenţia media. “Sunt un personaj, eu am o afacere – o firmă de curăţenie profesională, nişte terenuri, sunt un om normal”, declară el pentru Gândul. “De altfel, lumea ar trebui să înţeleagă că televiziunile sunt ale tuturor”, conchide jucătorul care, deşi susţine că lumea îl recunoaşte pe stradă şi îi cere autografe, nu se consideră vedetă. “Recunosc că e obositor, e stresant şi pe stradă, şi pe unde merg. Nu dau autografe, dar fotografii cu oamenii fac”.

Potrivit lui Ogică, televiziunile din România şi-l dispută. El susţine că a primit chiar oferte de a prezenta emisiuni tv. “Deocamdată am zis nu, am altele de făcut”, afirmă Ogică, care se simte momentan convenabil în postura de invitat. “Eu mă descarc acolo şi o fac de amuzament”, susţine Ogică care-şi dezvăluie şi oamenii de televiziune favoriţi – Dan Diaconescu şi Dan Capatos. El spune că odată la două săptămâni e invitat la emisiuni, ba chiar OTV-ul îl aşteaptă zilnic. Pentru prestaţiile sale, primeşte şi bani. “Nu de fiecare dată însă”, punctează. “S-a întâmplat să primesc într-o singură noapte şi 50 de milioane de lei”, susţine Ogică. “De multe ori însă, o fac pe prietenie, alteori de ruşine, sau o fac ca un schimb de experienţă”. Pe avantaj reciproc se bazează relaţia cu Diaconescu: “Avem un proiect împreună, aflat în stadiu de discuţie”.

Alina Plugaru – starletă porno şi bloggeriţă

“Am 20 de ani şi fac bani din sex. Contrar asteptărilor, nu sunt curvă. Sunt doar expertă în arta amorului, iar cei care au înţeles asta mă plătesc ca să le arăt ce ştiu. De obicei, joc în filme porno şi dansez în show-uri erotice. Numele meu: Alina Plugaru. A doua ocupaţie: sexexperta Libertăţii.”

Aceasta este descrierea Alinei Plugaru, pe site-ul unui tabloid la care starleta colaborează şi cu care are un contract de exclusivitate.

Născută la Vaslui în 1987, Alina Plugaru şi-a făcut debutul în industria filmelor pentru adulţi. În urmă cu doi ani şi-a anunţat intenţia de a face sex cu 60 de bărbaţi într-o zi, declaraţie care a propulsat-o în atenţia mass-media şi i-a atras supranumele de Regina porno. Recent, participanţii la un sondaj online realizat de Antena 3, au declarat-o femeia ideală, Plugaru devansând dive ale ecranului precum Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu.

Contactată de Gândul pentru a-şi explica ascensiunea, Alina Plugaru declară că are contract de exclusivitate cu Libertatea şi nu poate da niciun fel de declaraţie. “Ce nu înţelegi? “

Costin Mărculescu - artist

Proprietar al unui agenţii de fotomodele şi manechine care a dat faliment, Costin Mărculescu revine periodic în atenţia media, fie cu scandalurile cu tentă sexuală al căror protagonist este, fie în calitate de artist sau membru jurat al concursurilor de orice fel. Recent, Mărculescu şi-a prezentat la Antena 1 proiectele muzicale în care este implicat.

Israela şi Liviu – dansatoare şi om de afaceri

Povestea Israelei Vodovoz şi a lui Liviu Areteni a ajuns în atenţia opiniei publice în urmă cu doi ani când cei doi au format un cuplu, în ciuda diferenţei de vârstă considerabile. Şi-au declarat iubirea în faţa camerelor de luat vederi dar şi în paginile tabloidelor, iar în vara trecută s-au căsătorit, nunta celor doi fiind din nou subiect de presă. Cadourile pe care Israela şi Liviu şi le fac, achiziţiile şi actele de caritate ale celor doi îi readuc pe cei doi, periodic, în studiourile de televiziune.

Piticul porno (Iulian Barbu) - expert în aprovizionare cu piese auto şi filme pentru adulţi

Magazinerul de 1,30 m înălţime a urcat în ochii populaţiei după ce a scris istorie, devenind cel dintâi pitic porno al neamului. A avut ceva de împărţit – profesional, fireşte - cu Eleva porno, după care a ajuns invitat de bază la show-uri tv. Simpatizat de realizatorii care nu se tem de penibil, a fost invitat să-şi depene amintirile, să ţopăie în spinarea unor cântăreţi la emisiuni de divertisment, în general, să fie el însuşi. Ceea ce, contrar aparenţelor metrice, nu e deloc puţin lucru.

„Eu mă duc la emisiuni pentru că sunt invitat, nu mă autoinvit, să-mi fac publicitate, cum fac alţii, ca Nikita. Mă duc la oricine, dacă au plăcerea să vorbească cu mine. Mi s-a spus că voi fi luat la mişto, dar am zis «Asta e, dacă tot mă duc...». Dar n-a fost cazul, toţi cei care m-au invitat mi s-au părut respectabili.

Sincer, nu mi s-au dat bani, era şi culmea să cer, dacă tot eram în Bucureşti. Mi s-au dat, pentru transport, doar când am venit de la Craiova. De cerut n-am cerut niciodată. Dacă aş fi angajatul unei televiziuni, aş cere. Dar aşa, după ce că-mi fac imaginea, să mai am şi pretenţii?

Eu merg la emisiuni fiindcă vreau să ajung într-un serial, într-o emisiune de divertisment. Mă mulţumesc cu puţin. Iar lumea se uită la mine pentru că am flerul meu, sunt diferit de ceilalţi. La noi nu există decât un pitic porno. La o emisiune cu 9 actori porno normali nu se mai uită lumea, că e obişnuită. Dacă o să apară încă un pitic porno, bravo lui, cine poate să încerce. Dar o pitică porno nu-mi doresc, mie-mi plac fetele de 1,70 înălţime”.

Nikita (Mihaela Ispas) - „doamnă de cartier”, expertă în ciomăgeli şi scandaluri

Gata oricând să cotonogească o vedetă, pentru a-i deveni apoi bodyguard şi, fireşte, cea mai bună prietenă, Nikita şi-a câştigat notorietatea dând cu pumnul şi cu gura. Celebritate autodeclarată, fosta fată de cartier a făcut carieră la emisiunile mondene prin simplul fapt că e dispusă să se certe monstruos cu oricine, să inventeze orice despre toţi şi, cel mai adesea, despre ea. Limbajul pestriţ şi vocabularul minimal i-au asigurat un feed-back entuziast dinspre populaţia dornică de senzaţii tari şi vânătăi.

Naomi (Florin Moldovan) - expert în rateuri la festivaluri de muzică şi operaţii de schimbare de sex

De vreo 10 ani, fostul candidat la gloria muzicală îşi înceracă norocul la competiţiile de gen. Cum în domeniul sonor a avut un succes care tinde către zero, a optat pentru un altfel de spectacol: o schimbare de sex şi mărturisiri exhaustive despre preocupările proprii din zona prostituţiei internaţionale. Fire deschisă, a înfierat pe micul ecran tot felul de vedete neaoşe, atrăgându-şi antipatia lor şi, recent, o bătaie în centrul Bucureştilor, plus o frizură obţinută gratis, de la atacatori. Dezolat(ă), Naomi a hotărât să părăsească ţara care n-o merită şi să se stabilească în Italia sau Germania.

Sexy Brăileanca (Florina Mihăilă) - expertă în sex contra cost, varianta legală

A devenit interesantă pentru media după ce a declarat că are în portofoliu partide de sex cu 1.000 de bărbaţi. Actriţă oarecum porno şi aproape cântăreaţă, n-a ezitat să debiteze enormităţi în diverse contexte, conform propriei teorii: „În România, dacă nu spui prostii, nu se uită nimeni la tine”. Dezamăgită de reacţia maselor, Brăileanca e decisă să întoarcă spatele carierei din industria xxx, rezervându-se doar pentru cea xx: show-uri inofensiv-erotice.

„Pur şi simplu nu mai vreau să apar, m-am săturat de toţi nebunii şi toate frustratele care nu mai au loc de mine şi nu mă pot înghiţi nici cu o tonă de lămâie. N-am avut nici un beneficiu de pe urma acestor apariţii, nu m-au ajutat cu nimic. Nu pot să zic nici că s-a profitat de mine, mergeam la emisiuni pentru că îmi doream, nicidecum că m-ar fi forţat cineva. Dar n-am făcut niciodată bani din asta, n-am nevoie să mă întreţină nici un producător. Nici n-am cerut, nici nu mi s-au oferit. Mi se pare ok dacă pe alţii îi duce capul şi fac bani din emisiuni, bravo lor.

Eu nu mai apar la televizor, vreau să-mi văd de viaţa mea. Vreau să plec la mama, care munceşte în Italia, că mi-e tare dor de ea. N-o să mor de foame, o să fac animaţie şi show-uri erotice prin cluburi, abia aştept să vină vara, să dansez la Costineşti. Dar renunţ la emisiuni, poate cu timpul se va mai uita din prostiile pe care le-am zis. E adevărat ce-am spus, că aşa devii cunoscut, dar s-a cam exagerat cu toate astea”.

Monica Columbeanu - expertă în mariaje cu miliardari şi mondenităţi Întruchipare a „Visului românesc”, fetişcana săracă din Moldova a devenit cucoană la Izvorani. Căsătoria şi mariajul cu un bărbat cu 30 de ani mai în vârstă şi cu 30 de centimetri mai scund decât ea au făcut deliciul presei mondene în ultimii ani. Apariţie constantă în show-urile de profil, Monica are, încă, şi propria emisiune difuzată pe B1 Tv, în care echilibrează poveştile nu foarte măgulitoare din tabloide cu scene de căsnicie idilice.

Mariana Moculescu - expertă în divorţuri cu lături

Cunoscută pe merit drept „fosta soţie a soţului său”, Mariana Moculescu este un exemplu de dăruire: pentru bunul mers al show-urilor profilate pe tărăboi, şi-a bălăcărit exemplar ex-partenerul de viaţă (Horia Moculescu) şi fiica. A legat rapid prietenii cu alte specimene catodice de ultimă generaţie (Magda Ciumac) şi se pronunţă, cu promptitudine, în tot felul de speţe dramatic-conjugale.

Simona Sensual - expertă în ceva, nu se ştie exact ce

Mai întâi, a încercat să cânte. Unii susţin că a şi izbutit. Apoi a început să pozeze fără haine. Aici, reuşitele nu i-au mai fost contestate de nimeni. Pasul următor a fost să se certe cu nişte dudui la fel de faimoase, pentru dreptul de folosi numele de scenă care a consacrat-o. (Cum fetele activează sub indicativul Senzual, convieţuirea paşnică nu e imposibilă). A porcăit, ulterior, tot felul de realizatori tv care au avut neobrăzarea să n-o placă, pentru ca, în cele din urmă, să decreteze în direct, pe micul ecran, că poporul român e cretin. Cum să n-o iubeşti?

Vedeti originalul la http://www.gandul.info/actualitatea/diaconescu-a-deschis-cutia-cu-monstri-magda-ciumac-piticul-porno-sexy-braileanca-si-compania.html?3927;4064092

Miliardarul sarac

2009-04-10T09:07:00.000-07:00

Azi dimineaţă, nea Gigi s-a deşteptat cu două întrebări în cap. 1) Bă, cum poate Bănel să centreze atâta de prost şi 2) De când ceasu meu cu cuc piuie ca maşina poliţiei? La prima n-a mai apucat să răspundă, fiind prea ocupat cu întrebările ajutătoare de la a doua. Cum ar fi: De ce cameristul mi-a venit îmbrăcat ca trupele din Irak? De când bucătarul îmi mestecă în cafea cu o puşcă de asalt? Visez, sau în sufragerie am zărit militari? Uite ce faţă mirată are mascatu ăla, de parcă n-a mai văzut în viaţa lui plasmă de unşpe metri! După care i-a venit o idee şi-a întrebat: Ce căutaţi, bă, acilea? E! De când nea Gigi a devenit primul om care se conduce la puşcărie în Merţanu propriu, cu macatu pe locul mortului (“Liber dreapta, şefule!”), o grămadă de comentatori încearcă să răspundă la această întrebare. Mutaţi cu studioul în poarta marelui reţinut, îşi pierd vremea cu tot felul de scenarii politico-penitenciare când, de fapt, lucrurile sunt atât de clare. După dosarul Valiza, Portbagaju a căzut, cum se zice în fotbal, logic. Sigur, fiind vorba de nea Gigi, în fiecare din obiectele astea devenite nume de lucrare penală, nea Gigi a băgat cu totul altceva decât ai băga tu sau eu, dacă ne-am fi nimerit în locul lui – adică 1.800.000 de euroi şi respectiv nişte fraieri suficient de tâmpiţi încât să le treacă prin capetele alea proaste să-i fure lu Gigi maşina. Dar pentru atâta lucru să umpli omului curtea de dube? De ce atâta deranj când, pariez pe orice, avocaţii o să demonstreze fără dubiu că, până să apuce nea Gigi să formeze numărul de la poliţie, Zmărăndescu apucase să-i: prindă, bată, transporte, bată, aducă (în portbagaj) pe calea ce abună, bată, facă să recunoască şi să regrete fapta pe hoţii care într-un moment de rătăcire profesională îi furaseră Mercedesu. Ar fi o singură explicaţie pentru toată această “Răpire din Papuci”, organizată cu tămbălău de dimineaţă. Zic aşa: pe cash l-au luat, pe auto l-au luat; nu cumva fac antrenamente să-l apuce şi de imobiliare? Dacă asta vor să facă, nea Gigi poa să stea liniştit: nu văd cum ar fi tehnic posibil să vâri Pipera între coperţi de dosar.

Lui Gigi Becali i s-au înecat corăbiile în noroaiele din Pipera. Latifundiarul nu mai e steaua topului 300 a miliardarilor români, Steaua nu mai e în fruntea clasamentului şi nici n-are bani de jucători noi. Practic, Becali a trecut din stadiul de ha, „Bă, am 250 numai în Pipera, asta face 2 miliarde de euro!” la stadiul „ha-ha, nu mai am nimic, nu pot să vând nimic!” Prăbuşirea e atât de importantă încât va afecta mai multe sectoare ale economiei naţionale. Cel mai lovit e sectorul construcţiilor. Mai precis, al construcţiilor de biserici, pentru că „Războinicul luminii” a băgat până acum bani în peste 20 de lăcaşuri de cult, din Maglavit la Muntele Athos, din Washington la Bruxelles. Culmea e că dom’ Gigi face şi o victimă colaterală – Elena Udrea. Planurile blondei de la Palatul Victoria de a relansa turismul ecumenic vor fi susţinute de acum încolo mai mult cu rugăciuni şi mai puţin cu investiţii directe. Totuşi, ca întotdeauna, Capitala va suferi mai puţin decât provincia. Becali a donat Bisericii Ortodoxe două milioane de euro pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. După aia, simţind criza în oase, a considerat că mântuirea contului e mai importantă decât mântuirea sufletului şi a cerut banii înapoi. Preafericitul Daniel şi preafericitul său contabil i-au explicat că ce e dat e bun dat, apoi i-au bătut obrazul amintindu-i că l-au decorat cu „Crucea Moldova” pentru donaţie. Totuşi, unii preoţi sunt mulţumiţi. Nu numai slujitorii Domnului suferă din cauza căderii lui Gigi, ci şi cei de pe cealaltă parte a baricadei, ăia care mânuiesc banii (ochiul Dracului) prin cazinouri. Anul trecut, într-un astfel de stabiliment al pierzaniei, Becali a aruncat pe apa Sâmbetei spre Duminică peste 1 milion de euro. Acu’, să zică mersi crupierii la o amărâtă sută de mii.

De asemenea, Gigi Becali e cunoscut ca finanţator al Stelei şi ca finanţator cu Valiza al unor adversari ai adversarilor Stelei. Să le luăm pe rând. Steaua a terminat definitiv cu achiziţii exotice, tip Toja sau Dayro Moreno, ceea ce poate nu e un lucru rău. Jucătorii ăştia de milioane de euro se simt ca nişte peşti tropicali într-o baltă românească şi vor dispărea repede, că nu mai sunt euroalge. În rest, pe vremurile astea grele, valiza cu 1,7 milioane de euro de la DNA poate fi considerată un fel de depozit bancar sigur, dar cu dobândă zero. În campionat, sărăcia va fi mult mai mare, s-a trecut deja de la valize la serviete anemice. Probabil, ca să nu se prăbuşească piaţa de tot, oamenii de fotbal vor trebui să impună servieta minimă pe Liga I. Pe lângă acestea vor mai suferi mecanicii de Maybach din Germania şi cerşetorii români din Ghencea. Singurele care nu vor suferi vor fi televiziunile. Chiar dacă are miliarde sau milioane, vorbele lui Gigi sunt întotdeauna pe gratis.

Sursa: Marius Nitu/ Adrian Cercelescu

Maturi si borduri anticriza

2009-04-02T01:35:00.000-07:00

Indiferent cat de mult e criticata activitatea administratiei locale, un lucru este cert: avem borduri. Si nu orice fel de borduri, ci poate cele mai multe si mai masive borduri din Europa. Nu exista astfel de borduri in nici una din capitalele civilizate ale vestului si cu atat mai putin in orasele mai mici sau chiar in satele de pe malul nordic al Mediteranei. Din acest punct de vedere, avem cu ce sa ne mandrim. Suntem o tara care, dupa ce a produs Casa Poporului (o alta "minune" a utilitatii sociale), se lauda cu produsul si montatul de borduri.

Doamnelor si domnilor, mare galagie mare in sectorul 4 al Capitalei si nu numai, unde criza financiara inca nu a lovit domeniul constructiilor. Din contra, aici se consturieste din greu, de dimineata pana seara. Se fac parcari ca nu cumva ADP-ul sa ramana "crizat" si....se schimba bordurile, LUME! Se schimba bordurile care au fost puse acum 4 luni de zile. Aceleasi borduri care, anul trecut, au fost schimbate de 6 ori! Mai nou, acum nu se mai pune un singur rand de borduri...criza a lovit, strangem cureaua dar la borduri bagam tare ca mogulii betoanelor nu-si pot permite sa fie afectati. In parcarile noi care rasar prin fata blocurilor se constata existenta a cel putin doua randuri de borduri. Am intrebat intr-o zi un muncitor de acolo de ce se pun asa si el mi-a raspuns degajat: "Prima de Paste pentru parlamentari! ". Respectele mele...toti stim ce se intampla si ce facem? Muncim, in continuare, cu drag si spor pentru al nostru viitor, vorba tovarasului Ceausescu!

Cand vezi cat de multe alte probleme sunt prezentate de presa ca fiind presante si generatoare de complicatii sociale, nu poti sa nu te intrebi de unde vine aceasta enorma mobilizare in a crea proiecte de montat si remontat borduri intr-un oras care nu are drumuri, canalizare, parcuri, politie activa, scoli moderne, suficiente gradinite, ambulante si cate si mai cate. Cum de s-au ales bordurile dintre toate lucrarile publice care puteau fi realizate si care, de altfel, produc si beneficii colaterale pentru cei care le contracteaza? Si, mai mult, de ce clasa politica, societatea civila, presa si mediul de afaceri (altadata foarte activi cu totii in subiecte referitoare la gestionarea banilor publici) tac de luni intregi, preferand sa nu intre in acest subiect? La majoritatea acestor intrebari raspunsurile sunt in spatele unor oameni bine plasati, care fac parte din diverse grupuri de interese (probabil legitime, daca Traian Basescu nu le-a deconspirat pana acum) si care stiu foarte bine ca esenta unei lucrari publice bune nu este calitatea ridicata la un pret redus, ci tocmai invers: cat mai multe lucrari, eventual proaste, la preturi cat mai mari. Lupta anticoruptie a mult auto-laudatului DNA nu se indreapta si spre zona cheltuirii banului public in astfel de proiecte, pentru ca este mult mai complicat chiar sa faci anchete reale legate de oameni cu foarte putina notorietate decat sa gestionezi show-uri televizate despre politicieni celebri.
In afara de acest raspuns exista insa un altul, mai putin evident, dar care ofera o lectie foarte speciala despre Romania si evolutia sa postrevolutionara. Iar acesta spune ca e mult mai simplu sa faci borduri decat autostrazi. E mult mai fezabil sa tencuiesti bucati mici de beton decat sa angajezi lucrari ample, care implica echipe profesioniste de sute sau mii de angajati. Si care, decat sa fie date companiilor straine care exista si sunt dispuse sa faca sute de lucrari de anvergura in Romania (fiindca, slava Domnului, vor fi platite pentru asta), mai bine sa nu fie realizate deloc. Sa asteptam pana cand companiile care astazi pun borduri vor creste suficient de mult, vor avea suficienta experienta si anvergura pentru a putea construi singure autostrazi.
Acest tip de mecanism nu este unul nou si aplicabil doar la firmele de constructii. Il regasim in foarte multe alte domenii. Este rezultatul unui principiu clamat cu ardoare la inceputul anilor '90 si care cerea sa nu ne vindem tara. De ce? Pentru ca daca am fi facut-o, prin privatizare, romanii care aveau putere in perioada comunista si care doreau sa isi perpetueze acea putere printr-o pozitie economica de forta ar fi pierdut.
Intrarea prea rapida a capitalului strain in Romania ar fi compromis visurile de marire ale unei "elite" cocolosite de comunism si ar fi fortat-o sa functioneze inca de la inceput dupa regulile pietei. Iar rezultatul ar fi fost dezastruos pentru aceasta elita, fiindca doar foarte putini dintre toti acestia ar fi reusit sa devina magnati, milionari, mari oameni de afaceri, persoane influente, cu putere economica si politica in noua societate. Chiar daca un aflux de capital mai rapid ar fi dus la dezvoltarea mai rapida a societatii si la depasirea mai clara a trecutului comunist, elitele politice au convins populatia ca nu este nevoie de acesta. Ba mai mult, s-a mers mult timp pe ideea ca un aflux prea rapid de capital ar fi periculos. Consecinta: marea privatizare a fost amanata ani de zile, necesari pentru aparitia si consolidarea marilor capitalisti interni. Apoi, acesti mari capitalisti, creati aproape unanim in relatia cu statul, au devenit marii investitori interni. Intre timp, s-a permis si intrarea in Romania a fluxului extern de capital. Acesta a gasit insa aici o structura clara de oameni de afaceri, cu care a fost obligata sa colaboreze, fiindca aceasta stia regulile jocului si avea suficienta putere pentru a fi competitiva.
Ca de obicei, din aceasta ecuatie lipseste beneficiarul. Nu ma voi referi la popor, ci la societate in ansamblu. Aceasta, maturizata fortat dupa socurile parcurse, educata despre democratie pe baza unor reguli proprii, originale, confruntata si cu problemele globale care oricum o influenteaza, se gaseste astazi mult mai confuza si mai dezorientata ca oricand. Cand ti se spune ani de zile ca albul este negru si invers, chiar ajungi sa crezi asta. Si ajungi sa traiesti linistit intr-o tara care, desi nu are drumuri, isi monteaza cu frenezie borduri, considerand ca asta este normalitatea. Societatea politica s-a obisnuit sa defineasca alte prioritati decat exista de fapt, iar populatia s-a obisnuit sa le accepte. Exista o diferenta. In anii '90, aceasta obisnuinta a legitimat o clasa politica si un partid, strans uniti in jurul lui Ion Iliescu. In prezent, aceeasi preocupare de definire a unor alte prioritati, cu scopul de a amana proiecte absolut necesare pana cand baietii destepti din aceasta tara vor putea sa le puna in aplicare, nu va mai legitima o noua epoca politica si un nou lider. Ba chiar dimpotriva: astazi exista termen de comparatie, fiindca piata comuna in care am intrat inseamna ca exista si alti baieti destepti dispusi sa intre in Romania si fiindca bordurile nu pot sa ascunda mult timp lipsurile tot mai clare din modelul economic romanesc.

„Prioritatea zero a Guvernului este plata datoriilor către agenţii economici, pentru crearea de lichidităţi şi deblocarea pieţei“, declara preşedintele Băsescu acum două luni. Teoria era simplă: fabricile de maşini, tractoare, rulmenţi, pâine, chiloţi, creioane şi ce-o mai fi însemnând economia românească, sunt dopate cu banii statului care îşi achită rapid facturile restante. Apoi fabricile încep să duduie ca altădată, dau de lucru la lume, iar lumea cumpără iar maşini, pâine, chiloţi şi creioane. Imediat Emil Boc, premierul adjunct al României, a pus în practică indicaţia şefului cu atâta zel încât a ajuns să-i ameninţe cu demiterea pe ordinatorii secundari de credite din administraţia locală care nu dădeau destul de repede drumul la bani. Şi s-a dat drumul la plăţi până a rămas statul fără bani, dar va mai lua de la FMI. Din păcate, teoria asta de manual, corectă în principiu, a primit o lovitură în moalele capului prin publicarea topului 100 al firmelor care au făcut afaceri cu statul în 2008. Topul e atât de înţesat de firme de construcţii şi întreţinerea drumurilor, de firme de curăţenie, de pază, de consultanţă, încât ai putea jura că avem zeci de autostrăzi, restul fiind drumuri expres, şi nu facem altceva decât să le şamponăm şi să le păzim toată ziua. Practic, o mare parte din banii statului intră în borduri şi mături. Nu contează, în top e toată lumea bună. Nu lipsesc alde Căşuneanu şi Umbrărescu, vestiţii regi ai asfaltului, regi ai gunoaielor, ba apare şi un rege de tip nou – Florin Călinescu – medicul oculist al tancurilor armatei. Frumuseţea e că majoritatea au contracte pe termen lung, încheiate sub diverse guvernări. De exemplu, compania care face curăţenie în sectorul 1 din Capitală are un contract întins pe 15 ani în valoare de vreo de sector 250 milioane de euro. Scump, dar merită pentru că obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Situaţia se repetă şi în celelalte mari oraşe, că e plină ţara de edili gospodari care de abia aşteaptă să dea cu mătura şi să schimbe borduri. În plus, la fel se procedează şi prin marile societăţi de stat, de la CFR la TVR. Afacerea curăţeniei e minunată pentru că se folosesc consumabile, care de aia se numesc aşa, că se consumă. După aia poate DNA-ul să măsoare grosimea jegului? Nu poate. Oricum, un pionier în domeniu a fost Necolaiciuc, naşul CFR-ului. Omul a cumpărat trandafiri de un milion de euro pentru toate peroanele României. Când a fost întrebat unde sunt florile a răspuns simplu: „Trandafiri? Care trandafiri? S-au uscat!“ Cam la fel se usucă şi drumurile României, că şi asfaltul e un fel de consumabilă.

În concluzie, dacă statul nu ia la mână aceste mari contracte, dacă nu le „strânge“ puţin, plata facturilor va fi la fel de eficientă precum căratul apei cu un burduf găurit. La sfârşitul crizei nu vom avea pâine, nu vom avea chiloţi, nu vom avea drumuri, dar vom avea şi mai mulţi regi ai asfaltului care ne vor oferi borduri şamponate cu care să ne dăm în cap.

Ca sa nu mai spunem ca sunt si ingrozitor de inalte aceste borduri de-ti rupi masina in ele ... oare euro-parlamentarii nostri or avea ceva afaceri si cu service-urile de masini?

Sursa- Marius Nitu, Dan Sultanescu

Ce ar FI FOST daca.....

2009-02-12T15:26:00.000-08:00

Toata viata mi s-a parut ca cea mai mare greseala pe care o poate face un om este sa se agate continuu de trecut, sa uite ca traieste acum si nu atunci si sa proiecteze acest "acum" in viitor. Ce ar FI FOST daca.....asta e genul de intrebare care chinuie pe orice om la un moment dat, oricat ar fi el de tare.......de ce nu ne putem intreba mai simplu ce AR FI daca.....e o intrebare mai putin periculoasa, cauzeaza mai putine daune!

Cu totii facem greseli in viata pe care le regretam mai mult sau mai putin, scaparea noastra este, cred eu, sa avem taria sa recunoastem greselile facute si sa invatam din ele, sa nu le mai facem!E mai simplu sa spui si sa traiesti cu gandul...nu e vina mea, eu nu am facut nimic gresit....dar chestia asta, practicata in exces, duce la sindromul "marului stricat". Arata bine la exterior dar pe dinauntru e putred, macinat, ros.

Esti stapanul cuvintelor pe care inca nu le-ai spus dar esti robul celor pe care le-ai spus deja! Nu spune multe cuvinte din care sa se inteleaga putin, ci spune putine cuvinte din care sa se inteleaga multe!

In aceasta seara.....nu voi mai spune decat "IMI PARE RAU, IARTA-MA!" dedicat tuturor acelor oameni pe care i-am ranit, i-am jignit, i-am tradat, fata de care am gresit in diverse feluri! E incredibil cat de mult putem depinde unul de celalalt si totusi....cu cate rapiditate lovim in stanga si in dreapta. Sufletul omului e atat de putin fluid.....relatiile fundamentale ale omului sunt sursa celor mai violente conflicte!

Voi incerca sa fiu mai blanda cu cei din jurul meu, sa nu mai critic si sa nu mai ranesc lumea prin diverse mijloace pentru ca stiu ca, daca ma uit mai bine la mine insami, voi descoperi ca si eu la randul meu sunt o mare ticaloasa!

Memento mori

2009-02-07T09:45:00.000-08:00

Aminteste-ti ca vei muri! Pe un bloc din zona Sfintu Gheorghe-Universitate , e suspendat banner-ul din imagine. De acord cu ce spune, n-am nimic de obiectat. Ce n-am inteles e cine spune chestia aia. Eminescu sau Domnul Iisus Hristos? Si nici care dintre cei doi isi face reclama.
Amintiti-le voi asta celor care au luptat pentru a face lumea de azi o lume mai buna. Ce au facut ei de fapt? Au murit degeaba!Heil mein Fuhler!Asta ar trebui sa fie salutul de zi cu zi al oamenilor care fac parte din societatea contemporana.

Acuz societatea de genocid, mult mai grav decat Holocaustul,cel putin pentru mine. Societatea te omoara! NU! Societatea omoara tot ce e mai bun in tine! Societatea ucide acel copil din fiecare, ucide caracterele.Societatea te trimite sa stai in rand cu ceilalti. Sistemul e de vina, iar sistemul este format din oameni. Unii isi iau rolul mult prea in serios, isi iau munca de a distruge caractere ca pe o datorie divina.

Fie ca sunt profesori, politisti, politicieni, sau controlorii din autobuz toti se simt datori sa iti “faca educatie”. Toti stiu ce e mai bine pentru tine. Profesorii stiu ca stilul vestimentar nu este cel corect, ca lungimea parului nu este cea regulamentara. Toti trebuie sa fim imbracati in uniforme si sa invatam cat mai bine, trebuie sa urmam exemple ale pionierilor de acu’ 20 de ani. Trebuie sa fim “in rand cu ceilalti”. Trebuie sa renuntam la ce suntem noi pentru a deveni ce vor ei. Ei construiesc ziduri si noi visam la ciocane marsaluind.

Parintii stiu si ei ce e mai bine pentru noi, deoarece “ce se naste din pisica, soareci mananca”. Asa ca ei stiu mai bine ce ar trebui sa facem si ce nu trebuie sa facem. Dar din carbune apar diamantele, asa ca uneori aschia sare departe de trunchi.

Auzisem ca intr-un oras(nu mai stiu exact care) nu ai voie sa folosesti leaganele, toboganele sau balansoarele daca esti major, aceste delict deosebit de grav fiind amendat cu pana la 200 lei…Adica dau 2 milioane sa ma dau in leagan.

Societatea creste, evolueaza, acapareaza tot. Multinatonalele sunt la moda si “casual fridays“, joburile de birou, sacourile, pantalonii de stofa cu pantofi asortati si gentile diplomat. E la moda ASE-ul, Dreptul si BMM-ul(*Balet, management si marketing). E bine sa pleci in vacanta la bulgari, sau la greci. E bine sa iti iei masina, ca pe motor te ploua. Nu e frumos sa vi mahmur la munca. E bine sa ai relatii stabile.

Se uita lumea ciudat la tine daca dansezi pe strada. Se uita ciudat daca te vad cu sacoul pe umar si pantofii in mana plimbandu-te descult in ploaie. Avem norme sociale in ton cu moralitatea…cui?

Intr-o lume in care totul este relativ, noi trebuie sa fim relativ normali, sa ne afundam in mediocritate, sa fim niste “japoneji” niste robotei care sa faca in fiecare zi aceleasi lucruri. Cum era? ” Munca, fast food, fast food si munca.” ?

Nu suntem blonzi si nu avem ochii albastrii. Nu suntem inalti si solizi. Nu suntem roboti. Nu putem si nu vrem sa fim toti la fel. Nu sunteti nazisti, si aici nu e Sparta. Nu ne puteti forta sa intram in rand cu ceilalti…vorba aia “All in all you’re just another brick in the wall”. NOI NU!

Sunt 2 variante la modul cum au ajuns pe plaiurile mioritice, carpato danubiano si pontice unii conlocuitori de culoare…Una ar fi ca i-ar fi adus Stefan cel Mare ca sclavi, e mai mult o barfa, desi numarul de cazane din Moldova si acum este foarte ridicat. Alta ar fi ca acesti indieni la origine ar fi migrat cu caruta, piranda, acordeonul si speraclu din zona Indiana si Indoneziana.

In vremuri de demult erau lautari pe la curtile regale diferenta e ca acum si-au facut post tv si radio, deh… evolutia asta…

Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu sunt rasista, am televizor color(at).... Eu pun problema din punctul meu de vedere. O echipa de filmare din Franta (parca) sa faca un reportaj intr-un sat din Romania mioritica, sa vada cum se traieste la noi, daca scenele din Borat (urmeaza un articol si despre el) sunt veritabile sau doar show. Scenele prezentate dupa ce si-au recuperat camera de filmat au fost brutale. Pentru cei care au vazut “Hostel”, tineti minte scena cu copiii care erau ca niste piranha, exact aceiasi reactie au avut-o tiganii din acel sat.Au sarit la modul propriu pe acei jurnalisti si le-au furat camera de filmat, telefoanele mobile si portofelele. Jurnalistii au reusit la un moment dat sa dea de seful de post sa ii explice(probabil desenand) ce s-a intamplat, iar acesta i-a CONVINS pe tigani sa le inapoieze aparatura(banii … nu se mai gaseau)…Bineinteles pirandele cu explicatii ca puradeii se jucau, ca erau altii, nu de la ei din sat…etc. Ce a fost acolo se numeste talharie +/- vatamare corporala. Iar seful de post le explica acum jurnalistilor romani ajunsi acolo ca nu are ce face daca francezii nu ii pot identifica pe tiganii care i-au atacat…Sa cad pe jos in momentul ala! Nu sunt adeptul epurarii entice ( :-“ ) dar acolo trebuia intrat cu excavatorul si agatati tiganii de gratiile de la puscarie si apoi pusi la munca.

Asta e doar unul din multele capitole ale povestilor cu tigani. Fiecare stie cel putin una sau doua.

Ii inteleg pe saracii (inca) minoritari o duc greu. Au locuri gratuite la facultate iar eu trebuie sa invat 4 ani ca sa am sansa unui examen de admitere…ca sa nu mai spunem ca Partidul romilor sau cum s-o mai chema, mai vine adeverinte cum ca faci parte din minoritatea lor, chiar daca esti la fel de brunet ca Peter Schmeichel.

Va inteleg, va place muzica, dar nu in intersectii, nu vreau sa imi cantati in autobuz, nu vreau sa va aud ca voi n-aveti mama, n-aveti tata si ca sunteti facuti din flori…Poate din scoarta de copac ca aia e de culoare mai cacanie.

Am vazut cazuri absurde in care familii de tigani care aveau 3-4 masini de 50-100 mii euro si palate cu turnulete, primeau ajutor social deoarece nu aveau loc de munca si venit(official si legal) si primeau si alocatii pentru intretinerea copiilor pt ca aveau si cate 5-6 puradei…

In tabara de rromi de langa Roma, unde isi ducea traiul celebrul Mailat, tiganii spun ca nu vor sa vina in tara ca e mult mai rau decat acolo si ca in tara mor de foame.

Din partea mea ar fi ok sa muriti toti de foame, cat timp munca va este straina(cu exceptiile aferente). Auzeam un interpret popular Napoleon, cum argumenta existenta sa “daca romanul are de mancare, avem si noi” ! Sa nu ii deportezi in insula serpilor?!?

Nu sunt de acord cu minoritatile care primesc drepturi doar fiindca sunt mai putini, nu sunt de acord cu faptul francezii ii trimit inapoi in Romania si le dau bani sa vina. Nu sunt de acord ca ei sa primeasca ajutor din partea statului din moment ce nu au o zi lucrata in viata asta. Sunt toleranta, ii tolerez, nu ii lovesc cu masina pe strada, nu pun cainii pe ei, nu ii lovesc. Eu muncesc, le platesc lor ajutoarele sociale. Recunosc, sunt si romani in aceiasi situatie cu aceiasi moralitate si spirit civic. Dar la ei majoritatea este asa.

Vad prin Bucuresti multi tigani care lucreaza la curatenia spatiului public. Ii respect. E o meserie, ca oricare alta.Faci ceva inafara de o turma de puradei. Dar sunt muuult mai multi tigani la o periferie aBucurestiului in care din 3 blocuri de locuinte lucreaza 3 oameni…si media familiilor este de 4 membrii.

Trecand de la Adam si Eva catre teoriile darwiniste stau si ma gandesc, vorba unui prieten, ca eu si tiganul de peste drum ne-am tras din maimute diferite, si ca pe mine evolutia m-a coborat din pom, nu gravitatia.

Vreti egalitate in drepturi, castigati-o, vreti libertate, munciti, vreti fraternitate, aici mai aveti de asteptat 3-4 sute de ani si vorbim dupa aceea. Sunteti o rasa cu un trecut gri si un viitor fierbinte, chiar arzator… dupa parerile unora.
Eu de ziua mea vreau un tanc si 500 de drapele romanesti sa colorez in tricolor vreo 2-3 judete.

Nu sunt de acord cu faptul ca trebuie sa ma inteleg prin semne cu un cetatean de oricare etnie, nascut, crescut si (se zice) educat in Romania.Vreau sa mi se raspunda in limba in care pun intrebarea. Nu vreau sa ma simt strain pe strada in tara MEA! Nu vreau ca in tara mea sa existe un tinut special pentru anumite minoritati…Daca chiar vor…Pot sa faca cerere si sunt prima care le semneaza petitia pentru o rezervatie!

Nu vreau sa mai aud la televizor cum ca ziua de 1 Decembrie va jeneaza psihic.Nu vreau sa mai aud la Bruxelles cum ca tu nu reprezinti Romania, ci etnici maghiari.

P.S. Acest text contine pasaje preluate de pe un alt blog! Sursa: http://makavelliro.wordpress.com/

Visul american

2009-02-07T09:25:00.000-08:00

La acest capitol, am sa va rog sa-mi iertati limbajul...nu stiu cat de mult ma voi putea stapani! Adaptand o binecunoscuta reclama la spiritul pur romanesc--> "Americanii...de nepretuit.Pentru restul exista MASTERCARD!" Toti tampitii viseaza America cu ochii deschisi....taramul fagaduintei aka "land of all posibilities", CIA, FBI.......In America credeti voi ca umbla cainii cu colaci in coada....Vai, America.....va uitati la Donald Trump si va prostiti naibii de tot! Replica mea pentru voi.....remember TEO PETER?
Cum e America super putere cand altii ii duc razboaiele?Ce cauta romanii in Irak? Ce legatura are Romania cu razboiul de acolo?

Suntem fraieri ca ne implicam intr-o lupta care nu are nici o legatura cu noi. Mor soldatii nostri ca sa poata lua americanii petrolul din Irak. In momentul in care o rafinarie a luat foc, 4 contingente de soldati americani au fost trimisi sa stinga focul. Parca rolul lor era sa instaureze democratia in statul arabic.

Noi ca romani nu avem nici un motiv de a fi acolo, nu este razboiul nostru. Cati soldati romani au murit in misiuni de “pastrare a pacii” acolo unde americanii au inceput conflicte monstru? Iugoslavia (Kosovo), Bosnia, Afganistan, Irak. Nu e locul lor acolo.

Ajung la vechea vorba ca istoria se repeta. America nu s-a schimbat in ultimul secol. Ideologia “Big Stick” continua sa fie folosita si acum. Statele Unite se considera marea putere mondiala si marii diplomati si bagatori de seama.

Dar sa lasam asta deoparte. Nu ne obliga nimeni sa trimitem trupe militare in zone de conflict. Inteleg, diplomatia se refera la “o mana o spala pe cealalta” dar noi nu am fost niciodata ajutati. Trupele noastre ar trebui folosite doar in conflicte ce ne vizeaza direct. Dar nu, noi trimitem militari in zonele asiatice si arabice, cu echipamente precare si ARO-uri din ‘98.

Echipamentul unui soldat roman din afganistan cantarea 35 kg, iar echipamentul unui american doar 15. Imaginati-va misiuni de patrulare la 40 de grade si incarcat ca un magar. Suntem mercenari pentru cei cu mai mult tupeu si mai fraieri. Inteleg, soldatii americani sunt trimisi sub pretextul ca ajuta la eliminarea teroristilor, iar la nivelul lor intelectual nu le este greu conducatorilor sa le inoculeze fraierilor ideea ca sunt eroi. Nu e nici o diferenta intre atentatorii sinucigasi carora li se promite ca ajung in rai iar Mahommed ii recompenseaza cu glorie si multe fete virgine (!?!) si acesti soldati americani carora li se promit lauri de glorie… Sunt pioni in jocul economiei mondiale.

Noi suntem fraieri ca participam la jocul lor si mai rau le dam voie sa intre pe tabla noastra de joc. Remember Teo Peter?

MAKE LOVE NOT WAR!!!

P.S. Acest text contine pasaje preluate de pe un alt blog!Sursa : http://makavelliro.wordpress.com/

Outsourcing de sentimente

2009-02-07T09:17:00.000-08:00

Am citit acest articol undeva pe un blog si mi s-a parut genial!Mi-am permis sa il pun aici sa-l vedeti si voi.....este GENIAL!

“Common sense is the collection of prejudices acquired by age eighteen” - Albert Einstein 1879-1955.
Romania, tara asta frumoasa dar din pacate populata…

Vorbind obiectiv, ni-se fura sentimentul nationalist. Aici sau aici. Se incearca globalizarea in cel mai urat mod posibil, globalizarea nu mai inseamna doar McDonalds sau Coca Cola, acum inseamna ca cei puternici sa ii ingenuncheze pe cei slabi si sa le fure identitatea. Se folosesc din ce in ce mai multe “americanisme”, a trecut epoca boema cand limba franceza insemna eleganta. Acum facem “team-building-uri” nu se mai merge cu colegii la un fotbal. Avem “project manageri” nu ingineri sau sefi. Vallentine’s day si halloween, habar nu am ce inseamna, eu stiu de traditiile de Sf. Andrei. Cacat, ca daca nu te imbraci in vampir nu da bine-n discoteca, si cum sa faci “party” in club? “Sf. Andrei party” parca suna ca opincile Nike.

Nicolae Balcescu spunea ceva de genul: Romania nu duce lipsa de oameni destepti, ci duce lipsa de caractere tari. 100% corect si adevarat. Avem foarte multe valori, multi oameni inteligeni, dar foarte putini care sa incerce sa schimbe ceva. Mica spaga merge, intorsul privirii in alta directie si ignorarea problemelor sunt sporturi nationale.

Personal cred si sunt dispus sa imi accept criticile, ca ultimul om care chiar a incercat sa schimbe ceva in Romania, a murit in fata unui pluton de executie strigand “Traiasca Romania”

Nu vreau sa redeschid discutiile privind parerile impartite : a fost criminal de razboi sau erou national, dar voi enumera cateva aspecte mai mult sau mai putin stiute din existenta lui Ion Antonescu:
1 iunie 1946, maresalul Ion Antonescu, adresandu-se rudelor introduse in celula pentru ramas bun inaintea executiei, le-a spus: “sacrificiul si moartea mea, sunt sigur ca deschid mai bine ochii poporului roman . . . in care a fost prabusit si din care eu am vrut sa-l scap ducand lupta impotriva bolsevismului . . Tot pentru amatorii de istorie: La comanda foc, Maresalul isi scoate palaria si striga “Traiasca Romania” . . . Dupa prima rafala s-au prabusit toti patru la pamant. Deodata Maresalul se ridica in picioare si striga: “Mai trageti, canaliilor, ca nu am murit, nu sunteti in stare sa ma omorati asa usor”. (Plutonul de executie era un detasament de gardieni publici, elemente comuniste imbracate in uniforma de gardieni). Se mai comanda o rafala, se prabuseste din nou. Medicul legist constata ca toti traiesc. Se hotaraste ca comandantul sa-i suprime cu revolverul. Acesta trage in Maresal si apoi in ceilalti, 14 gloante. Medicul se apropie iarasi si constata ca toti traiesc. Se mai trage o rafala cu armele, in ei, desi sunt cazuti jos, pana isi dau sufletul. In momentul cand au inceput rafalele, adevaratii ostasi care erau de garda la inchisoare si la poligonul de tragere, pe mare raza, si-au scos sepcile de pe cap cu mana stanga, iar cu dreapta isi faceau cruce. La toti le curgeau lacrimi din ochi.

Istoria Romaniei spune ca “Antonescu a fost un nenorocit ca nu a semnat pacea si a intrat in razboi cu US si UK.” Dar cum poti semna o pace cand adversarul care iti cere pacea te ataca? Maresalul dorea sa faca pacea, dar nu neconditionata. Daca Mihai I nu l-ar fi arestat pe Antonescu pt motivul ca “Prea ne tine asta sub papuc” alta ar fi fost soarta Romaniei cat si a unei parti din Europa acum fosta comunista. El inainte de a fi arestat, pregatea o ultima linie de front. Avea 500.000 soldati romani, si un batalion de unguri. Soldatii romani aveau ecipament german. Linia de aparare urma sa fie Namoloasa Galati Braila. Inainte de a parasi acea linie de front, Maresalul ii spune in mod profetic unui general ungur: Daca rusii trec pe aici Romania va fi pierduta pt totdeauna! Apoi a plecat la Palat pt a negocia chestiuni cu privire la pace. A fost arestat, si nimeni nu a mai tinut calea rusilor. In acel moment M.S. Mihai I a pierdut Romania pt totdeauna. Pt Inalta sa Tradare a primit ordiunl Victoria de la Stalin, iar el la randul sau a decorat cativa lideri comunisti.

În iarna anului 2006, Curtea de Apel din Bucuresti anunta o decizie istorica: exonerarea maresalului Ion Victor Antonescu pentru crime împotriva pacii. Magistratii au hotarât ca sprijinul acordat de România Germaniei naziste în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost legal.
Decizia de achitare privea acuzatiile privind colaborarea militara România - Germania în cadrul Aliantei Tripartite si agresiunea armata împotriva Uniunii Sovietice. Se specifica faptul ca situatia internationala din anul 1940 justifica obiectiv intrarea în razboiul de aparare preventiva împotriva Uniunii Sovietice, astfel ca articolul 3 al Conventiei din 1933 pentru definirea agresiunii nu se aplica.
Concret, Antonescu si o parte din membrii cabinetului sau au fost absolviti de infractiunile specificate în Decretul Lege datat 1945, pentru urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii si de crime de razboi, si gasiti vinovati în 17 mai 1946 de „Tribunalul Poporului”.
Pedepsele variau de la 10 ani de închisoare pâna la pedeapsa cu moartea.
Rusia, prin Ministerul de Externe, a aratat ca se simte lezata de hotarârea Curtii, o insulta pentru memoria victimelor celui de-al Doilea Razboi Mondial, si „o încercare de a revizui rezultatele razboiului”.

Este cel care a formulat planurile de aparare a Moldovei, în încercarea de a contracara invazia trupelor germane, în cea de-a doua jumatate a anului 1917. Asa cum se stie, restul României se afla sub ocupatia germana înca din 1916. Reusitele militare i-au construit lui Antonescu reputatia unui comandant militar de exceptie, pragmatic si dur, iar faptul ca a fost supranumit Câinele Rosu nu a mirat pe nimeni.
Când pacea a luat locul razboiului, a fost trimis în Franta si Marea Britanie, ca atasat militar, (1922-1926). Întors în România, a condus Scoala Superioara de Razboi (1927-1930), apoi a fost numit Sef al Marelui Stat major al Armatei (1933-1934) si Ministru de Razboi (1937-1938). Regele Carol al II-lea l-a numit prim-ministru în toamna anului 1940, când România fusese ciuntita deja de Basarabia, nordul Bucovinei - cedate URSS -, si nordul Transilvaniei, cedat Ungariei. Dupa doar doua zile în functie, Antonescu l-a silit pe rege – considerat vinovat de pierderea tuturor teritoriilor - sa abdice si sa paraseasca România, lasând în urma un mostenitor prea tânar si lipsit de experienta, regele Mihai I. Acesta a detinut un rol pur decorativ, de la bun început: Antonescu s-a autoproclamat Conducator si a preluat în întregime puterea.
Pus în situatia de a alege un aliat, dintre Germania care ameninta din vest, URSS din est si Bulgaria din sud, Antonescu se împrieteneste cu Germania lui Hitler, sperând sa recupereze teritoriile anexate de URSS. Hitler îi garanta ca teritoriile ramase între granitele României nu erau amenintate, în schimbul petrolului românesc mult-dorit. Conducerea lui Antonescu si Alianta cu Germania nu au fost însa pe placul clasei politice românesti, prin urmare singura formatiune care si-a asumat participarea la guvernare a fost Garda de Fier.
Astfel, România devenea stat national legionar.
Pe de o parte, Antonescu dorea sa controleze mai mult Legiunea. Pe de alta parte, aceasta dorea un rol mai important în cadrul guvernului. Consensul a lipsit, spiritele s-au încins, iar în ianuarie 1941, se întâmpla Rebeliunea Legionara, înabusita în fasa. Garda de Fier a fost scoasa în afara legii, iar liderii acesteia – arestati.
În vara aceluiasi an, Armata Româna, alaturi de Wehrmacht, ataca URSS si realipeste Basarabia si nordul Bucovinei. Cucereste Odessa, iar Antonescu ordona executarea evreilor si comunistilor din oras, ca represiune a exploziei în care cladirea Statului Major românesc a fost distrusa. Încurajat de victorii, Antonescu avanseaza mult în teritoriul URSS, manevra care a dus la noi dezaprobari în rândul politicienilor si militarilor români, de la membrii Marelui Stat Major pâna la soldatii de rând. În acest timp, Antonescu se autoproclama maresal.
Din 22 iunie 1941, trupele române se luptau în Uniunea Sovietica cu pierderi însemnate. Maresalul Antonescu spera sa opreasca înaintarea sovietica pe un aliniament fortificat din Moldova, pentru a negocia un armistitiu favorabil. Înfrângerea Armatei Române la Stalingrad, în 1943, îi scade însa dramatic popularitatea, pierderile de vieti omenesti fiind semnificative: peste 180.000 de morti, raniti sau disparuti. Dupa Stalingrad, sovieticii au preluat initiativa strategica, iar pe 20 august 1944 au spart frontul la Iasi-Chisinau. Maresalul realiza în sfârsit ca sansele de izbânda sunt minime. Din acest moment, diplomatii români s-au straduit sa încheie pacea cu Aliatii, dar negocierile nu au dus la un rezultat satisfacator.
De aici, parerile istoricilor sunt împartite: unii spun ca a refuzat sa îsi schimbe pozitia si sa ceara un armistitiu, datorita simtului onoarei si al lipsei de pricepere politica.
O telegrama datata 22 august 1944 ar demonstra însa ca maresalul intentiona sa semneze armistitiul cu Puterile Aliate. A fost însa prea târziu.
De asemenea, conducatorul misiunii militare românesti pe lânga Wehrmacht sustinea ca Antonescu i-ar fi spus: „Eu ma duc la Grupul de armate general Friessner, iar mâine sau poimâine vin la Bucuresti sa raportez regelui si sa-i predau puterea.”
Alti istorici afirma chiar ca maresalul urma sa se deplaseze în ziua de 24 august 1944 pe linia frontului tocmai pentru a supraveghea personal aplicarea armistitiului. URSS nu îsi putea permite însa sa îsi piarda influenta în România printr-o simpla semnare a pacii.
Ca atare, în urma presiunilor sovietice si a partidelor politice, la 23 august, când trupele sovietice patrund în România, regele Mihai I îl convoaca pe maresal la Palat pentru a-i cere sa încheie armistitiul imediat. Refuzat de seful guvernului, suveranul îl demite si îl aresteaza, facându-l responsabil si de moartea a 250.000 de evrei si a altor 25.000 de romi. România întoarce armele împotriva Germaniei hitleriste si pierde, totodata, o parte din Bucovina, mai mare decât cea cedata în urma ultimatumului din 1940, si Tinutul Herta.
Dupa arestare, Antonescu a fost tinut în închisorile sovietice timp de doi ani. A fost readus în tara doar pentru a fi judecat si condamnat la moarte de instanta Tribunalului Poporului, la 17 mai 1946. La 1 iunie, a fost executat la Jilava, alaturi de colaboratori ai sai. Înainte de executie, maresalul a exclamat „Istoria ma va judeca!” Si, asa cum s-a vazut, istoria, justitia si urmasii îl judeca si astazi.
În seara zilei de 23 august 1944, regele Mihai anunta la radio Bucuresti iesirea din razboiul alaturi de Germania nazista si alaturarea tarii noastre la Coalitia Natiunilor Unite. O rasturnare de situatie care a influentat cursul conflagratiei mondiale si al istoriei României, o adevarata catastrofa pentru Hitler. Pe lânga pierderea petrolului românesc, tot flancul sudic german a fost dat peste cap. Unii istorici apreciaza ca actul de la Bucuresti a scurtat razboiul cu sase luni. Guvernul Radescu a demisionat la câteva luni de la semnarea armistitiului cu Natiunile Unite si la Bucuresti s-a impus, cu sprijin sovietic, un regim pro-moscovit. Artizanul loviturii, regele Mihai, a fost nevoit sa abdice si a plecat în exil timp de decenii.
Ulterior, istoria a fost falsificata grosolan. Comunistii nu au jucat un rol important în evenimentul de la 23 august 1944. Asta nu i-a împiedicat însa sa confiste actul de la 23 august în folos propriu. De la „insurectie armata”, evenimentul a fost denumit „revolutie de eliberare sociala si nationala antifascista si antiimperialista”, iar regimul comunist si-a arogat timp de peste patru decenii paternitatea actului istoric.
Antonescu i-a spus lui Hitler ca „nu îl intereseaza ideologiile, ci interesele superioare ale patriei sale”. Ca un bun conducator, s-a consultat cu liderii altor partide politice, ceea ce într-un guvern fascist nu se întâmpla. Dr. Goebbels scria în jurnalul sau, în februarie 1941: „Antonescu guverneaza cu ajutorul masonilor si al dusmanilor Germaniei. Minoritatile noastre sunt asuprite. Reich-ul si-a dat atâta osteneala pe degeaba…” Mai mult, Antonescu nu era de acord cu tendintele de purificare ale lui Hitler, iar evreii din România nu au fost trimisi în lagarele germane. Pe de alta parte, deportarile si executiile cerute de maresal ar fi fost de fapt de natura economica, ponderea evreilor în economia nationala fiind importanta.

Concluze nu trag, in schimb va mai dau ceva de “digerat” : Balcescu.

O naţie nu se poate mântui decât prin sine însăşi.

Viaţa nu merită trăită, dacă e trăită în genunchi în faţa altora.

Ne pierdem in valorile altora, promovate prin toate canalele media. Stim cine e Bruce Willis, dar nu mai stim exact in ce film a jucat Ilaron Ciobanu. Toti stiu de Frank Sinatra dar putin stiu ce voce a avut Stefan Iordache.

Suntem manipulati de minoritati etnice, tiganii fura si omoara iar apoi se strang 100 si tipa ca politia ii omoara, fostul ministru al telecomunicatiilor Zsolt Nagy hotaraste “rebranduirea” siglei postei romane si scoaterea drapelului de pe stema. Asta doar in judetele Brasov, Harghita si Covasna. Apar la televizor istorici de etnie maghiara si afirma ca pe ei ii “jeneaza psihologic ziua de 1 Decembrie, o sarbatoare extremista a romanilor”. Ii deranjeaza numarul de drapele tricolore de pe strazi. As vrea, asa cum mi-se cere sa aleg unde as vrea sa imi redirectionez 2% din impozitul platit, sa mi-se dea sansa sa aleg unde se duce si restul de impozit…restul de 98% l-as trimite catre educatie, catre pensionari….Se pica bacul in masa in judetele maghiarizate, bineinteles ca disciplina cea mai problematica e Limba si literatura romana…Se dau mai multi bani la autostrazi decat la educatie…as vrea eu sa imi fac planul de dezvoltare al tarii…sa hotarasc eu….4 km de autostrada sau minim 100.000 de locuri in plus in caminele studentesti.

Nu ma enervez repede, dar haideti sa va povestesc o campanie electorala din judetul Brasov.

Vine presedintele consiliului local(nu ii spun numele ca sa nu il fac de cacao) a inceput sa construiasca pentru o comunitate de tigani de langa Brasov, BLOCURI…incercand astfel sa mute tiganii din case in apartamente. Problema intervine in momentul in care pentru un apartament de 2 camere, chiria lunara era de 100lei. Sa nu iti cam bagi picioarele si alte organe mai populare in ea de politca?!?! Sunt studenti care se lasa de facultate pentru ca nu isi permit chiriile, sunt atatia studenti care lucreaza noptile sa poata plati chirii de 500 de euro, iar tiganul sa primeasca pomana? Pentru ce? Ca e (inca) minoritar???

Inca e Romania mea, si a celor cateva milioane de oameni care nu sunt indoctrinati sau ignoranti…Nu o sa accept sa mi-se ia ce e al meu. Drapelul, limba, identitatea si valorile nationale.

Traiasca Romania Mare!

Sursa : http://makavelliro.wordpress.com/

A ce miroase copilaria ta?

2009-02-07T08:54:00.000-08:00

Primul gand al meu cand aud de copilarie fuge la napolitanele Kukuruku, cu surprize, pe care le lipeam intr-un album. Apoi vine mirosul ceaiului de dimineata la gradinita, servit in cani de tabla,mirosul de plastilina. Copilaria miroase a Pepsi la sticle de 0,5 returnabile, baut la chioscul de langa scoala. Miroase a serbet si a COMPOT DE ANANAS.Miroase a Eugenii si biscuiti populari....PETIT BEURE parca cu lapte. Mere galbene, mere padurete si gutui, struguri aproape copti din via vecinului.Inseamna “tara,tara vrem ostasi”, inseamna joaca "de-a v-ati ascunselea" prin cartier.Inseamna un joc de table sau sah in casa scarii, pe timp de vara, singurul loc racoros in care avem acces. Miroase a gume Turbo, a mingi din plastic care nu puteau fi vulcanizate nicaieri, a Ping-pong in spatele blocului, campionate care tineau cate 7 ore pe zi…Miroase a Mash, Dallas, Genius, Snap, Nana, Kelly Family, Dj Bobo, mIRC, kiwi, avocado, batoane de ciocolata KISS, sucuri la dozator, bomboane Bonibon si M&M, Coco Jumbo.
Copilăria miroase a plăcintă cu mere şi scorţişoară, a cozonac fierbinte, a iasomie şi zambile, a omletă cu mărar şi a mere coapte…Miroase a pistoale cu apa, a sucuri TEC, a oua KINDER, a jocuri TOMAPAN, flori, fete si baieti, sticlute cu apa si sapun din care faceai baloane, a parcuri de distractii cu calusei......si lista poate continua....aaaaa si desenele sau emisiunile pentru copii....ce misto erau maratoanele de Tom si Jerry, Donald Duck, Sailor Moon, Tweety....Abracadabra si Abramburica....Alba ca zapada, Cartea junglei, Regel Leu, Frumoasa si bestia

Azi, copilaria inseamna iPod, PlayStation, plasme, 5.1, telefoane mobile cu camere de n-spe mii de megapixeli, Nike, Adidas, Zvarovski, harfe, fite si figuri, Jetix si Animax, muzica....de duzina, emisiuni ala Moni Columbeanu si lista poate continua........Evoluam si evoluam si intr-o zi o sa ne trezim parosi intr-un copac cu un ciorchine de banane langa noi si o sa zicem “la naiba, o luam de la capat” !

Sursa: http://makavelliro.wordpress.com/

Campanie anti-prostie

2009-02-06T11:21:00.000-08:00

Vad atata prostie in jurul meu incat ma sperie. Vreau sa cred ca pot face ceva in privinta asta. Motiv pentru care, incepand de azi imi doresc sa pornesc o campanie anti-prostie. Haideti sa vedem ce se intampla daca timp de o saptamana.....pur si simplu dam un shot-down la televizor si nu ne mai uitam la nimic. Eu nu ma mai uit la TV. De multa vreme. A devenit groteasca ideea romanului de divertisment si ciudat gustul jurnalistului care nu mai gaseste senzationalul decat in fetite care devin mame la 11 ani, betiile crunte ale unor anormali care sfarsesc violand batrane, ucigand fosti parteneri de pahar sau jefuind case de schimb valutar… si multe altele din categoria "ca la noi, la nimeni altcineva".

E incredibil cum nu mai poti butona amarata aia de telecomanda fara sa te ingrozesti de directia deloc potrivita spre care se indreapta lucrurile si sa te intrebi in ce fel de lume te pregatesti sa cresti un copil.

O fi de la televizorul meu sau asa se vede si de la voi ? Ce ziceti ? Sa-mi iau “plasma”, ca se vede mai bine ? Imi e teama ca arunc banii degeaba…

Lupta pentru audienta va naste monstrii intotdeauna, comercialul o sa inghita orice urma de gust, de bun-gust si orice bun arbitru de mahalagisme se va putea intitula “moderator”.

Tanarul devorator de “na’ mah ca se poate si mai rau ca la noi” va urmarii cu constiinciozitate fiecare episod jucat de specimenele cu pretentie de “vedeta” dispuse sa-si spele oricand lenjeria murdara in public. Dupa ce si-au cumparat-o cu public, au patat-o cu martori , vor purcede vizibil afectati si la spalarea mizeriei care nu trebuia sa paraseasca initial peretii bucatariei… Sau ma rog, ai dormitorului.

Dar cel care trebuie condamnat este cel care cumpara, nu cel care incearca sa vanda. Au vazut ei ca daca se iau la harta Nikita cu Marinela Nitu si cu Naomi se si incing firele de cablu, hopa si prezenta domnitelor pe jumatate din posturile de televiziune. Ca deh, s-au asezat toate gospodinele la teveu si trebuie alimentata cu ceva si barfa de a doua zi de la cafea. Si de la coafor…

Si asa se face educatie in masa populatiei incadrate generic la “gura- casca” , oameni ocupati cu holbatul la stirile second-hand si care isi cresc fetitele in spiritul “Cand cresc mare vreau sa fiu ca Moni Columbeanu” . E trist, ca majoritatea lucrurilor adevarate, insa prea putine lucruri mai pot fi schimbate pentru ca vorba lui Voda “ Prosti, dar multi!”

Le doresc sincer probleme tehnice maxime furnizorilor de televiziune prin cablu, fie chiar si numai pentru o zi , ca sa se mai duca romanul si la o plimbare, un teatru, un film,la cinematograf.

Sa vad cati mor fara stirile de la ora 5, fara telenovela Magdei Ciumac, fara manelarie dizgratioasa promovata onorific de Pro(st)TV si fara interminabilele certuri politice…
Si, la urma urmei, sa nu uit la multumesc crizei financiare. Din cand in cand, cand mai pornesc televizorul, in sfarsit vad filme cu reclame si nu reclame cu filme.
Viva la revolucion!

P.S. AM RABDARE CAND VINE VORBA DE PROSTIE, INSA NU CU CEI CARE SUNT MANDRI DE EA!!!LUCRURILE NU SUNT GREU DE FACUT!GREU ESTE SA TE PUI IN STAREA DE A LE FACE!!!

P.S. Acest text contine pasaje preluate de pe un alt blog!

Esenta continutului

2009-02-06T11:01:00.000-08:00

Un tinar novice si un calugar se plimbau prin gradina manastirii, citind si comentand impreuna diferite pasaje din Biblie. La un moment dat au simtit nevoia unei tigari, dar, nestiind daca incalca vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarit sa ceara, dupa masa, permisiunea parintelui staret. Cand s-au intilnit a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea novicelui:

“Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?”

“Nu stiu… Tu ce i-ai spus?”

“I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc Biblia.”

“Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc Biblia in timp ce fumez”.

Jos cenzura, sus democratia

2009-02-06T09:20:00.000-08:00

Romania este un stat democratic. Mai bine zis, se vrea a fi un stat democratic. Unde mama masii e democratia? Spunem cuvinte mari pe care insa nu le intelegem. Asta este prostia romanului. Un stat democrat nu poate exista laolalta cu unul in care exista cenzura la cel mai grosier nivel posibil. Ne credem intelectuali - CNA-ul romanesc are nevoie de aprobare de la o instanta mai europeana ca europenii pentru a hotara ce au voie sa vada copii, ce-i drept in general ( psihologic vorbind ) varsta asta a copilariei nu difera mult de la o tara la alta, DAR fiecare tara stie mai bine cu ce probleme se confrunta la nivel juvenil. Poate in tarile “civilizate” acolo unde fiecare copil are o bona sau o ingrijitoare permanenta, copii au alt stil de viata si educatie, dar la noi cei care cresc cu cheia de gat privesc altfel realitatile cotidiene. Noi avem capsunarii nostrii care isi lasa copii cu bunicii sau rudele care nu au timpul sa ii supravegheze constant si sa filtreze ceea ce copii vad si pot imita. CNA-ul in Romania are aceeasi eficienta cum are un ficus la oxigenarea unei hale industriale.Mult prea multe mizerii ajung pe ecran in fiecare zi, fara a avea un minim continut, macar de bun simt ca sa nu cer prea mult si anume cultura. Cica romanii trebuie invatati sa citeasca.Eu nu sunt de acord! Romanii trebuie sa fie invatati CE sa citeasca. Nu orice mazgalitura pe o foaie inseamna arta. La fel si cu emisiunile tv…Mare parte promoveaza exemple de incultura, de prost gust si de excentricitate doar de dragul ratingului. Incepand cu familia columbeanu care debordeaza de ignoranta si incultura, talk-show-uri cu si despre trenduri in haine, in sex , in masini si culori de par, promovarea high-life-ului sau pur si simplu umor de 2 lei ( creerea unor “scenete” in care singurele replici sunt bancurile vechi antice si arhicunoscute) . Cu aceasta ocazie doresc sa urez pene de curent si sper faliment urmatoarelor televiziuni :

- Pro TV pentru geniala idee de a tiganiza telespectatorii prin emisuni foarte culte, interviuri cu Gigi, Minune , Salam si Pateu, pentru ca a avut ideea absolut fantastica de a canta imnul “Desteapta-te romane!” in tiganeste, in ritm de manele si in ritm de hip-hop, mai lipsea in ungureste si facea Vadim macel.

- Otv ( a se citi zero teve) pentru programele de maxim interes si calitate, inunda-v-ar vecinii.

- TVR pentru faptul ca au considerat ei ca ar trebui demisi cei care au difuzat filmul flagrantului lui Remes…

-Taraf TV si Etno… pentru voi e rubrica speciala.Scrisa cu cheia pe mercedesul ( chiu saptele) nou al lui guta sau salam minune.

Marcam desenele cu Tom si Jerry ca fiind necesar acordul pariental???? Dar la stirile de la ora 5 de ce nu mai exista nici un fel de marcaj? Ce sa inteleaga bietul copil daca prinde stirile? Ca in lumea asta nu exista decat prostie( si ca se si face bani din asta), numai violenta (deci si el la randul lui trebuie sa devina violent ca sa fie "in tendinte").....da, al naibii model educativ! Stirile sunt un must-have pentru copii, Tom si Jerry....mai vedem!

Daca si astea sunt violente eu ma duc in Congo! V-a venit si voua ideea cum ca Donald daca nu are pantaloni promoveaza sexualitate perversa si inclinatii spre exibitionism?!?! In numele tuturor fanilor acestor desene animate (care intretimp nu mai sunt “politically correct”) va urez MULTE COJI DE BANANE PE JOS CA SA ALUNECATI SI SA CADETI !!!

Cu alte cuvinte, copii crescuti cu cheia de gat nu prea mai au tabuuri, au notiuni mai mult decat elementare despre sex, violenta o percep de la televizor la orice ora din zi si din noapte, din jocuri si de pe internet,nu mai sunt asa de inocenti cum considera CNA-ul. Pe langa faptul ca nu au notiuni elementare de sociologie, nici macar nu au competenta de a discerne ce informatii ar trebui sa acumuleze copii si pe ce canal.Emisiunile culturale sunt mult prea “stufoase” si se adreseaza unui segment mult prea exclusivist, pe cand emisiunile de divertisment ajung sa aiba un limbaj suburban si mesajul transmis ajunge sa fie unul distructiv pentru un caracter in formare. Ispita, dulce ispita, multumim CNA-ului ca vegheaza asupra copiilor nostri!!!!!!

P.S. Acest text contine pasaje preluate de pe un alt blog! Sursa: http://makavelliro.wordpress.com/

Tribute to the world beneath

2009-02-06T08:02:00.000-08:00

Versurile vorbesc de la sine....

Marile enigme ale lumii

2009-02-03T18:25:00.000-08:00

Poate nu sunt chiar enigme, poate s-au facut descoperiri dar pentru mine raman in continuare enigme.....oricine detine informatii care ar putea sa-mi elucideze misterul din capul meu vizavi de aceste subiecte e liber sa le impartaseasca cu mine, alaturi de toata recunostiinta mea!Stateam de vorba cu prietenul meu despre chestiuni de genul asta si.....mi-am realimentat curiozitatea!

1.Menhirele

2.Mesajul secret al faraonilor

3.Minunile lumii antice

4.Monumentele-calnedar

5.Nazca

6.Insula Pastelui

7.Gravuri realizate cu plugul

8.Labirinturi

9.Fanis si regatul oamenilor-pasari

10.Regina din Saba

11.Regele Arthur

12.Argonautii

13.Ulise

14.Ghilgames

15.Potopul

16.Atlantida

17.Bimini

18.Triunghiul Bermudelor

19.Loch Ness

20.Oamenii-maimuta

21.Radiestezia

22.Oracolele

23.Samanii

24.Asgard

25.Razboinicii corsicani din piatra

26.Perpetua mobila

27.Al-Muqatta'at

Conflictul intre generatii sau Sodoma si Gomora

2009-02-03T15:51:00.000-08:00

Motto: " Progresul trebuie servit fara sa te revolti impotriva traditiei! "A. Malraux)

Pe de o parte, intre generatii nu exista conflicte- exista doar diferente- unele mici, altele mari. Trebuie incercata doar acceptarea acestor diferente....totusi mai e ceva....sentimentul acela de superioritate- care intervine inconstient si total nejustificat din mintea celor "de azi"....dau un exemplu: probabil toata lumea a auzit o conversatie de genul:"hehe, bunicule, lasa asta, e tehnologie, n-ai TU de unde sa stii, lasa, nu e pentru tine.....eeee! recunosc, zice bunicul, pe vremea mea nu erau atatea lucruri.......ehe, bunicule, pe vremea ta nu era mai nimic, hahahah!"

In sufletul tanarului se naste un sentiment de superioritate, de trufie chiar, cu toate ca el nu a contribuit cu nimic la acel lucru cu care se mandreste....singurul lui "merit" este ca s-a nascut in perioada cutare iar parintii i-au cumparat acel lucru ....in acelasi timp, in sufletul bunicului.....un sentiment de izolare, un sentiment de "gata, a trecut de tot vremea mea"....

Unii dintre oamenii in varsta nu pot tine pasul cu realitatea secolului 21, nu fiindca nu mai sunt apti, ci tocmai datorita acestei mentalitati:" e batran ce-i mai trebuie??mai trec cativa ani, moare si gata....de ce-si mai schimba casa acum ca are 70 de ani?de ce se mai insoara la 60?"

Si asa, altii hotarasc la cati ani trebuie incetata viata unui batran, chiar daca el mai traieste inca 20 de ani. Bravo celor care nu tin seama de parerile altora si fac exact ceea ce vor indiferent de varsta! Genereatiile trecute au meritul generatiilor de azi. De ce sa radem de ce era pe-atunci, pe cand baietii nu ieseau din casa fara costum si fara o tunsoare perfecta iar fetele aveau parul prins in funda? De ce i-am numi noi penibili si de ce ne-ar numi ei perversi si rai sau mai stiu eu in ce feluri?

Diferentele trebuie acceptate, nu preluate si inglobate in propria persoana, doar acceptate. Fiecare generatie este "de aur" tocmai fiindca este diferita de cea dinainte si de cea care va urma. O simpla generatie....cat de mult conteaza in mentalitatea celor ce vor urma, in istorie....si tot se vorbeste de o generatie ca fiind o masa de oameni de aceeasi varsta...."generatia" as zice, consta in ideile generale!

Pe de alta parte,oricum s-ar fi manifestat în trecut veşnicul conflict dintre generaţii, cu siguranţă nu a avut vreodată valenţele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transformă în multe situaţii în ruptură între generaţii, e una din problemele acute şi actuale ale societăţii noastre, aflată într-o necontenită şi haotică reformă.

Este de ajuns să deschizi televizorul ca să afli "starea naţiunii". Cei mai derutaţi şi lipsiţi de repere sunt tinerii. Ei au la dispoziţie toate condiţiile ca să-şi dea viaţa peste cap. "Nu ştiu ce aş fi făcut eu la vârsta lor, într-un asemenea mediu", îmi spunea deunăzi un prieten.

Delincvenţa juvenilă, creşterea ratei prostituţiei, abandonul şcolar, avorturile în rândul tinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate "fireşti" ale acestui haos generalizat, sunt o crudă realitate. Părinţii tinerilor adolescenţi de astăzi, cunoscând toate aceste pericole latente, nu ştiu ce să facă mai întâi pentru a-şi proteja odraslele.

E de ajuns ca părinte să arunci întâmplător un ochi spre televizor pe TV K-lumea sau MTV la emisiunile ce transmit imagini din cluburile Capitalei, ca să înţelegi dezlănţuirea şi descătuşarea tinerilor prin discoteci, ca să vezi ce înţeleg majoritatea dintre ei prin distracţie. Dacă apoi comuţi pe ştirile de la ora 5.00 sau afli de vreun vecin că fiul lui se droghează sau că este homosexual, înţelegi că azi nu-i nimic mai greu decât să fii părinte. Mii de griji, de temeri şi, să o spunem sincer, în cea mai mare parte justificate.

Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou şi, atât timp cât părinţii nu vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6, dialogul se leagă greu. Ei arată compasiune "babacilor", nu mai iau în seamă ce spun aceştia, îi găsesc cicălitori, nedrepţi, răi… Adolescenţii vor să fie înţeleşi înainte de a fi judecaţi şi să li se acorde mai mult credit. Dar cum să acorzi mai mult credit copilului când nu ai încredere în el?

Părinţii văd pe stradă tineri de-o vârstă cu fata sau băiatul lor vorbind murdar, făcând diferite gesturi obscene… şi se îngrozesc; aceştia sunt copiii altor părinţi, unor părinţi ca şi ei. Cum să faci ca părinte să te apropii de copil şi să-l faci să priceapă că teribilismul sau bădărănia nu-s o bună carte de vizită? Cum să faci să nu-l laşi să se dea singur cu capul de pragul de sus pentru a înţelege că un lucru nu merită făcut?
Cum să-ţi faci din părinţi nişte prieteni? Câştigându-le încrederea! Arătându-le că eşti matur şi responsabil… Treaba aceasta cere timp şi efort. Pentru asta e nevoie de fapte, de dovezi.

Odată câştigată, încrederea trebuie şi menţinută. Un părinte care, aflându-se în diverse situaţii, a înţeles că poate avea încredere în fiul său adolescent, nu va avea suspiciuni în ceea ce priveşte anturajul sau locurile pe care acesta le frecventează.

Numai că, de cele mai multe ori, adolescentul înclinat spre libertinaj nu ştie ce metodă să mai folosească, ce minciunică să mai invoce ca să-şi fenteze părinţii. Nevinovatele minciuni descoperite mai târziu sporesc neîncrederea părinţilor în copiii lor.

Adolescenţii se ruşinează să spună adevărul despre ei înşişi. Îşi deschid greu sufletul în faţa părinţilor, nu neapărat din cauza eventualelor pedepse, ci de ruşine. Cel puţin la începutul anilor de liceu, tinerilor le e teribil de ruşine numai gândindu-se că părinţii ar putea afla că fumează, că şi-au cumpărat vreo revistă deocheată sau că se unduiesc prin discoteci ca dansatoarele din cluburile de strip-tease.

Nu cred că adolescenţii de azi, pentru a fi feriţi de rele, trebuie încuiaţi în casă. Cred că unii din părinţi ar trebui să dea dovadă de mult tact şi de o mai mare flexibilitate. Obedienţa nu aduce respect şi nici o mai bună comunicare.

Tânărul ar trebui să fie sincer cu sine şi să plece de la premiza că părinţii îi vor binele. Conflictul, în multe cazuri, se limitează la un singur aspect, acela ce ţine de alegerile tinerilor. Adevăratul conflict este între tinerii care vor să o ia pe arătură şi părinţii care vor să le arate calea dreaptă. Sunt convins că, dacă adolescenţii ar dovedi că merg pe drumul bun, părinţii nu s-ar mai osteni să-i controleze într-atât, n-ar mai fi nici suspiciuni şi, până la urmă, acest conflict între generaţii s-ar reduce semnificativ.

Câştigând încrederea părinţilor lor, adolescenţii ar putea să iasă din casă mai des în locurile publice cu prietenii. Din păcate nu sunt multe locuri tinereşti de bun gust.Îmi amintesc că, într-o pauză dintre ore,pe cand eram la sora mea la scoala, o tânără elevă de liceu m-a întrebat ce să facă să-şi convingă părinţii să o lase sâmbătă seara în club. I-am răspuns că trebuie să-i convingă că totul e în regulă, că e atmosferă bună şi că se află într-un anturaj de încredere. "Păi – zice fata –, nu-i aşa, e nebunie acolo, iar apoi, pe cei din gaşcă părinţii îi ştiu bine de la bloc, sunt nişte lepre". Atunci, i-am zis că, se pare, că vrea un lucru rău, iar atitudinea părinţilor este justificată întru totul. Părinţii sunt datori să insufle copiilor obiceiuri bune şi să-i ferească de anturaje dubioase.

Conflictul intre generatii este o realitate. Cred insa ca, daca parintii si tinerii, fii si fiice, s-ar stradui deopotriva sa caute o cale de mijloc, si unii si altii ar reusi in linii mari sa aiba aceeasi viziune asupra vietii.

Ma tem ca in ceea ce priveste vremurile acestea postmoderne, in care amoralitatea este singura morala cunoscuta, rezolvarea, in linii mari, a acestor chestiuni va veni atnci cand nu ne vom mai raporta la timp, la vremuri, la mode si tendinte, ci cand ne vom raporta doar la prezent!

De maine....

2009-02-03T15:44:00.000-08:00

De maine, fiindca sunt in vacanta, am terminat sesiunea si nu am mari lucruri de facut cu care sa-mi umplu timpul....voi scrie zilnic cateva randuri despre marile enigme ale societatii in care traim! De maine....

Femeile sub ecuatii

2009-02-03T15:37:00.000-08:00

Cele 10 porunci

2009-02-03T15:34:00.001-08:00

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
(Octavian Paler, Viata pe un peron)

Amintiri cu cod de bare

2009-02-03T15:23:00.000-08:00

Nu inteleg de ce lumea tine mortis sa-si scrie biografia! Am incercat si eu de cateva ori dar m-am lasat pagubasa repede! Prea multe chestii de zis incat uit....Ma palise zilele trecute un val de filozofie. Sunt curioasa cam cat valoreaza in bani amintirile cuiva. Demult era un site care calcula valoarea sufletului tau. Eu am alta intrebare: Cat valoreaza amintirile tale?

Daca ar veni cineva si ti-ar oferi maine o suma de bani pentru a-ti lua toate amintirile pana la ziua curenta, cat ar valora? Daca cineva ar vrea sa iti fure amintirile si sa scrie o carte pe baza vietii tale, sa expuna pe o taraba setimentele, trairile tale, emotiile si suferinta.?Cat ar valora sa uiti toate problemele de care te-ai lovit? Sa uiti toate momentele urate, jenante. Sa uiti primul sarut, prima iubire, prieteni si iubiti/iubite. Sa le lasi in urma cu rele, cu bune.

Daca ai avea un caiet, un jurnal, cateva foi ascunse intr-o tipla, cu amintirile din viata ta, pas cu pas sa relatezi sentimentele si aventurile tale. Cati bani ar face? Cu cat l-ai vinde ca sa faca cineva un film sau o piesa de teatru? Care e pretul tau?

Lasand la o parte orice fel de ipocrizie de fatada, fiecare om are un pret. Sau hai…Sa acordam prezumptia de inocenta…. Fiecare om are un pret la un moment in viata.Cat valoreaza amintirile tale. Cu cat ai vinde cartea vietii tale? Sau cat ai plati sa o recuperezi. Daca ai vedea-o pe o taraba, cat ai fi dispus sa platesti pe ea?Iata unde ne-a adus democratia.....la o lume a chilotilor de lana!

Sursa: http://makavelliro.wordpress.com/

1001 de nopti

2009-02-03T15:01:00.000-08:00

De la 1 octombrie 2008, toate imi merg struna!Niciodata in viata mea nu mi s-a intamplat sa imi iasa toate exact asa cum am vrut! Facultatea merge extraordinar, am numai note de 8, 9 si 10 uneori, sunt multumita de mine si de imaginea mea, prietenii toti ma asculta, ma respecta.....am tot ceea ce imi doresc! Dar, in aceasta perioada, cu toate plusurile de rigoare, sunt mai stresata ca oricand! Nu stiu de ce, la facultate am un program de gravide, intre 2 si 4 ore pe zi, acasa treburile mi le fac cand am eu chef........totusi sunt stresata ca naiba! Am inceput de ceva timp sa beau ceai anti-stres. Se pare ca nu am ales o solutie buna pentru ca in loc sa ma calmeze mai rau ma agita! Si de abia astept sa vina vara.....parca nu se mai face vara odata! Ma gandesc ca parca sunt pusa pe repede-inainte, desi am timp sa le fac pe toate, desi am putere sa le fac pe toate.......ma streseaza!!! M-am saturat de repede-inainte! Nu se poate sa-mi desfasor si eu activitatile zilnice in slow-motion? Parca as fi la un maraton cu mine insami! Ma trezesc dimineata, imi beau repede repede cafeaua, ma machiez si ma imbrac repede repede, conduc repede repede pana la facultate, acolo cursurile trec repede repede, ma intorc repede repede acasa, imi fac repede repede un dus si pierd restul vremii pana ma culc iar tot in stil repede repede! Vedeti? Numai conceptul de repede-repede si ma streseaza! Uneori am sentimentul ca desi sunt in continua expansiune personala......e doar o chestiune de timp pana la un declin ingrozitor! Poate de aia fac totul pe repede inainte.....ca nu cumva sa ma trazneasca....dracu' stie ce! De vreo 2 luni incoace sunt si foarte agitata.....ma aprind de la orice, ma enerveaza orice....si persoana mea ma enerveaza cel mai tare!....NU MAI VREAU SA MERG PE REPEDE-INAINTE!!!

VREAU:

-sa ma bucur in fiecare zi de o baie relaxanta in apa fierbinte

-sa ma uit la un film bun in timp ce sorb lenesa in pat o cana de ceai irlandez

- sa imbratisez statuia lui Iisus din Rio de Janeiro, sa ma urc pe o stanca sa imi ridic bratele si sa simt aroma unei adieri de vant care sa imi aduca un iz de apa sarata, de mare

- sa fac la pas turul Florentei si sa dau mana cu toti oamenii de cultura sculptati

- sa ajung la Chichen Itza, la Tenochitlan, sa vad un rasarit de soare si un apus la echinoctiu pe o piramida in Egipt

- un Ducati si o sosea in fata

-sa pot privi in liniste de pe faleza rasaritul soarelui ca intr-un tablou inmarmurit

-Vreau un baril de vin rosu si un pet de cola. Vreau … un tanc. Vreau cer senin si vant blajin

-Vreau ca Freddy Mercury sa nu fi murit, vreau mai putine masini pe strada , mai putine claxoane

-vreau sa ma trezesc dimineata cu el si sa adorm seara tot cu el, vreau ca el sa ma tina in brate

-vreau sa ma catar pe un munte si cand ajung in varful lui sa deschid o sticla de sampanie si sa strig in gura mare SUNT LIBERA

-vreau sa le rad grecilor in fata ca eu mi-am gasit o iubire mai mare si mai frumoasa decat a lor

-vreau sa fie iar vara

-vreau sa ma plimb cu masina pe Champs Elysee si sa-mi cante Edith Piaf

-vreau sa dorm pe plaja sub milioanele de stele

-vreau ca la nunta mea sa vina Pavarotti sa imi cante "valsul miresei"

-vreau sa ma plimb prin ploaie vara cu el de mana de-a lungul cheiului

Vreau......Vreau......Vreau.......Tu ce vrei?

Calator in timp

2009-02-03T11:54:00.000-08:00

M-am gandit azi toata ziua la locurile pe care as vrea sa le vizitez.....am facut o lista, ideea este ca nu vreau sa le vad singura....si-ar pierde frumusetea fara cineva cu care sa ma bucur de ele!

-vreau sa vad Franta-panteonul, turnul Eiffel, Place de L'etoile, Champs Elysee, mormantul lui Napoleon, Luvru, Domul Invalizilor, Moulin Rouge, catedrala Notre dame, Reimes, palatul Versailles, valea Loirei, canalele Senei, Chateau de Fontainebleau,

-vreau sa vad Egiptul-platoul Gizah, piramidele, Cairo, HURGHADA, Sfinxul, LUXOR, PENINSULA SINAI, EDFU, valea regilor, Nilul, Gradina botanica din Aswan, insula Elefantina, Karnak

-vreau sa revad Grecia-marea Ionica, Atena, Insula Corfu, Pelopones, Hidra, Salonic, Muntele Athos

-vreau sa revad Italia-Milano cu sutele de magazine de pe Buenos Aires si Domul, Roma cu nenumaratele "comori", Venetia, Florenta, Padova, Rimini, Genova, Vatican, Pisa

-vreau sa vad Tunisia cu leandrii si camilele ei

-vreau sa vad Mexicul plin de sombrero

-vreau sa vad Japonia

-vreau sa vad Elvetia si Austria cu muntii lor

-vreau sa vad Spania dintr-o corida

Vreau sa vad Lumea pe scurt, vreau sa vad toata lumea ca prin ochii unui copil....vreau sa o vad indragostita......

In cautarea fericirii

2009-02-02T16:18:00.000-08:00

"We hold these Truths to be self-evident, that all Men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness." (United States Declaration of Independence, 1776)

"The time has come to reaffirm our enduring spirit; to choose our better history; to carry forward that precious gift, that noble idea, passed on from generation to generation: the God-given promise that all are equal, all are free, and all deserve a chance to pursue their full measure of happiness." ( Barack Obama's Inaugural Address, 20.01.2009)

"It was right then that I started thinking about Thomas Jefferson on the Declaration of Independence and the part about our right to life, liberty, and the pursuit of happiness. And I remember thinking how did he know to put the pursuit part in there? That maybe happiness is something that we can only pursue and maybe we can actually never have it. No matter what. How did he know that? " (Will Smith - The Pursuit of Happyness, 2006)

Fericirea nu înseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. Fericirea este un parfum pe care nu-l poti turna pe altii fara sa cada si pe tine cativa stropi.
"Nevestelor, faceti astfel ca barbatii vostri sa vina cu bucurie acasa, si voi barbatilor, purtati-va asttel ca ele sa regrete ca trebuie sa plecati de acasa. (Martin Luther King)
Fericirea este un fluture care îti scapa întotdeauna atunci cand vrei sa-l prinzi, dar ti se aseaza pe umar atunci cand nu-l doresti prizonierul tau.
Daca nu esti fericit cu ceea ce ai, crezi ca vei fi mai fericit cu mai mult?
Pe unii oameni nu-i face fericiti nimic decat schimbarea. La fel si pe unii nou-nascuti.
Pentru a fi fericit nu aduna posesiuni, ci scade din dorinte.
Doua lucruri contribuie la fericirea omului: acelea fara de care putem trai, si cele cu care putem trai.
Cautarea fericirii este cea mai mare sursa de nefericire.
Este asa un mare pacat ca fericirea nu este la fel de usor de gasit ca necazul.
Cum sa fii fericit: Pazesteti inima de ura, mintea de ingrijorari, traieste simplu, asteapta putin de la viata, daruieste mult, canta des, roaga-te întotdeauna, uita de tine însuti, gandeste-te la altii si la sentimentele lor, umple-ti inima cu dragoste, raspandeste lumina în jurul tau.
Fericirea nu se poate gasi, pentru simplul motiv ca ea nu este pierduta. Daca fericirea s-ar putea cumpara cei mai multi dintre noi am fi nefericiti din pricina preturilor.
" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
Cânta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)

… Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate… Sau poate nu… Cine poate sti? Ani de-a rândul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atâta amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte înalta, un ideal îndepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobândi; adevarata fericire nu ar fi posibila în timpul acestei vieti. Unul din marii întelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cât timp traieste, caci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atât de aproape de nenorociri si tot atât de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa închida în spatele unei cortine întunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscând durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?… Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fântâni este mai blând pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana îi arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atât de neprimitoare.

Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu întelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem în masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o în timp; altele considera ca a fi fericit înseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care îsi "fabrica" un paradis numai al lor în care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar întâmpla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamânt?

La începuturile lumii a existat. Si ce s-a întâmplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca în paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decât sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtându-si povara de a sti ca, în aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honoré de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mâna. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de împacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decât sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este înconjurata de multe alte flori, ne înselam asupra parfumului, asupra culorii si întindem prea departe mâinile.

Sunt multe momente de fericire în viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg înca înainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este însa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decât sa le pastram cu grija, în cufarul tainic al subconstientului si sa ne gândim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru între cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit înseamna dupa unii, a iubi. Si într-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.

Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atâta timp cât cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, în ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, împotriva opiniei comune atâtor oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica în lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim înseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a încercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat în stradania de a obtine.

Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care îl atribuim celorlalti în dobândirea propriei fericiri. Într-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la rându-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea într-o lume în care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra în conflict si ca urmare, fiecare încearca sa împiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atâta singuratate, si-a pierdut pâna si ecoul.
Si pâna la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vânare de vânt". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: întreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decât placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste în armonie cu lucrurile sau îsi accepta în întregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile întrebari ale umanitatii si va mai ramâne înca unul din misterele existentei noastre:

" Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

Trăim într-o lume în care oamenii sunt clovni evoluând şters, gri pe scena vieţii, iar unii, purtând stigmatul fragilităţii în toate, se zbat inutil, asemeni unui zbor de fluturi orbi.Oamenii gândesc şi se mişcă într-o realitate îmbâcsită, în care îţi trebuie masca de oxigen a voinţei pentru a rezista în faţa unei lumi otrăvite de halucinaţii şi angoase.
Pentru a nu ne îneca şi asfixia în morbid, ne sunt necesari colacii de salvare ai încrederii în sine.
Rebuturile vieţii sunt aruncate în pubele existenţiale, unde, dacă scotocim, găsim : memoriile atacate de amnezii – etuve în care ard amintiri desuete -, dezordinea şi mizeria din oameni, visele prefăcute cenuşă şi spulberate de vântul deziluziilor, crusta de nebunie depusă ca un jeg pe pielea normalităţii şi morţile aparente din noi.
Doi oameni coexistă, într-o antiteză completă, în fiecare fiinţă : unul letargic, depresiv, ce se mişcă prin existenţă precum fantomele şi strigoii şi celălalt activ, puternic, pentru care viaţa este o sărbătoare a elanurilor şi avânturilor şi un joc câştigat mereu între optimism şi încredere.
În funcţie de împrejurări, iese la suprafaţa fiinţei şi o conduce când primul tip de om, când celălalt tip.
Peste realitate se suprapun două lumi aflate în antiteză şi care interferează : una strivită de iluzii şi amorţită de somn şi cealaltă activă, volitivă, aureolată cu succese şi împliniri.
Ne feliem sacadat existenţa în porţiile egale ale deprimării şi speranţei şi o colorăm cu vise lascive în antiteză cu vise morale, când încrederea este o amantă infidelă.
Destinul îl asociez cu un chirurg ce operează vieţile oamenilor închise în celula finitudinii şi care elimină părţile bolnave.
Durerile colorează spaţiul intrinsec cu roşu, iar speranţa cu alb.
Făpturile noastre alterate de efemeritate îşi trăiesc visele pe care încearcă să le implanteze în realitate şi plâng în minte, când gândurile negre râd, acaparând albul.
Să alocăm în fiecare zi cinci minute în care să vomităm bârfele, invidia şi spleenul, ca un fel de catharsis greţos.
Omul caută fericirea în iubire şi descoperă trădarea, o caută în carieră şi întâlneşte eşecul, o caută în sine şi vede în schimb zbuciumul şi neîncrederea.
Dacă fericirea ar fi o noţiune concretă implementată în realitate, de ce oamenii nu sunt fericiţi ? Pot trăi cel mult bucurii, extazuri, voluptăţi, însă nu ajung să simtă fericirea aşa cum o înţeleg eu.
Tocmai fiindcă e formată dintr-un infinit de armonii, visuri şi idealuri, fericirea are formă şi conţinut abstracte şi nu poate fi atinsă într-o realitate şi existenţă concrete.
Dacă eu consider că n-am cunoscut până acum fericirea, înseamnă că n-am atins acea stare de sublim constant şi de bucurie profundă.
Când vacarmul şi tumultul lăuntric induc în organism o stare de oboseală cronică şi nevroze, uitarea este leacul ce dizolvă obsesiile şi frământările existenţiale, fiindcă ea este un somn binefăcător al memoriei şi înăbuşă ţipetele isterice ale psihicului.
Să căutăm fericirea este un lux al gândirii, căci viaţa este un maraton şi trebuie să-ţi dozezi eforturile pentru a ajunge la finiş.Cred că mai important este să învăţăm să supravieţuim, adică să dobândim experienţa de a conduce viaţa ocolind accidentele (moartea) şi de a alege, dintre mai multe opţiuni, drumul corect şi varianta optimă.

Eleganta prostiei,moartea filozofiei

2009-02-02T15:59:00.000-08:00

Odata am citit o fraza interesanta. Era scrisa pe capota din spate a unei masini si am inteles ca de fapt se potrivea mai bine acolo decat oriunde altundeva.

"Lui Dumnezeu trebuie sa-i fi placut oamenii prosti. Altfel nu ar fi facut asa multi…". Tocmai depasisem cu pricepere o groapa din asfaltul soselei si mi-au cazut ochii pe masina din fata mea. Va jur ca asa scria…

Atunci am inceput sa ma gandesc. Probabil ca daca as aminti despre acest citat unei mase mari de oameni, ar fi cu totii de acord ca asa e. Probabil ca ar fi chiar unul dintre momentele in care obtii unanimitate de opinii asupra unui lucru. Atunci, fara sa incerci sa fii cel care da cu piatra, te gandesti: unde or fi de fapt acei prosti pe care ii amintim cu totii?

Sau, mai mult, incepi poate sa faci o teorie a prostiei. Pentru ca uneori oamenii au curajul sa se aseze singuri in groapa cu lei si sa constientizeze ca nu sunt atat de nemaipomeniti pe cat si-au impus sa fie. Prostia este acea stare a lucrurilor pe care o simtim cu totii in fiecare zi atunci cand ni se vorbeste urat la ghiseu, cand un functionar public obosit de munca lui zilnica sau nemultumit de salariul prea mic se gandeste ca ar fi mai bine daca ne-ar trata cu refuz. Aceeasi prostie se poate identifica atunci cand cedam presiunilor unor patroni care ne dispretuiesc si continuam sa cumparam produse cu termen de garantie expirat. Atunci cand ne batem cu pumnul in piept ca pila noastra de la… o sa le rezolve pe toate si o sa-l dea afara de la serviciu pe politistul care tocmai ne-a luat carnetul. Tot prostie.

Odata, am vazut o emisiune televizata in care un faimos prezentator american intreba „ce expira oamenii?”. „Nu cumva oxigen?” I s-a explicat ca oamenii inspira, in general, oxigen, si expira dioxid de carbon. Aha, deci nu expira oxigen? „Ce prost…”, ne-am putea gandi! Emisiunea continua insa cu prezentarea vilelor de la Miami, New York, Huston, etc., pe care acest prezentator le detine. Dintr-o data parca ne-am schimbat opinia. Omul nu ne mai apare chiar asa de prost. Si daca e..., ce-i cu asta ! S-a descurcat in viata.

Am calculat ca imi pierd aproape o ora zilnic stergand spam-urile pe care le primesc zilnic in mail. Din ce in ce mai multe provin de la companii romanesti. De multi n-am auzit in viata mea. Uneori, imi gasesc timp sa dau o replica unelor mesaje. Am o semnatura la email de vreo 12 randuri. Mi se raspunde imediat ca isi cer scuze. Se gasesc insa intotdeauna altii care sa ma considere potential client. Si imi trimit oferte. La termopane, faianta, gresie, case de lemn, carti, seminarii, etc.
Atunci ma gandesc la prostie. La prostia unora, care este responsabila pentru timpul nostru pierdut. La prostia celor putini, care determina insatisfactia celor multi.

Nimeni n-ar trimite spam daca nu ar exista si un raspuns la aceste mesaje. Cineva isi face, in fiecare zi, timpul sa dea click pe o astfel de oferta si sa acceseze websiteul din spatele ei. Acel cineva ne determina, pe noi ceilalti, sa ne simtim prosti. Prin simplul fapt ca exista. Prin simplul fapt ca gandeste: „spam-ul e bun. asa aflu de produse interesante.”

In cazul alegerilor, majoritatea dicteaza. In cazul referendum-urilor, directia se cladeste pe forta celor multi. Ca sa avem o decizie proasta, in urma unui vot, avem nevoie de o majoritate de prosti. Lucru pe care, daca stati sa va ganditi, e greu sa il obtinem. Sau nu...?!!n internet, din pacate, minoritatea dicteaza majoritatii. E o forma interesanta a democratiei, care se va extinde probabil asupa unor largi portiuni din lumea virtuala. E flagelul cu care ne vom bate in anii care urmeaza. Si nu putem decat sa traim cu speranta ca prostia nu e contagioasa.

Altfel, ar trebui sa il credem pe Einstein: „Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Inca nu sunt sigur de primul.”

Sursa : http://makavelliro.wordpress.com/

Ofer......

2009-01-23T13:13:00.001-08:00

Love for sale.........nu am gasit inca persoana careia sa-i dedic aceste versuri dar stiti voi cum se spune........speranta moare ultima......poate daca le pun aici....ma gaseste el pe mine!

When I'm lost in the rain,
In your eyes I know I'll find the light
To light my way.
And when I'm scared,
And losing ground,
When my world is going crazy,
You can turn it all around.
And when I'm down you're there
- pushing me to the top
You're always there,
giving me all you've got.
For a shield from the storm,
For a friend, for a love
to keep me safe and warm
I turn to you.
For the strength to be strong,
For the will to carry on
For everything you do,
for everything that's true
I turn to you.
When I lose the will to win,
I just reach for you and
I can reach the sky again.
I can do anything
'Cause your love is so amazing,
'Cause your love inspires me.

And when I need a friend,
You're always on my side
Giving me faith
that gets me through the night.
For a shield from the storm,
For a friend, for a love
to keep me safe and warm
I turn to you.
For the strength to be strong,
For the will to carry on
For everything you do,
for everything that's true
I turn to you.
For the arms to be my shelter
through all the rain,
For truth that will never change,
For someone to lean on,
For a heart I can rely on through anything,
For that one who I can run to...
For a shield from the storm,
For a friend, for a love
to keep me safe and warm
I turn to you
For the strength to be strong,
For the will to carry on
For everything you do,
for everything that's true
I turn to you.
For a shield from the storm,
For a friend, for a love
to keep me safe and warm
I turn to you.
For the strength to be strong,
For the will to carry on
For everything you do,
for everythïng that's true
I turn to you.
I turn to you...

Criza in 2009....si la parinti!

2009-01-23T11:11:00.000-08:00

Micuta CM s-a nascut anul trecut, la spitalul Elias din Capitala, in data de 3 decembrie. La nastere, fetita a fost diagnosticata cu “spina bifida mielomeningocel” si a fost transferata la Spitalul Clinic de Urgenta “Marie Curie” pentru interventiile chirurgicale necesare. La catva timp dupa operatie, medicii au constatat cu bucurie ca eventualele probleme locomotorii ale fetitei nu sunt chiar atat de grave, acestea putand fi corectate in viitor prin gimnastica recuperatorie si fizioterapie. Desi micuta este iubita de intreg colectivul medical al spitalului, parintii, …..nici macar nu vor sa auda de ea. Mama ei nici nu a vrut sa o vada, iar tatal ei a venit o singura data sa se “intereseze” de starea ei, la spital, spunand medicilor sa nu o mai opereze pentru ca, e mai bine sa moara, considera el. Singurele persoane din familie pentru care fetita a contat cat de putin sunt matusa si bunica ei.
Ele au venit de mai multe ori la spital sa se intereseze de micuta, sa-i aduca hainute si jucarii, sperand ca parintii ei sa se razgandeasca si sa isi doreasca copilul cu ei acasa. Repulsia parintilor fata de acest copil a aparut inca de la nastere . Desi medicii au discutat cu familia si rudele si le-au spus ca acest copil are mari sanse de reabilitare, raspunsul lor a ramas, in continuare, NU. Acest copil si-a petrecut sarbatorile in bratele asistentelor medicale si a medicilor de garda in loc sa fie stransa la piept de mama ei sau leganata sa adoarma de catre tata. In dimineata zilei de 5 ianuarie 2009, copilului a fost supus unei alte interventii, respectiv o ventriculostomie, operatie care a decurs excelent si care a permis stergerea de pe lista a inca uneia din complicatiile bolii. In acest moment, singurul defect major ale acestui copil nevinovat este imposibilitatea de a-si controla sfincterele.
Tocmai cand doctorii incepeau sa creada ca familia o va lua pe micuta acasa pana la urma, in dupa-amiaza acelei zile au venit la spital matusa si bunica copilei cu verdictul decisiv. Parintii nu vor sub nici o forma sa mai aiba vreo legatura cu propriul lor copil. Nu doresc sa o mai vada, nu doresc sa mai stie date despre evolutia starii ei de sanatate si nu o vor acasa, alaturi de ei. Nu vor decat ca micuta sa creasca intr-un centru de plasament, ei achitand eventuala contravaloare a serviciilor ca pe orice “rata de leasing” pentru………”obiectul” copil. !

Reteta pentru un an bun

2009-01-23T10:39:00.000-08:00

Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, urat, invidie, frica, irascibilitate si stres.
Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact un an!
Fiecare zi se va prepara separat astfel:
- 1 parte munca
- 1 parte liniste
- 1 parte veselie si umor
Se mai adauga :
- 3 linguri optimism
- 1 lingurita toleranta
- 1 praf de bun simt
- 1 picatura de speranta
Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug!
Preparatul gata facut se impodobeste cu un buchetel de curaj si incredere in sine!
Se serveste zilnic cu bucurie, la o ceasca de cafea invioratoare si cu incredere inepuizabila in cei dragi!
Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber impreuna cu urarea:
"SA TRAITI BINE!"

En garde

2009-01-23T10:36:00.001-08:00

Daca mama ta iti spune ca te iubeste........e bine sa verifici asta!

Prima impresie

2009-01-23T09:20:00.001-08:00

In general, prima impresie nu ar trebui sa conteze chiar atat de mult!De altfel, tot ce graviteaza in jurul primei impresii este atat de supra-apreciat de catre oamneni incat produce niste etichete false.Prima data cand intalnesti pe cineva intalnesti de fapt ochi care doar se privesc, fara a se vedea in profunzime, intalnesti ganduri stangace rezultate dintr-o concentrare maxima spre a face pe placul celuilalt.....in concluzie, intalnesti ochi, buze, maini, minti care se inseala unele pe celelalte intr-o cursa spre interese predefinite!E adevarat ca, avand ceva experienta de viata, prima impresie poate fi definitorie caci ea depinde de caracterele interlocutorilor, de capacitatea si de experienta lor de a citi oamenii, de puterea de convingere a acestora.In fond, pe un om mare nu il poate admira unul mic.
Inteligenta inseamna adaptare, iar experienta e sursa cunoasterii. Spiritul uman are inepuizabile fete si multiple mijloace de a-si pastra un echilibru interior intr-o lume care l-ar ameninta. Iar adaptarea ar insemna sa nu razi, ci sa te ingrijorezi!
Nu ideile sunt interesante, ci oamenii care le poarta.Depinde de om! Ar fi bine daca mintea omului ar reusi sa fie libera de conditionari....iesirea in lume ar fi atunci intr-adevar plina de surprize.
Fiinta umana seamana cu nisipul. Trebuie luat un fir din gramada, pus pe o suprafata perfect plana si lovit cu un ciocan, numai atunci se poate sfarama.Furtunile pot doar sa-l imprastie, dar se depune in alta parte, iar calcatul in picioare nu produce in masa lui decat gauri care, practic, nu-l ating. Omul e facut sa traiasca si daca nu si-ar uita ororile de care este responsabil, ar trebui sa se sinucida. Unii au fost pedepsiti, dar asta nu i-a invatat nimic pe cei care au venit dupa ei, nu i-a oprit de la a comite atatea si atatea alte faradelegi.
De ce renegam un om care la prima impresie nu ne-a placut?De ce credem ca nu se integreaza in standardele noastre?Cu totii meritam o a doua sansa macar o data in viata, intr-un vagabond poti descoperi un prieten extraordinar care-ti sta alaturi neconditionat, intr-un parsiv poti descoperi un profesor, intr-un mincinos un adevarat geniu si asa mai departe....numai omul singur ar trebui inlaturat din ecuatie.....un om singur este un om fara solutie!Nu e lipsit de interes sa invingi o rezistenta, in mod normal gandim ca astfel de rezistente nici n-ar trebui sa existe.....dar oamenii le au si asta in cele mai puerile chestiuni.Ce faci daca nici dupa urmatoarele intalniri nu se schimba prima impresie?Atunci, tine-ti prietenii aproape ca sa te ajute si tine-ti dusmanii si mai aproape ca sa-i poti controla. In final, orice om matur, concret, normal care stabileste relatii socio-culturale adecvate societatii in care traieste este o personalitate si nu ar trebui privata de respectul cuvenit! Efortul personal central da nastere relatiilor inter-uane care nu pot exista fara comunicare, apropiere si interactiune.
Cinismul de orice fel adresat oricui este o masca pentru neputinta de adaptare, pe scurt, un fel de impotenta. Politetea mascata ascunde si alte aspecte ale realitatii.
Tragedie nu este atunci cand un om are curajul de a fi ticalos si de a iesi inainte cu asta ci este atunci cand milioane de oameni nu au curajul de fi buni si ascund asta. Sinceritatea premeditata, calculata, atent observata nu se poate compara cu spontaneitatea haotica.Oricine poate concepe un plan rational pentru o lume mai buna, cu oameni mai buni, in 10 minute, in 5 minute......sa le ceri insa oamenilor sa traiasca rational ar fi ca si cum le-ai cere sa traiasca cu calmante.
Exista trei feluri de oameni inteligenti: unii atat de inteligenti incat considera de la sine inteles sa li se spuna asta, cei de a doua categorie sunt suficient de inteligenti incat sa-si dea seama de complimentele care li se aduc si cei din a treia categorie sunt atat de putini inteligenti incat.....nu inteleg nimic! Dar prostia omeneasca guverneaza in fond totul in viata asta. Intotdeauna trebuie sa crezi explicatia cea mai simpla......de ce sa-ti bati capul fara rost?Mai devreme sau mai tarziu tot acolo ajungi......dar atunci vei avea macar satisfactia de a fi descoperit singur adevarul.
Facem discriminari.....om bogat, om sarac.....de ce?De ce oare nu ne dam seama din timp ca bogatia este un monstru care distruge vieti? Iti trebuie o luna de zile sa inveti sa o controlezi din punct de vedere financiar dar iti trebuie ani de zile, poate chiar o viata intreaga sa inveti sa o controlezi din punct de vedere psihologic.
Ideea ca ne plac oamenii poate fi o iluzie pe care trebuie s-o pastram in noi daca vrem sa traim in societate.Adevarul, mai inainte de a ne sta intreg in fata se manifesta treptat, in greseala lumii in care traim, asa incat trebuie sa-i deslusim semnalele imediate chiar si acolo unde ele ne apar nedeslusite si amestecate intr-o vointa pornita cu totul spre rau. Iti poti petrece o viata intreaga sa cunosti un om cu adevarat si la sfarsitul vietii sa constati ca inca mai ai foarte multe de invatat despre el sau mai rau, sa descoperi ca nu a fost mai mult decat o iluzie.....ca nu era omul pe care il credeai sa fie......ei bine, aici e treaba noastra pentru ca venim pe lume cu o capacitate de a admira pe care nici zece planete la un loc nu ar istovi-o vreodata........PAMANTUL INSA O EPUIZEAZA DIN OFICIU!
Iata deci......fugind de defectele clar vizibile la prima intalnire si clar perceptibile de catre prima impresie, fugi si de virtutile si de calitatile omului respectiv, asteapta, patrunde in sufletul omului, rupe o bucata din timpul infinit si da-i-o lui.....nu ai nimic de pierdut decat posibilitati infinite de castiguri inter-umane.
Nu pune pret pe prima impresie.....ci pe toate celelalte care ii vor urma si la final trage linie, cantareste-le si actioneaza ca atare.

Despre "eroi si morminte"

2009-01-22T17:14:00.000-08:00

In societatea noastra actuala, hatisul informational creat - si la care punem umarul fiecare dintre noi - se pare ca a dus la realizarea celei mai mari "babilonii" de la inceputul timpurilor si pana astazi. Tot mai mult avem impresia ca fiecare vorbeste pe limba lui, ca oamenii nu se mai asculta si nu se mai inteleg, ca fiecare incearca sa-si impuna adevarul, ca nu mai exista nici o idee directionala a societatii contemporane. Ce-ar fi daca v-as spune ca este doar o impresie si ca in spatele acestei "babilonii" exista totusi ceva? Sa nu credeti acum ca sunt adepta TEORIEI CONSPIRATIEI. Eu doar am incercat sa privesc dincolo de adevarul oficial. Prin acest articol nu vreau decat sa va spun ce am observat. O observatie pur subiectiva, ce poate fi supusa criticilor.

Voi ataca prima data, manipularea prin mass-media pentru ca are o pondere extrem de mare si in plus are si un impact urias asupra publicului. Spuneti-mi va rog, cand ati vazut ultima data in mass-media, o emisiune, un articol, un film, etc. care sa indemne omul la o creatie adevarata, care sa clarifice adevaruri istorice (ma refer la istoria adevarata si nu la cea masluita in scopul manipularii), care sa aiba un caracter ""militant", de indemn la cunoastere sau la descatusarea energiilor enorme ce zac nefolosite in fiecare din noi? In schimb, ce putem vedea pe ecranele televizoarelor sau prin ziarele noastre? Stiri fara nici o noima, care in mod firesc nu ar trebui sa intereseze pe nimeni ("Nea Ion din satul X, a batut-o pe baba Floarea si a violat-o"), indemnuri la violenta, la abuzuri, la consumul de droguri si bauturi alcoolice, pornografie, telenovele ("forma fara fond" - parca astazi este mai de actualitate ca niciodata articolul lui Titu Maiorescu), scandaluri, vedete "de carton", etc. Mi se va replica, ca acesta nu este decat un simplu mecanism economic, legat de cerere si oferta. Mi-as dori sa nu cadeti in aceasta capcana. Pentru o astfel de afirmatie, eu am doua argumente: primul este legat de faptul ca asa zisa "cerere" este o creatie artificiala a mass-mediei (un produs al manipularii perverse) prin publicitate agresiva, iar cel de-al doilea - folosind exact armele lor - este acela ca si eu, si multi altii alaturi de mine, avem anumite nevoi spirituale (legate in principal de cunoastere), iar ele nu-mi sunt deloc satisfacute de aceasta mass-medie, care "respecta legile economice ale cererii si ofertei". O sa mi se aduca in plus, argumentele democratiei, ca majoritatea dicteaza. Eu nu doresc, insa, decat sa se respecte proportia corecta, pentru ca nu pot crede ca toti oamenii doresc sa vada, sa auda si sa citeasca, exact ceea ce mass-media prolifereaza la ora actuala in societatea contemporana. Daca ar fi asa… atunci cu-adevarat n-ar mai fi nici o sansa!… Dar eu sunt mult prea optimista sa cred asa ceva.
Un alt aspect al manipularii, mult mai subtil de aceasta data, este acela al exercitarii puterii in general. Ma refer aici in primul rand la stat si la marile companii multinationale, a caror putere economica a ajuns, in mod paradoxal, sa o depaseasca pe a multor state. Nu se poate sa nu observati cum in societatea contemporana, omul tinde din ce in ce mai mult sa fie aruncat in anonimat, sa-si piarda individualitatea si identitatea. Puterea in general, a reusit sa creeze niste "roboti" extrem de bine dresati. O sa va dau un exemplu din societatea occidentala, care nu va intarzia sa apara si la noi. Aici, oamenii sunt extrem de bine platiti (as spune mai degraba, corect platiti), dar credeti-ma, ca viata lor nu este extrem de roz. Exista un echilibru extrem de precar, care se poate deranja imediat ce individul a iesit de "pe culoarul de alergare" ce i-a fost impus. Salariile mari incurajeaza achizitionarea de bunuri extrem de scumpe (masini si case in special), care nu se pot cumpara decat prin imprumuturi. Aceste imprumuturi nu se pot plati decat din salarii extrem de bune, salarii care nu pot fi decat rezultatul unei munci sustinute. Si iata, cum am creat "robotelul"! Daca nu munceste ii luam casa! Cand a terminat de platit casa… sau pur si simplu, doar i-a crescut salariul, il incurajam sa-si cumpere o masina mai scumpa ("cea veche de trei ani nu mai este buna!") prin reclama si prejudecati ("Cum ai salariul de …. $ si nu-ti cumperi Porsche???"). Intelegeti cum functioneaza mecanismul? Omul trebuie din rasputeri sa munceasca pentru salariu… pentru ca daca n-are salariu, n-are nici asistenta medicala si nici pensie la batranete. Oamenii liberi din punct de vedere financiar, nu sunt foarte bine vazuti. Impozitele pentru acestia sunt enorme (de exemplu in Germania, la primirea unei mosteniri, deci a unor bani sau bunuri, pentru care s-a mai platit odata impozit, statul ia pur si simplu 40%), pretul locuintelor atinge cifre astronomice (pentru ca un om care are o casa are ceva, un bun material, care il poate lasa mostenire si care ii ofera un grad de libertate in plus).
Alt aspect al manipularii: prin idei "destabilizatoare". Totul in jurul nostru incurajeaza lenea (vezi emisiunea Teleshoping, prezenta intr-o forma sau alta la mai toate televiziunile din lume, si nu numai), mita (ai sa auzi pe toata lumea de la noi spunandu-ti ca fara un ciubuc nu faci cutare sau cutare lucru), parvenirea (marile atractii ale societatii au devenit miliardarii de "carton" care "au reusit"), etc. Ce influenta poate avea asupra unei personalitati neformate sau in formare (cum sunt copiii si adolescentii) urmatorul fenomen, pe care il vedem reflectat in mass-media sau il auzim pur si simplu? Ni se prezinta o "vedeta", I se aduc laude, e prezentat ca un personaj de invidiat (astfel incat sa ne dorim sa fim in locul lui) si… la sfarsit, sau asa… "din greseala" ni se ofera si informatia ca n-are terminat liceul, ca in adolescenta a fugit de-acasa, ca a consumat droguri, ca a fost alcoolic sau mai stiu eu altceva. Ce influenta are asta asupra personalitatilor de care vorbeam? Si ne mai intrebam de ce ne auzim copiii sau adolescentii spunand fraze de genul: "Lasa ca se poate si fara munca (sau scoala)!… Uite… X a reusit… si acum are mai multi bani decat unul cu facultate!…". Prin aceasta puterea exemplului a fost deturnata de la scopul ei initial.
Dar dintre toate aspectele manipularii, exista unul extrem de pervers si periculos, pe langa care intreaga societate romaneasca trece cu o indolenta fantastica… indolenta pentru care personal n-am nici o explicatie. Acest aspect se refera la distrugerea valorilor morale, materiale si spirituale ale acestui popor. Valorile morale prin incurajarea lenei, lipsei de creatie, prin ingustarea orizontului general uman (droguri, pornografie, alcoolism) si mai ales prin slabirea fortei educatiei nationale (dupa cum stiti probabil, dupa revolutie, intregul popor a asistat cu nepasare la distrugerea scolii romanesti, iar acum rezultatele se vad prin calitatea adolescentilor nostri). Valorile materiale - intr-un cuvant, bogatiile si resursele acestei tari - au fost distruse de asemenea cu buna stiinta. Cu totii stim de devalizarea bancilor, vinderea combinatelor ca fier vechi, taierea cu bestialitate a padurilor, distrugerea sistemelor de irigatii, deteriorarea pana la distrugere a constructiilor incepute inainte de decembrie 1989, falimentarea cu buna stiinta a varfurilor de lance ale industriei romanesti, slabirea monedei nationale prin incurajarea importurilor concomitent cu reducerea drastica a productiei interne si implicit a exporturilor, incurajarea exportului de materie prima in detrimentul produselor finite, etc. Va mai aduceti aminte de rechizitoriul cuplului Ceausescu? Unul din punctele pentru care au fost executati a fost: subminarea economiei nationale. Daca ceea ce a facut Ceausescu se cheama astfel, atunci cum poate fi numita aceasta crima impotriva Romaniei, efectuata de… si cu ajutorul tradatorilor de tara.
Dar poate cel mai important aspect, se constituie in distrugerea valorilor spirituale. Aici lupta se da la nivel mondial si nu doar la nivelul Romaniei. Acest aspect se refera in principal la distrugerea ideii de creatie (creativitatea, motorul progresului umanitatii, calitate de baza a individului liber de orice constrangere, a devenit un lucru desuet, marii creatori aflandu-se in umbra marilor companii, necunoscuti maselor, niste anonimi robotizati prin manipulare, asa cum am explicat mai sus)… se mai refera la distrugerea radacinilor istorice (cazul poporului nostru, impotriva caruia se da aceasta lupta, de aproximativ 400-500 de ani), precum si la desacralizarea ideii de apartenenta la ceva: organizatie, idee, popor, rasa, credinta, etc. Toate acestea au fost inlocuite treptat, chiar sub nasul nostru, cu democratia (idee de origine iudeo-masonica, aflata in totala contadictie cu cele mai elementare judecati de bun simt, si care nu pastreaza decat numele, celebrei forme de guvernare a cetatilor antice grecesti), drepturile omului (transformate peste noapte cand nu au mai corespuns scopurilor politice, in dreptul popoarelor, respectiv al minoritatilor) si un sistem de justitie, in care forta banului a inlocuit bunul simt, si care abia daca mai pastreaza o palpaire a ideii de dreptate.

Acestea fiind zise se impune o concluzie, prin definirea acestui concept numit manipulare. El reprezinta arma cea mai perversa, cea mai rafinata si cea mai inteligenta de lupta impotriva "luminii", ideii de creatie, valorilor general umane, si implicit a progresului umaitatii (voi demonstra in alt articol ca, progresul asa cum il cunoastem noi, ar fi putut fi enorm, fara aceasta).
Sa intelegem bine: acolo unde se lupta impotriva acestor valori supreme, exista MANIPULARE… dar poate mai important decat aceasta este faptul ca, acolo, unde exista MANIPULARE, se lupta impotriva acestor valori, deci a OM-ului.

Silogismele....amaraciunii

2009-01-22T17:00:00.000-08:00

Nu ma intrebati de ce imi plac......

Certitudinile exclud stilul: grija pentru exprimare e apanajul celor ce nu pot adormi intr-o credinta. Lipsiti de un temei solid, ei se agata de cuvinte, simulacre de realitate, pe cand ceilalti, siguri pe convingerile lor, nu pun pret pe infatisare si se rasfata in tihna improvizatiei.

Sa-ti ratezi viata inseamna sa ajungi la poezie – fara sprijinul talentului.

O civilizatie care a inceput prin zidirea de catedrale se va sfarsi prin ermetismul schizofreniei.

Taina – cuvant pe care-l folosim ca sa-i inselam pe ceilalti, ca sa-i facem sa creada ca suntem mai profunzi decat ei.

Ferocitatea face opera sa dainuie. Ganditi-va la prestigiul Evangheliei, carte agresiva, una dintre cele mai veninoase din cate-au fost.

Teama de sterilitate il determina pe scriitor sa produca mai mult decat i-ar ingadui-o propriile-i resurse, adaugand la minciunile traite multe altele, imprumutate sau plasmuite. Sub lespedea “Operelor complete” zace un impostor.
Poezia ajunsese cu negarea chiar mai departe decat mine. M-a facut sa-mi pierd pana si incertitudinile.

Fiecare gand ar trebui sa aminteasca stingerea unui suras.

Cu nenumarate precautii dau tarcoale adancurilor, le fur din betie si o iau la sanatoasa, ca un pungas al Prapastiei.

Necinstea unui ganditor se vadeste prin numarul de idei precise pe care le sustine.

Obiectie impotriva stiintei: lumea asta nu merita sa fie cunoscuta.

De ce nu m-as compara cu cei mai de seama sfinti? Oare n-am cheltuit, spre a-mi ocroti si pastra contradictiile, tot atata nebunie cata au cheltuit ei spre a le birui pe ale lor?

Subtilitatea o intalnim:
La teologi. Neputand demonstra cele ce afirma, sunt nevoiti sa faca sumedenie de disocieri, pana obosesc spiritul: e tocmai ceea ce vor.
…..
La femei. Osandite la pudoare, trebuie sa-si ascunda dorintele si sa minta: minciuna e o forma de talent, in timp ce respectarea “adevarului” se insoteste cu o grosolanie greoaie.

Catre o intelepciune vegetala: m-as lepada de toate spaimantarile pentru surasul unui copac.

In toiul Nepasarii, te gandesti la o criza zdravana de epilepsie ca la o tara a fagaduintei.

Leucemia e gradina in care infloreste Dumnezeu.

“Sunt ca o papusa stricata, cu ochii cazuti inauntru”. Aceasta vorba a unui bolnav mintal cantareste mai greu decat toate operele de introspectie.

Intr-o lume lipsita de melancolie, privighietorile s-ar apuca sa ragaie.

De auziti pe cineva folosind la tot pasul cuvantul “viata”, sa stiti ca este bolnav.
Sa fi dedicat mortii toate orele pe care ti le-ar fi luat practicarea unei meserii. (…) Un “loc de munca” l-ar fi transformat si pe Buddha intr-un nemultumit oarecare.

Cand surprind in mine o miscare de revolta, iau un somnifer sau consult un psihiatru. Orice mijloc e bun ca sa ajungi la Indiferenta fara sa ai chemare.

In fiecare zi tin cate un mic sfat de taina cu propriul mea schelet, lucru pe care carnea nu mi-l va ierta niciodata.

Daca ai fost o singura data trist fara motiv, ai fost toata viata trist fara sa o stii.

Ne ascundem in spatele propriului obraz, in timp ce nebunul se destainuie printr-al sau. …. isi afiseaza enigmele. Atata indiscretie irita. E firesc, prin urmare, sa fie legat fedeles si izolat.

Un om de caracter poate fi transformat in marioneta prin lingusire (…) e singura arma de care dispunem pentru a ne inrobi semenii, pentru a-i demoraliza si corupe.

…daca n-aveam impertinenta sa ma socotesc cea mai nenorocita fiinta din lume, de mult m-as fi prabusit.

In clipele de extrema istoveala, simtim dintr-o data care e esenta mortii. (…) Asa se explica faptul ca, pe aceasta tema interjectiile unei batrane analfabete ne spun mai mult decat jargonul filozofului.

Sa-ti tainuiesti suferinta, sa o degradezi, transformand-o in voluptate – smecherie a introspectiei, tertip al celor delicati, diplomatie a geamatului.

Dupa varsta de treizeci de ani, interesul nostru fata de evenimente ar trebui sa nu fie mai mare decat acela al astronomului fata de barfele marunte.

Staruinta pe care am pus-o in combaterea fascinatiei sinuciderii mi-ar fi ajuns cu prisosinta ca sa-mi castig mantuirea..

Ce pacat ca, pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie sa treci prin credinta!

Numai optimistii se sinucid si anume aceia dintre ei care nu mai pot fi optimisti. Ceilalti oameni, cei care nu au nici un motiv ca sa traiasca , au cu atat mai putin vreunul ca sa moara.

…delirul ii da sufletului putinta sa se gospodareasca prin extindere

Ce ispititoare ar fi bisericile daca in ele n-ar fi si credinciosii, ci numai acele crispari ale lui Dumnezeu despre care ne glasuieste orga!

Doua cai se deschid in fata barbatului si a femeii: ferocitatea si indiferenta. Totul ne arata ca o vor alege pe cea de a doua, ca nu va avea loc intre ei nici o lamurire a lucrurilor si nici o despartire …..

Muzica e refugiul sufletelor pe care le-a ranit fericirea.

Muzica, sistem al formulelor de adio, evoca o fizica al carei punct de pornire nu ar fi atomii ci lacrimile.

Daca Noe ar fi avut darul de a prevedea viitorul, e neindoios ca si-ar fi scufundat corabia cu mana lui.

Evolutie: azi Prometeu ar fi un deputat din opozitie.

Orice fel de indignare – de la bombaneala la luciferianism – marcheaza o oprire in evolutia mentala.

…istoria e reductibila la o clasificare a politiilor. Ce altceva studiaza in fond istoricul decat conceptia pe care oamenii au avut-o despre jandarm de-a lungul veacurilor?

Nazuinta mielului de a deveni lup sta la originea majoritatii evenimentelor.

Toate calamitatile – revolutii, razboaie, persecutii – provin dintr-o aproximatie inscrisa pe un stindard.

Exista mai multa cinste si rigoare in stiintele oculte decat in filosofiile care atribuie un “sens” istoriei.

Numai o minte plina de crapaturi ca un zid vechi poate avea deschideri catre lumea de dincolo.

Secretul adaptarii mele la viata? Am schimbat disperarile asa cum schimbi camasile.

Asist ingrozit la slabirea urii mele fata de oameni, la destramarea ultimei legaturi ce ma mai unea de ei.

Adevarul? Se afla la Shakespeare; un filozof n-ar putea sa si-l insuseasca fara sa zboare in tandari, cu sistemul lui cu tot.

Cand in Pomul Cunoasterii o idee e indeajuns de coapta, ce voluptate sa te strecori in ea, s-o rozi ca un vierme si sa-i grabesti caderea!

Fiecare om cu nebunia lui: a mea a fost aceea de a ma crede normal, periculos de normal….

Toate apele au culoarea înecului.

Scepticismul este eleganţa anxietăţii.

Limita fiecărei dureri este o durere şi mai mare.

Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii...

Cu fiecare idee ce se naşte din noi, ceva din noi putrezeşte.

Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma.

Suntem cu toţii nişte şarlatani: supravieţuim problemelor noastre.

Cine nu vede moartea în culori trandafirii e atins de un daltonism al inimii.

De două mii de ani Iisus se răzbună pe noi pentru că nu a murit pe o canapea.

Între Plictis şi Extaz se deapănă întreaga noastră experienţă privitoare la timp.

Arta de a iubi? Să ştii să îmbini un temperament de vampir cu discreţia unei anemone.

E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă.

Nu mai eşti tânăr din clipa în care începi să nu-ţi mai alegi duşmanii, mulţumindu-te cu cei ce-ţi stau la îndemână.

“Sunt oameni care nu gresesc niciodata,
fiindca nu-si propun nimic inteligent.”

[...]
“Învaţă din greşelile altora, viaţa e prea
scurtă pentru a le face tu însuţi pe toate.”

[...]
“Cei slabi nu vor putea niciodata sa ierte.
Iertarea este calitatea celor puternici.”
"Disperarea este ultima solutie a prostilor."

[...]
Everyone is entitled to be stupid,
but some abuse the privilege.

[...]
"E greu sa uiti iubirea cand inca mai iubesti
...
E greu sa uiti trecutul cand inca mai traiesti"

.•.
*´'`°¤¸¸.•'´O`'•.¸¸¤°´'`*
" Ceea ce avem de invatat
sa facem, invatam facând."

[...]
"Nu invat regulile jocului.
Cred ca nu l-as mai putea juca."

[...]
"Toti suntem nemuritori.
Dar trebuie sa murim intâi."

[...]
"Modestia este calitatea celor care
nu au calitati."

[...]
"Nu intrerupeti niciodata un dusman
care e pe punctul de a comite o eroare."

[...]
"Nu am nici un talent anume.
Sunt doar extraordinar de curios."

[...]
"Uneori platim mult mai mult pentru
lucrurile pe care le primim pe gratis."

[...]
In firea omului este sa viseze !
Unii chiar ajung sa traiasca in
visul de altadata !
Dar si in vis exista nevoia de-a visa !

[...]
“E o nebunie sa urasti toti trandafirii pentru
ca te-ai intepat intr-unul ,sa renunti la visele
tale pentru ca unul nu s-a implinit ,
sa iti condamni toti prietenii doar pentru ca unul
dintre ei te-a tradat, sa nu crezi in iubire doar
pentru ca cineva nu te-a iubit.”

[...]
Sa poti sa crezi cand unii te inseala,
Sa te ridici cand altii te doboara,
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge,
Sa razi, chiar daca sufletul tau plange,
Si cald tu sa ramai chiar dac-afara ninge,
ACEASTA ESTE ARTA DE-A INVINGE!

Enigmele se explica in zori

2009-01-22T16:43:00.000-08:00

Dragostea si tot ce poarta ea cu sine- suferinta, jertfa, rodire, impacare, delasare- mi se pare a fi inca lucrul cel mai putin inteles si prea vag cunoscut. Prin ce miracol se transforma o simpla intrebare in extaz si rapt, iar o intalnire in dragoste? Cum mai e posibila intoarcerea din aceasta stare de har, intoarcerea la lumina cea egala, de zi?
Oare cati dintre noi nu ne intrebam acest lucru? Pe cati dintre noi nu ne chinuie acest sentiment? Sunt, uneori, anumite stari care parca isi pierd durata. Nu stii, sau nu-ti mai aduci aminte, cand au inceput, ce le-a dezlantuit, cum se transforma. Cand iubesti……in ce stare esti?
Ce e totusi dragostea? Exista asa ceva? De ce exista? Cine a creat-o? Si mai ales unde este atunci cand avem nevoie de ea?Dragostea se afla in noi…..dar e oarba, mai oarba ca noi….unii traiesc o viata intreaga fara sa o vada, altii o vad prea timpuriu si datorita inocentei imature a varstei o scapa printre degete si jelesc mai apoi acele momente traite cu o amploare extraordinara. Dupa o despartire in care suferim…..putem gandi in acele clipe de amaraciune ca dragostea nu exista, ca e doar un sentiment fictiv si prostesc datorat naivitatii sufletelor noastre la care aderam numai din dorinta de a avea pe cineva alaturi de noi, de a nu fi singuri……
Daca dragostea ar exista, atunci nu ne-ar durea asa de tare, nu am varsa lacrimi si nu ne-am chinui noptile zadarnic, dar poate ca exista, caci altfel, cum explicam sentimentul de liniste si calm si impacare pe care o inima calda il nutreste langa noi? Daca ar exista, ar fi vesnica…..atunci, de ce se sfarseste? Spre ce alte culmi pleaca lasand in urma prapastii abisale in care sufletul se incovoaie de durere si neputinta?
Aici intervine rautatea din noi! Ne place sa radem de natura umana, atat ar trebui, sa incerce cineva sa-si exploreze sufletul sub ochii tuturor, am avea atunci de ce rade….
Multi nu inteleg ca dragostea nu e pentru celalalt, e pentru tine, dar esuam, din cauza fricii obscure ca toate se vor sfarsi intr-o buna zi….si tineretea cu valurile ei…..si iluziile. Dragostea se transforma atunci intr-o expresie impartita intre amintiri si lasitatea realitatii. De altfel, dragostea e ca moartea……iti intra in suflet si totul amorteste in tine, alunga tot ceea ce era inainte fiinta ta intima si se instaleaza….poate invinge ura dinainte dar numai daca este mai mare decat ura in sine. Imposibila este, pentru unii, impacarea…..trecerea peste ura care ni se injecteaza la un moment dat in inima. Sansa e sa fim in acel moment greu al ciocnirii umane obsedati de ceva care sa ne acapareze intreaga fiinta. Injectia se varsa atunci pe undeva pe langa noi.

Unii spun ca iubirea instraineaza cumplit….omul isi poate modifica intr-un mod ametitor felul de a vedea incat nu-l mai recunosti. Optica lui poate fi rasturnata. Dramele de ieri sunt uitate sau rastalmacite, diminuate cu buna stiinta sau intelese gresit sau pur si simplu nu sunt intelese deloc, ca si cand o inversunare stranie ne-ar apuca impotriva intelepciunii. Din suferintele indurate nu trage nimeni nici o concluzie, niciodata. Suntem, insa, suficient de “suciti” ca sa cream o retea de paradoxuri in jurul nostru: construim masini dar le dispretuim, producem multe alimente dar consumam putin, tinem regim, ne umplem garderoba de haine desi ne imbracam modest…..iubim si apoi blestemam! De ce? Pentru ca omul nu si-a imbunatatit niciodata conditia prin renuntarea voluntara la ceva, ci prin epuizarea resurselor sau a experientelor…..dorintele noastre se muleaza pe ceea ce exista.
Ne legam de simboluri, ne legam de amintiri, de exemple, de modele din trecut dar uitam un lucru……exista si simboluri fara sens. Noi le dam sens sau nu….depinde de ambitiile noastre viitoare.
In general, oamenii nu sunt scutiti de suferinta, aceasta nu este un lucru dorit, ea totusi vine….nimeni nu e stapan pe absolute nimic. Nu intotdeauna este placut sa te vezi asa cum esti, dar nu poti urca nici un fel de culme morala daca nu stii cum arati.
Dragostea e unica, ea nu se imparte.E insa, in noi, un animal care ne musca mortal, cumplit, cu atat mai tare cu cat iubim mai mult. Erorile fatale nu se savarsesc pe neasteptate, au un preludiu, dar acesta nu ne face sa ghicim deznodamantul, doar il lumineaza anterior. Suntem prea neatenti sau prea preocupati de noi insine ca sa ne cunoastem mai profund unii pe altii si pe urma ne intrebam…..de ce am esuat? Ce este un esec? O intrebare de capitulare!
De obicei, esecul este ceea ce considera altii ca e, fara sa ne dam seama ca, daca am schimba directia barei, luand-o pe alt drum, esecul ar fi premisa unei adevarate victorii. In acest sens suntem si noi orbi deoarece esecul ne face sa nu mai vedem nimic inaintea ochilor. Procedeele sunt variate, dar nu infinite, de pilda, simplul fapt ca anturajul victimei ascunde anumite fapte e pentru noi o certitudine ca pista porneste de acolo. Ce nu stim este ca, exista pentru toti un timp mort, nestiut si nebanuit de nimeni, mai ales de cel tradat in dragoste, cand sentimentele aluneca si nu sunt marturisite celui care va fi lovit!
Un suflet care se misca imprevizibil, indiferent cu ce masca i-a daruit natura, ne poate face sa asistam la drame sau fericiri incredibile, dar firesti in ordinea pasiunilor umane. De aceea, in trei minute totul se consuma fara cuvinte, stiind ca nu e nevoie de mai mult sa-ti dai seama de o instrainare: ochi care nu te vad, gura lovita de un mutism total, o uratenie a fetei pe care o observi stupefiat, sugestia ca nu mai e nimic de spus si ca trebuie sa intelegi exact ceea ce vezi si sa nu-ti faci iluzii, nu te inseli! Da, asta e! Altceva nu mai poate fi chiar daca alta data a fost ceva! Bine, acum nu mai e si orice explicatii ar fi lipsite de sens…..daca nu ramanem la aceasta seninatate, la acest prim adevar, un adevar adanc care inca nu doare……..daca am trai, daca ne-am ghida viata dupa el ce bin ear fi! Dar nu facem asta pentru ca intervine curiozitatea…..de ce? Cine a gresit? Unde? Cand? Cata luciditate avem atunci, atata suferinta avem pe urma. Ce stupid cand totul ar fi asa de simplu daca am pastra in noi revelatia acelor clipe de o seninatate izbavitoare! Ispita luciditatii care te indeamna sa afli de ce nu te mai iubeste consta in sentimental acut ca dup ace vei afla nu vei mai suferi. Poate, iti spui ca ai facut o greseala care se poate indrepta. Poate la mijloc sunt unele neintelegeri. Poate ca iubeste pe altcineva acum. Dar cu tine cum ramane? Din pacate, este un pahar pe care trebuie sa-l bei, sa te incovoi de durere si sa te redresezi pe urma.
Mai tarziu, o simpla intrebare poate sa produca in noi revelatia…..cat timp ne iubeste este o persoana extraordinara, pe urma este o canalie……adevarul unde este? La mijloc, deoarece stim cand suntem iubiti asa cum stim si cand ni se sustrage iubirea. Abia dupa ce incetezi sa mai cauti fericirea poti fi cu adevarat fericit…..un suflet care ti se preda il iei cu atat de mare apetit si nu te gandesti ca e mai usor sa stingi o dorinta decat sa le satisfaci pe toate celelalte care ii vor urma. In materie de cuceriri, nu s-au facut progrese mari in istorie……s-au schimbat doar metodele.

Afectiunea, sentimentele pot sari usor peste orice bariera daca oamenii nu si-ar mai purta sufletul intr-o carapace. Incerci sa fugi o viata intreaga de ceea ce stii ca mai devreme sau mai tarziu tot vei ajunge….e doar o chestiune de timp pana cand fuga iti va deveni imposibila. Oamenii adeseori cauta si nu gasesc nimic sau gasesc dar nu sunt multumiti. De cine sa te feresti? De cel care nu are nimic de pierdut, caci acela va merge pana la capatul lumii si inapoi sa-si indeplineasca telurile.
Cauta la altii virtutiile si la tine viciile, nu te plange ca esti strivit daca ai devenit vierme. Daca nu indraznesti sa spui ceea ce gandesti sfarsesti prin a nu gandi ceea ce spui……..sunt oameni care vorbesc tocmai de aceea, s-ar plictisi altfel…..vorbind mult nu mai poti asculta nimic!
Ne enervam si distrugem totul in clipa aceea! De ce? Daca te infurii, te razbuni pe tine insuti pentru greselile altora…..daca mai si faci ceva in acele clipe de manie e ca si cum te-ai urca la bordul unei nave pe mare in timp de furtuna.
Cele mai multe suferinte in dragoste vin pentru ca mergem doar pana la jumatatea drumului. Ne speriem de sentimente si o luam inapoi sau stagnam…..asteptam….ce? Nu apari in ochii nimanui asa cum esti, ci asa cum au reusit altii sa sugereze ca esti. Suferinta este singurul remediu pentru alinarea si redresarea unui suflet ranit, e o depresie, o criza din care trebuie sa iesi cat mai repede posibil. Pentru ce sa zaci in suferinta sau, mai rau, sa te obisnuiesti cu ea? Singura dilemma este aceea ca, un suflet robit, odata ce-si recapata libertatea, nu mai stie ce sa faca cu ea. Cand iubesti, iubirea trebuie intalnita real si implinita fiindca nu se stie ninciodata cand te vei mai intalni cu acele clipe.
Ai iubit vreodata in viata ta? Cum ai iubit? Cat timp? Pe cine? Pe toate cele care ti-au fost alaturi, ai pus suflet,da, e adevarat dar……ai iubit vreodata? Esential e sa intelegi drama in sine nu declansarea ei rapida. Un sentiment puternic arde tot ceea ce a fost inainte si lasa ruine…..dar natura reconstruieste din ruine.
In general, problemele grave nu sunt chiar asa de grave precum par, trebuie sa schimbi perspectiva si sa le privesti dintr-un alt unghi….atunci vei primi raspunsurile la toate intrebarile tale asa cum enigmele se explica in zori….poate ca nu era ea, poate ca nu era el, poate ca mai ai de cautat…….
De multe ori, nedand expresie gandurilor care ti se imbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine si descoperi cu o mare bucurie ca exprimarea lor nu era necesara….dar cand sa vorbesti si cand sa taci?
Nesiguranta iti tulbura pofta de a iubi, punandu-te mereu in garda fara vreun indiciu din afara asa cum, de la o varsta, demonii ne atrag mai mult ca ingerii si trebuie sa fii pregatit sa-i infrunti. E foarte greu sa ai ceva cu adevarat, sa-l capeti sau sa-l cuceresti. Mai mult ne inchipuim ca posedam decat posedam si nici macar dragostea cea mai mare nu poate ghici dorintele celuilalt……nu e intotdeauna bine sa spunem ce avem pe inima dar atunci sa cautam sa nu avem nimic din ceea ce nu am putea spune. Trebuie sa fim constienti de faptul ca, avand suflete ingrate, nimc nu dureaza in ele. Cea mai verificata incredere poate fi anulata printr-un simplu gest….sinceritatea poate fi repetata cu altii, cu altele…..in sfarsit totul se uita sau se poate uita dar e tragic sa vezi cum fericirea si increderea si iubirea donate in ani intregi de viata pot pieri ca prin miracol. Ce mai inseamna atunci “Te iubesc”? Un nou inceput! O noua incercare! O noua “posesie”! In esenta…….NIMIC.
Dragostea e misterul dintre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. Vezi cupluri pe strada si te gandesti:”Doamne, ce stralucire aici si ce bezna in mine…..”……de ce? Pentru ca ai uitat sa iubesti! Sau nu mai vrei sa iubesti ca sa nu suferi dar exista o limita dincolo de care omul nu mai poate trece.

Fiecare din noi este primul care moare cand iubeste, cert e ca nu putem lasa iubirea sa moara. Se vestejeste floarea iubirii dar nu si focul care o poate reaprinde si poate sa o faca mai buna, mai completa. Pana la urma cuvintele pe care le vei spune vor incepe sa semene cu tine sit e vor trada cu prima ocazie. Ar fi, fara indoiala, nedrept daca am ponegri un sentiment care a supravietuit timpului. El exista, undeva, aici sau acolo…..dar exista….inca iubim sa iubim si de aici pornesc destinatii infinite.
Cel mai greu lucru in contemplarea finite iubite este sa ii privesti ochii. Uneori, privirile noastre lovesc atat de tare oglinda ochilor persoanei iubite incat o tulbura, aburind-o rau sau, mai grav, o fac sa devina opaca, le da un luciu de teracota. Si sunt si priviri care smulg retina, o patrund, o sangereaza si o intuneca…..se intampla in viata oricui un miracol de cateva clipe: intalnirea unei priviri, o sarutare, o mangaiere care nu seamana cu nimic din tot ceea ce a fost inainte. Parca ar incepe un fir nou, o desteptare in alta parte….Orice fiinta pe care o iubesti te apasa, te sugruma si, fara voia ei, te distruge si te topeste…..privim oamenii cum vrem noi nu cum ar vrea ei sa-i privim.
Asta e dragostea…..totul si nimic……ordine si haos…….durere si fericire….sunt lucruri pe care nu le poate spune nimeni. Dragostea trebuie sa fie neconditionata, sa nu astepti nimic in schimbul acestui lucru, sa ai abilitatea de a urca si de a cobora in intermediul ei, indiferent de cat ai urcat si de cat ai coborat inainte…..si daca iti inchipui ca stii deja toate astea…..mai gandeste-te odata! Enigmele se explica intotdeauna in zori!

Imagini din oglinda

2009-01-22T14:38:00.000-08:00

caracterizarea mea, facuta de cea mai buna prietena a mea......m-a lasat masca : caracter puternic, dar destul de sensibil, aparent da impresie de o persoana extrovertita si deschisa,insa nu dezvaluie mult din caracterul ei, alte persoane ca sa-i fie aproape trebuie sa demontreze ca merita cu adevarat,altfel, indiferentza se manifesta la nivel inalt;usor egoista, ajuta pe cine crede de cuvintza, dar nu se fereste sa presupuna ca are dreptul sa vb intr-un fel usor iritant cu o persoana pe care d-abia o cunoaste;amuzanta, ironica, desteapta, sufera de egocentrism si simte ca, in unele cazuri, merita numai ce este bun; persoana matura,dar usor copilaroasa cand este cazul, stie cand sa fie echilibrata si cand sa o ia razna;sincera cu aproape oricine, isi cunoaste interesul pana in stadiul de a se face frate cu dracu pana trece lacu;apoi se schimbe la 180 de grade dk nu-i convine ceva;nu ezita sa-si ceara drepturile, si crede k are mere dreptatre chiar si atunci cand nu e asa;are personalitate colerica combinata cu flegmatic;devine sangvinic dk o calci pe orgoliu, da este si o persoana mandra, si ajunge melancolica;impulsiva,dar si calculata;poate atat sa manipuleze o persoana dar poate sa se si insele asupra aceleasi persoane

Interviu cu Iuda

2009-01-22T13:22:00.000-08:00

Vine o clipa in care fiecare isi spune: "Ori Dumnezeu, ori eu!" si se arunca intr-o lupta din care amandoi ies imputinati. Cei din Vechiul Testament stiau cum sa intimideze cerul- il amenintau cu pumnul. Ruga era o cearta intre creator si creatura. A venit Evanghelia de i-a impacat- greseala de neiertat a crestinismului. Nemaicunoscand, ca experiente religioase, decat ingrijorarile eruditiei, contemporanii nostri cantaresc absolutul, ii studiaza varietatile, pastrandu-si fiorii pentru mituri- vartejuri ametitoare pentru cunostiintele de istoric. Nu te mai rogi, ci formulezi epiloguri despre rugaciune. S-a ispravit cu exclamatiile, acum facem doar teorii. Religia boicoteaza credinta. Odinioara, porneai, cu dragoste sau cu ura, pe drumul hazardat de catre Dumnezeu, acum, din neant inepuizabil, El a ramas, spre disperarea misticilor si a ateilor, doar o problema. Necredinciosul naravit cu frecventarea Absolutului si cuprins de ciuda ca nu i se mai poate sustrage nimic construieste cu zel mistic o lume lipsita de adancime precum un balet lipsit de viata si muzica.Ce traieste fara memorie n-a iesit inca din Paradis: plantele traiesc inca in el, in schimb, noi, cei osanditi la pacat, ne chinuim in continuare cu neputinta uitarii, cu remuscarile ambulante, cu sufletele noastre meschine izgonite din Rai. Facerea a fost, astfel, primul act de sabotaj prin care noi am devenit mai neutilizabili decat sfintii.

Remediul? Sa elimini din tine toxinele timpului ca sa le pastrezi pe cele ale vescniciei- ce rationament infantil al misticilor!!! Ca si cum, dandu-i tarcoale lui Dumnezeu, neputand sa-l imploram, decidem sa-l spionam. Marea faradelege a durerii este aceea de a fi organizat Haosul in asa fel, degradandu-l pana la rangul de Univers. Sa te duci sa cauti raspunsuri in pustietate? Pentru ce, cand noi suntem mai isteti ca primii sihastri, atat de isteti incat cautam pustietatea direct in noi?!Posibilitatea de a se reinnoi prin erezie ii confera credinciosului o superioritate neta fata de necredincios. Ce ispititoare ar fi bisericile daca in ele n-ar fi si credinciosii, ci numai acele “crispari” ale lui Dumnezeu acompaniate de orga?! Nicicand nu poti cadea mai jos ca atunci cand iti pare rau dupa ingeri- poate doar atunci cand doresti sa te rogi la lichefierea creierului!!! Chiar mai mult decat religia, cinismul face greseala de a acorda prea multa atentie omului.“Doamne, fara tine sunt nebun, cu tine sunt si mai nebun!”- acesta ar fi, in cel mai bun caz, rezultatul restabilirii ordinii intre ratatul de sus si cel de jos. De n-ar exista vigilenta ironiei, cat de usor ne-ar fi sa infiintam o religie!
Pentru a-si redobandi ascendentul asupra spiritelor, catolicismul ar avea nevoie de un papa manios, ros de contradictii, cu izbucniri isterice, stapanit de o furie de eretic, un barbar care sa nu se sinchiseasca de doua mii de ani de teologie. Oare la Roma si in restul crestinatatii sa fi secat cu totul resursele de dementa? De pe la sfarsitul secolului al XVI-lea, Biserica, umanizata, nu mai poate produce decat schisme de mana a doua, sfinti neinsemnati, excomunicari derizorii! Si daca un nebun nu ar izbuti sa o salveze, atunci macar ar pravali-o intr-alta prapastie.
In ce fel ii mai poate fi de folos credinta unui evlavios dezamagit si de Dumnezeu si de Diavol? Sunt atatia ani de cand ne descrestinam vazand cu ochii! Chiar si cand credem ca l-am alungat pe Dumnezeu din sufletul nostru, el tot mai zaboveste acolo-simtim, intr-adevar, ca se plictiseste, dar nu mai avem destula credinta ca sa-i mai dam ceva de lucru……Orice credinta confera neobrazare, proaspat dobandita ea capata atatea instincte rele….cei care nu o impartasesc apar ca invinsi si neputinciosi, nemeritand decat mila si dispret.Observatii-i pe “neofilitii” crezurilor politice si , mai ales, pe cei ai crezurilor religioase, pe toti acei care au reusit sa-l faca pe Dumnezeu partas la masinatiile lor, pe convertiti, pe imbogatitii “Absolutului”…..confruntati impertinenta lor cu modestia si purtarea cuviincioasa ale celor care sunt pe cale sa-si piarda credinta si convingerile…….
Ajungem la o singura concluzie la hotarele sinelui. “Cat am suferit, cat sufar, cat voi suferi, nimeni nu o sa stie vreodata…..nici macar eu!”. De ce am depune armele? N-am trait inca toate contradictiile, mai pastram inca deznadejdea unui impas nou! Nu credeti si voi ca, daca Adam ar fi fost fericit in dragoste, ne-ar fi scutit de existenta istoriei?!
Cand, din pofta de singuratate, ne-am rupt legaturile, Vidul pune stapanire pe noi! De acum inainte, nu mai avem nimic si pe nimeni……ce sa mai lichidam? Unde sa mai gasim o victima durabila? O asemenea perplexitate ne apropie de Dumnezeu…..de El, cel putin, suntem siguri, ne putem rupe la infinit…….
Ce pacat ca, pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie sa treci prin credinta! Daca Noe ar fi avut darul de a prevedea viitorul, cu siguranta ca si-ar fi scufundat corabia cu mana lui. N-a facut asta deci, rezultatul este evolutie: azi Prometeu ar fi un deputat din opozitie.Orice fel de indignare – de la bombaneala la luciferianism – marcheaza o oprire in evolutia mentala. …istoria e reductibila la o clasificare a politiilor. Ce altceva studiaza in fond istoricul decat conceptia pe care oamenii au avut-o despre jandarm de-a lungul veacurilor? Toate calamitatile – revolutii, razboaie, persecutii – provin dintr-o aproximatie inscrisa pe un stindard. Nazuinta mielului de a deveni lup sta la originea majoritatii evenimentelor. Intr-o lume lipsita de melancolie, privighietorile s-ar apuca sa ragaie asa cum leucemia e gradina in care infloreste Dumnezeu.
Cu nenumarate precautii dam tarcoale adancurilor, le furam din betie si o luam la sanatoasa, ca niste pungasi ai Prapastiei.Necinstea unui ganditor se vadeste prin numarul de idei precise pe care le sustine.
Obiectie impotriva stiintei: lumea asta nu merita sa fie cunoscuta.
De ce nu m-as compara cu cei mai de seama sfinti? Oare n-am cheltuit, spre a-mi ocroti si pastra contradictiile, tot atata nebunie cata au cheltuit ei spre a le birui pe ale lor? Si de ce sa fim subtili?
Subtilitatea o intalnim: la teologi. Neputand demonstra cele ce afirma, sunt nevoiti sa faca sumedenie de disocieri, pana obosesc spiritul: e tocmai ceea ce vor.…..la femei. Osandite la pudoare, trebuie sa-si ascunda dorintele si sa minta: minciuna e o forma de talent, in timp ce respectarea “adevarului” se insoteste cu o grosolanie greoaie.
Catre o intelepciune vegetala: m-as lepada de toate spaimantarile pentru surasul unui copac. Cand in Pomul Cunoasterii o idee e indeajuns de coapta, ce voluptate sa te strecori in ea, s-o rozi ca un vierme si sa-i grabesti caderea!Fiecare om cu nebunia lui: a mea a fost aceea de a ma crede normal, periculos de normal….…afirmatia lui Rilke: “Nu am organ pentru Goethe”. Trilogia lui Dante constituie cea mai stralucita reabilitare a Diavolului pe care va fi intreprins-o vreodata un crestin. Fara Bach, teologia ar fi lipsita de obiect. Facerea ar fi fictiva, iar neantul - peremptoriu. Daca e cineva pe lumea asta care sa-i datoreze totul lui Bach, acela e Dumnezeu.
“Multi chemati, putin alesi”. Cuvinte din Evanghelia lui Matei. Se refera la viata de apoi si la paradisul rezervat unui anumit numar mic dintre cei ce candideaza la el. Poporul a preluat expresia, dar gasind ca aplicarea ei la “viata de dincolo de mormant” e prea tardiva si foarte ipotetica, s-a grabit sa-i lepede straiul religios.
Ideea de Dumnezeu este cea mai practica si cea mai periculoasa idee din cate s-au conceput vreodata. Pe ea se salveaza si pe ea se prabuseste omenirea. Daca este vreun miracol pe lume, este acela ca atat de multi oameni chiar cred ca Dumnezeu exista. Nu pot infirma posibilitatea existentei lui Dumnezeu, dar aceasta este atat de improbabila, incat nici nu merita sa-mi mai bat capul. Citita cum trebuie, Biblia insasi este cel mai puternic motiv pentru ateism ce ar putea fi conceput. Prin urmare, nu merita sa te sinucizi pentru ca intotdeauna o faci prea tarziu!

2009-01-22T13:19:00.000-08:00

Why did I start to write this blog?I have so many reasons for doing this but I will not tell them to you.I will let you discover them from what you are about to read!Why twilight?....Think of those few seconds just before sunset....that's why!

ATENTIE!!! Pe acest vor fi postate atat articole originale cat si articole luate de pe alte bloguri sau site-uri!!!!